BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul munciiCyberlaw
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

ICCJ. Infracțiunea de spălare a banilor. Lipsa elementelor constitutive
07.10.2018 | Andreea COMAN


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019
Andreea Coman

Andreea Coman

Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus achitarea inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, în formă tentată, reținând în esență următoarele:

„Inculpații au fost trimiși în judecată pentru activități de spălare de bani, reținându-se implicarea lor în activități concrete de intermediere, respectiv de sprijinire din punct de vedere logistic a unor operațiuni de spălare de bani având ca obiect fonduri de proveniență ilicită, proveniență a cărei cunoaștere de către inculpați este dedusă din circumstanțele faptice obiective în care s-au succedat evenimentele materializate probator, însă, în cauză, având în vedere lipsa unui probatoriu de natură a confirma finalizarea acestor operațiuni și materializa activitățile desfășurate de persoanele aflate la cele două capete ale lanțului de spălare a banilor, fapta reținută în sarcina inculpaților a fost acea de complicitate la tentativa persoanelor implicate direct în activitatea de disimulare a originii ilicite a fondurilor tranzacționate, de săvârșire a infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Art. 29 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor incriminează ca infracțiune de spălare a banilor, în lit. a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei.

Legea nr. 656/2002 transpune în legislația internă obligațiile internaționale asumate de România prin ratificarea Convenției Europene privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii ce incriminează ca infracțiune de spălare a banilor fapta de a achiziționa, deține sau folosi bunuri despre care cel care le achiziționează, le deține sau folosește, știe, în momentul dobândirii lor, că acestea constituie produse (art. 6 lit. c). Același articol lasă la latitudinea statelor semnatare incriminarea faptei săvârșite de autorul infracțiunii principale.

Infracțiunea de spălare de bani este o infracțiune subsidiară, subzistând doar ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni predicat din care provin bunurile care se schimbă sau se transferă. Legătura dintre infracțiunea predicat și cea de spălare de bani este dublă și se concretizează atât la nivel obiectiv, ca cerința atașată obiectului material (bunuri cu origine ilicita), cât și la nivel subiectiv (inculpatul să aibă cunoștința ca aceste bunuri provin din infracțiuni).

Pe de altă parte, spălarea de bani este o infracțiune autonomă, astfel încât nu este necesar ca inculpatul care o săvârșește să aibă reprezentarea în detaliu a infracțiunii predicat, iar răspunderea penală pentru prima poate subzista și în lipsa identificării sau tragerii la răspundere penala a autorului infracțiunii principale.

În raport de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 656/2002, existența juridică a infracțiunii de spălare de bani se bazează pe caracterizarea infracțiunii principale ca fiind de rezultat (să producă bunuri care să facă obiectul unei operațiuni de schimbare sau de transfer). Textul de lege este foarte larg, acoperind orice tip de infracțiune de natură a conduce la obținerea unui beneficiu, prevăzută de Codul penal sau de legile speciale.

Cu toate acestea, acuzarea deși nu trebuie să dovedească existența dincolo de orice îndoială rezonabilă a unei astfel de infracțiuni predicat sau că sunt îndeplinite toate condițiile de existență ale acesteia ori pentru atragerea răspunderii penale a autorului, trebuie totuși să dovedească faptul că bunurile au origine ilicită și că autorul spălării de bani avea reprezentarea că provin dintr-o activitate infracțională, latura subiectivă urmând a fi stabilită pe baza circumstanțelor faptice obiective, în raport de dispozițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002.

Mult discutata problemă a autonomiei infracțiunii de spălare de bani privește posibilitatea de a reține această infracțiune fără a exista o condamnare anterioară sau concomitentă pentru infracțiunea predicat și, mai mult, fără a determina cu precizie fapta prin care au fost produse bunurile sau fără a determina autorul infracțiunii predicat. Acest concept reprezintă un răspuns al statelor la evoluția infracționalității, respectiv înmulțirea activităților infracționale repetate care duc la obținerea de beneficii materiale importante, transferate pe teritoriul mai multor țări. În asemenea situații, este extrem de dificilă sau imposibilă individualizarea și probarea fiecărui act din care este compus ansamblul activității infracționale generatoare de venituri ilicite, ceea ce a dus la apariția unor reglementări care să permită și în aceste cazuri tragerea la răspundere penală a celor care au dobândit sau au transferat bunuri obținute din infracțiuni, fără înfrângerea prezumției de nevinovăție.

În cauză s-a dovedit că inculpatul A. încerca intermedierea schimbului unor sume de bani și s-a deplasat în străinătate împreună cu ceilalți inculpați cu sume mari de bani în circumstanțe de fapt nu totdeauna extrem de clare, însă aspectele menționate nu confirmă deplin originea ilicită a acestora și faptul că inculpații au avut reprezentarea că proveneau din activități infracționale (inclusiv interceptarea convorbirilor telefonice nu confirmă împrejurarea că inculpații ar fi fost interesați și înștiințați în concret de proveniența sumelor).

Pe de altă parte, așa-zisa activitate de „plăsmuire de înscrisuri pentru conferirea unei aparențe de legalitate operațiunilor de transport în cash respectivelor sume de bani” utilizată de instanța de fond, dincolo de faptul că nu a fost dezvoltată în niciun fel, nici nu are acoperire – inculpatul A. a dat explicații verosimile pe tot parcursul procesului penal privind sursa și destinația banilor respectivi confirmând astfel o origine pretins licită a acestora.

Prin urmare, acuzarea nu a dovedit ca banii respectivi aveau origine ilicită, cunoscută de inculpați (proba fiind făcută potrivit. art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002), iar inculpații chiar au încercat a face proba contrară, prin mijloace de probă care să confirme proveniența licită a acestora. În acest sens au fost depuse documente din care rezultă proveniența sumelor respective, (…) iar inculpatul A. a explicat că una dintre activitățile pe care le realiza cu bani personali era aceea de intermediere în anumite afaceri și lua comisioane.

În raport de aceste considerente, instanța de apel apreciază că nu au fost dovedite, dincolo de orice îndoială rezonabilă, elementele constitutive ale infracțiunii și se va dispune în consecință achitarea acestora pentru actele de suport material săvârșite: în cazul inculpatului A. intermedierea prin identificarea unor posibile persoane care să efectueze în mod concret schimbul și stabilirea unor posibile locații de întâlnire, transmiterea dovezilor cu privire la existența materială a banilor, al inculpatului B. preluarea de la persoane străine și predarea către inculpatul A. a unor genți cu bani, iar în cazul inculpatului C. prin suportul logistic oferit – închirierea și conducerea autoturismelor necesare deplasărilor în străinătate.” (Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală, Decizia nr. 416/A/2016)

Avocat Andreea Coman
Senior Associate SĂVESCU & ASOCIAŢII

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate