ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Inutilitatea referendumului – adevăr sau minciună?

03.10.2018 | Lavinia TEC
Abonare newsletter
Lavinia Tec

Lavinia Tec

In 2006, la Yogyakarta, in Indonezia, a fost semnat un document cu titulatura “Principiile referitoare la punerea in practica a dreptului international al drepturilor omului, in ceea ce priveste oriientarea sexuala si identitatea de gen”, elaborat de un grup restrans de persoane, considerati experti internationali in drepturile omului.

Acestea au fost traduse in 2009 si in limba romana. In Cuvântul inainte la traducerea in limba romana, reprezentanta Asociației ACCEPT si președintele Consilului Național de Combatere a Discriminării recunosc ca aceste principii “nu sunt ele insele drept international obligatoriu, insa sunt standarde derivate din jurisprudenta internationala obligatorie pentru Romania”.

Care jurisprudenta obligatorie pentru Romania?

O analiza atenta a jurisprudenței CEDO, care putea fi obligatorie pentru Romania, arata ca pana in 2006 au fost pronuntate cateva decizii privind orientarea sexuala si identitatea de gen: doua decizii privind excluderea din armata (1999 si 2002), o decizie privind autoritatea parentala (Salguiero Da Silvia Monta c. Portugalia – 1999); o decizie privind drepturi locative (Karner c. Austria – 2003); recunoașterea transsexualilor (Christine Goodwin c. Regatul Unit – 2002; Grant c. Regatul Unit – 2006).

In 2006, au fost adoptate 29 de principii privind orientarea sexuala si identitatea de gen, care conțin recomandari pentru state, formulate insa in maniera imperativa: ”statele trebuie sa…”.

Preambulul incepe cu definitia orientării sexuale si a identitatii de gen.
Orientarea sexuala este capacitatea fiecarei persoane de a simti o atractie emotionala, afectiva si sexuala profunda pentru indivizi de gen diferit, de acelasi gen sau avand mai mult de un gen si de a intretine relatii intime si sexuale cu aceste persoane.

Identitatea de gen este experienta intima si personala asupra propriului gen al fiecarei persoane, care corespunde sau nu sexului acordat la nastere, inclusiv constiinta personala a corpului (care poate presupune, daca este liber consimtita, modificarea aspectului sau functiilor corpului prin metode medicale, chirurgicale sau alte metode) si alte exprimari ale genului, inclusiv prin imbracaminte, vorbire, conduita.

Din cele 29 de principii, voi reda doar doua dintre ele.

Principiul 17 “Dreptul de a se bucura de cel mai inalt standard posibil de sanatate” prevede la recomandarea de la lit. g) ca statele trebuie sa faciliteze accesul la tratament si sprijin competent si fara discriminare pentru cei care urmaresc modificari ale corpului legate de schimbarea de sex.

Principiul 24 “Dreptul de a intemeia o familie” prevede la recomandari ca statele trebuie sa:
– adopte toate masurile legislative, administrative sau de alta natura necesare pentru a asigura dreptul de a intemeia o familie, inclusiv prin adoptie sau la reproducere umana asistata medical, fara discriminare;

– se asigure ca legislatia si politicile publice recunosc diversitatea formelor de familie, inclusiv a celor care nu implica descendenta sau casatoria si sa se asigure ca nicio familie nu e discriminata pe motiv de orientare sexuala si identitate de gen, inclusiv in ceea ce priveste asistenta sociala si alte beneficii de la stat;

– in toate demersurile cu privire la copii si sa se asigure ca orientarea sexuala sau identitatea de gen a copilului sau a oricarui membru de familie sau a altei persoane nu pot fi considerate incompatibile cu interesul superior al copilului;

– sa se asigure ca orice drept, privilegiu, obligatie sau beneficiu obtinut de partenerii de sex diferit prin casatorie sau parteneriat este disponibil in egala masura partenerilor de acelasi sex, in urma casatoriei sau a parteneriatului;

Cele mai importante hotarari CEDO in materia orientarii sexuale – recunoasterea uniunilor intre persoanele de acelasi sex si dreptul de sedere – sunt pronuntate dupa ce au aparut principiile de la Yogyakarta: in 2010 (cauza Schalk si Kopf c. Austriei); in 2013 (cauza X si altii c. Austriei); in 2014 (cauza Vallianatos c. Greciei); in 2015 (cauza Oliari si altii c. Italiei); in 2016 (cauza Pajic c. Croatiei si cauza Taddeucci si McCall c. Italiei); in 2017 (cauza Orlandi si altii c. Italiei), nu din anii 2006, cand au fost adoptate.

In 2017, cele 29 principii sunt completate cu alte “Principii suplimentare si obligatii de stat privind aplicarea legii internationale privind drepturile omului in ceea ce priveste orientarea sexuala, identitatea de gen, expresia genului si caracteristicile sexuale“, adoptate la Geneva. Se adauga 9 principii si se largeste sfera obligatiilor statelor in materia orientarii sexuale si a identitatii de gen, accentul punandu-se pe transgenderism, inclusiv transgenederismul la copii.

Astfel, principiul 24 privind dreptul de a intemeia o familie se completeaza cu urmatoarele recomandari:
– statele sunt obligate sa asigure protectia copiilor impotriva discriminarii, a violentei sau a altor vatamari cauzate de orientarea sexuala, identitatea de gen, expresia genului sau caracteristicile sexuale ale parintilor, tutorelui sau ale altor membri ai familiei;

– sa asigure eliberarea certificatelor de nastere pentru copii, care reflecta identitatea de gen auto-definita/ determinata de parinti;

– sa permita pastrarea fertilitatii, cum ar fi conservarea ovocitelor si a tesuturilor pentru orice persoana fara discriminare pe motive de orientare sexuala, identitate de gen, expresie a genului sau caracteristici sexuale, inclusiv inainte de tratamentul hormonal sau chirurgical impus de Tranzitia la un alt gen;

– state sunt obligata ca reproducerea umana cu mama surogat, acolo unde este legala, sa fie asigurata tuturor fara discriminare bazata pe orientarea sexuala, identitatea de gen, exprimarea genului sau caracteristicile sexuale.

Implementarea tuturor masurilor presupune politici publice care costa, pentru care statele trebuie sa asigure bugete consistente. In mod cert, orice metode de calcul am proiecta, din lectura documentelor rezulta, fara niciun dubiu, ca statele vor aloca foarte, foarte multi bani.

Dupa cum se poate observa, aceste principii si recomandari formulate de un grup restrans de persoane sunt idei ridicate la rang de principii, puse la punct de ideologi – mai intai in Indonezia si apoi in Elvetia -, care s-au transformat din soft law in legi intr-un termen foarte, foarte scurt, la nivel mondial. Aceste idei au fost proiectate sa schimbe cultura casatoriei si a familiei. Si au reusit. Noua cultura produsa de ideologi a fost si continua sa fie impusa prin forta ideologiei si forta legii. Poate fi calificata aceasta o cultura impotriva heteronormativitatii?

Se poate observa ca noua cultura produsa de aceste principii nu se impaca deloc cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului din 1948, care in art. 16 stabileste ca o casatorie se incheie intre un barbat si o femeie. De asemenea, nu se impaca deloc cu Conventia internationala a drepturilor din 1989, care foloseste termenii de “mama” si “tata”.

In 2012 – adica inainte de decizia Curtii Supreme a SUA in cauza Obergefell vs. Hodges (2015), prin care au fost legalizate casatoriile gay – a fost publicata la Oxford University Press cartea “Debbating Same-sex Marriage”, in care unul dintre autori, Maggie Gallagher – celalat fiind John Corvino (filosof american) – sustinea ca:

– Cei care cred ca barbatii se pot casatori numai cu femei si ca femeile se pot casatori numai cu barbati vor fi tratati ca niste bigoti, la fel cum sunt tratati astazi rasistii;

– In viitorul care se deruleaza deja in state in care este legalizata casatoria intre persoane de acelasi sex (si chiar unele care pana acum au doar uniuni civile de acelasi sex), acestor bigoti li se va refuza avansarea in profesiile lor; vor fi lipsiti de dreptul de a-si conduce afacerile private in functie de punctul lor de vedere asupra realitatii casatoriei; casnicia intre un barbat si o femeie va fi o anatema pentru copiii lor si se pot astepta sa li se spuna ca sunt in mainile unor oameni dominati de o “ura irationala” la care trebuie sa renunte ca la o patologie sociala depasita;

– Faptul ca un punct de vedere moral, si nu animozitatea, se afla la baza convingerilor sale, nu conteaza deloc;

– Faptul ca, pentru majoritatea oamenilor care cred ca civilizatiile umane au crezut mereu in casatorie, aceasta credinta este strans legata de credinta religioasa si le-a oferit prin revelatia insasi, nu le va folosi nimic;

– Odata ce principiul (casatoriei intre persoane de acelasi sex) este cuprins in lege, urmatorul pas va fi utilizarea legii pentru a stigmatiza, marginaliza si reprima pe cei care nu sunt de acord cu noile viziuni ale statului asupra casatoriei si orientarii sexuale;

– Una dintre probleme esentiale ale casatoriei homosexuale este ca va duce la privatizarea si stigmatizarea convingerilor despre casatorie care au predominat in fiecare epoca si cultura si la suprimarea activa a unor astfel de credinte inspatiul public; in orice dezbatere privind acest subiect, opiniile celuilalt vor fi marginalizate. Nu mai e nimic in jur.

Am vazut etichetele puse deja in media, pe retelele de socializare (si chiar de la tribuna Parlamentului European) de cei care boicoteaza referendumul pe cei care au declarat ca vor spune “DA”: inculti, retrograzi, fascisti, nazisti, fanatici. Totodata, opozantii referendumului invoca analogia cu casatoriile interrasiale, sugerand ca sustinatorii casatoriei intre persoane de acelasi sex ar avea un comportament similar cu cel al rasistilor.

Aceste etichete arata ca libertatea celor care inca mai cred ca o casatorie se intemeiaza, in mod natural, pe uniunea dintre o femeie si un barbat este deja periclitata de vreme ce etichetarile intra in sfera art. 5 din OUG nr. 31/2002, care prevede ca fapta persoanei de a promova in public idei, Conceptii sau doctrine fasciste ori rasiste se pedepseste cu inchisoare intre 3 luni si 3 ani si interzicerea unor drepturi. Iar art. 2 defineste organizatia cu caracter fascist sau nazist.

Ignoranta si superficialitatea pot fi foarte daunatoare in aceste vremuri!

Principiile Yogyakarta pot fi consultate aici si aici.

Conf. univ. dr. Lavinia Tec

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week