Achiziţii publiceAfaceri transfrontaliereArbitrajAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiContencios administrativContravenţiiCorporateCyberlawData protectionDrept civilDrept comercialDrept constituţionalDrept penalDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiDreptul UEEnergieExecutare silităFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăLITIGIIMedia & publicitateMedierePiaţa de capitalProcedură civilăProprietate intelectualăProtecţia consumatorilorProtecţia mediuluiTelecom
 
Insolvenţă
DezbateriCărţiProfesionişti
CITR
Abonare newsletter oficial JURIDICE.ro

Print Friendly, PDF & Email

Sfera noțiunii de creanță salarială în procedura insolvenței

03.10.2018 | Ștefan PAVEL
Ștefan Pavel

Ștefan Pavel

Momentul intrării în procedura insolvenței poate fi înțeles în mod frecvent ca o soluție pentru profesioniștii ale căror afaceri traversează o perioadă dificilă. Astfel, după data deschiderii procedurii insolvenței, întreaga activitate a debitorului trebuie analizată din punct de vedere al identificării soluțiilor privind reducerea sau chiar ieșirea din impas a debitoarei într-un termen rezonabil. O modalitate des întâlnită în practică este cea a restructurării personalului, constând în reducerea numărului de salariați ai debitorului în vederea redresării.

În acest caz, este fundamental să se efectueze o corelare între dispozițiile legii insolvenței, prevederile Codului muncii și a altor reglementări care asimilează raporturile dintre angajator și angajați. Totodată, există posibilitatea ca raporturile de muncă sau cele asimilate între debitor și angajații acestuia să înceteze din inițiativă celor din urmă și prin acest material ne propunem să prezentăm care sunt mecanismele pe care le au la îndemână angajații pentru conservarea propriilor drepturi salariale în cadrul procedurii de insolvență a angajatorului.

Legea nr. 53/2003 – Codul muncii republicată cu modificările și completările ulterioare şi celelalte acte normative cu caracter general care reglementează problemele fundamentale ale raporturilor de muncă[1] constituie dreptul comun în acest domeniu, aplicabil tuturor categoriilor de angajatori şi salariați. Pe de altă parte, există și un drept special al muncii care cuprinde reglementări aplicabile anumitor categorii de salariați sau care au fost adoptate pentru reglementarea raporturilor de muncă existente în sectoare de activitate specifice. De regulă, dreptul special al muncii nu derogă principial de la dreptul comun al muncii; raportul dintre ele este de la general la particular și ori de câte ori în dreptul special al muncii nu sunt cuprinse norme specifice, derogatorii, se va face aplicarea normelor de drept comun al muncii. [2]

Reglementările în materie de muncă ale Uniunii Europene formează dreptul comunitar al muncii, componentă a dreptului internaţional al muncii. Regulamentele sunt obligatorii atât pentru statele membre, cât şi pentru persoanele fizice şi persoanele juridice din cadrul fiecărui stat. Ele sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, fără a fi necesară, deci, o procedură specială de încorporare în dreptul intern. Directivele sunt şi ele obligatorii ca obiective, dar modalităţile concrete de transpunere în dreptul intern rămân la latitudinea statelor membre. Totuşi „în orice situaţie în care dispoziţiile unei directive apar ca fiind necondiţionate şi suficient de precise, ele pot fi invocate, în lipsa măsurilor de aplicare luate în termen, împotriva oricărei norme naţionale neconformă cu directiva în cauză” [3]. În caz contrar, se păstrează regula în materie, respectiv efectele juridice ale directivei se produc asupra subiectelor de drept din statele membre numai prin intermediul actelor normative adoptate de autorităţile naţionale. [4]

Noțiunea juridică de “creante salariale” este definită de art. 5 pct. 18 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență astfel:

“creanțe salariale sunt creanțele ce izvorăsc din raporturi de muncă și raporturi asimilate între debitor și angajații acestuia. Aceste creanțe sunt inregistrate din oficiu in tabelul de creante de catre administratorul judiciar/lichidatorul judiciar.”

Valoarea prag pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă de către creditorii salariați este de 6 salarii medii brute pe economie/salariat.

Regimul juridic al creanțelor salariale reglementate de procedura insolvenței este unul preferențial, materializându-se prin următoarele:

– înregistrarea din oficiu a creanțelor salariale în tabelul de creanțe de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar pe baza evidențelor contabile ale angajatorului;

– salariații angajatorului debitor sunt exceptați de la depunerea declarației de creanțe;

– înscrierea din oficiu a creanțelor salariale nu echivalează cu lipsa obligației administratorului judiciar de verificare a corectitudinii înregistrării acestor creanțe în contabilitatea debitorului. În cazul în care o astfel de evidenţă nu există sau nu este ţinută conform cu legea, creanţele salariale vor fi evaluate după orice mijloc de probă, ori prin refacerea actelor de către practician şi incluse în tabele[5] Un caz particular poate fi reprezentat de situația în care creanțele salariale fac obiectul unui litigiu, nefiind înscrise în contabilitatea debitoarei. Recomandarea este în sensul transmiterii unei informări de către creditorii salariați (eventual înăuntrul termenului de depunere a creanțelor stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței) cu privire la aceste aspecte, evitând astfel riscul necunoașterii acestor pretenții de către administratorul/lichidatorul judiciar;

– deși evidențele contabile sunt prezumate a fi corect întocmite, creanțele salariale pot constitui motiv pentru contestație, din partea celor cărora legea le atribuie calitatea procesuală activă (administrator special, creditori);

– rangul de prioritate deținut în momentul distribuirii fondurilor din averea debitorului, în caz de faliment potrivit art. 161 pct. (3) din Legea nr. 85/2014;

Pornind de la definiția reglementată expres de legea insolvenței, creanțele salariale includ următoarele tipuri de venituri:

A. Veniturile rezultate din raporturile juridice de muncă preexistente între debitor și creditorul salariat

În pofida denumirii sale, dreptul muncii nu privește orice formă de muncă, ci numai pe cea subordonată, el reglementând situația celui ce muncește în favoarea și sub autoritatea altuia, în schimbul unui salariu.

În cadrul acestor venituri sunt cuprinse salariile, sporurile, primele și orice alte venituri reglementate în favoarea angajatului prin contractul individual de muncă cum ar fi indemnizația de neconcurentă, prestații suplimentare în bani sau în natură stabilite prin clauze de mobilitate sau de confidențialitate, cheltuieli de transport și cazare, precum și indemnizații de delegare.

Raporturile de muncă stabilite între subiectele de drept în baza contractul individual de muncă se completează cu dispozițiile legale în materie și contractul colectiv de muncă. În ipoteza în care, creanțele salariale sunt exigibile la data deschiderii procedurii insolvenței, la totalul veniturilor rezultate din contractul individual de muncă care sunt înregistrate din oficiu în tabelul creanțelor ar trebui adăugate sumele stabilite de lege și care ar trebuie achitate de angajator precum indexările cu rata inflației, primele, compensările bănești ale zilelor de concediu neefectuate, salariul minim pe economie (daca drepturile salariale acordate sunt în cuantum mai mic sau nu pot fi individualizate) și orice alte facilități reglementate conform legii. De asemenea, ar trebui adăugate veniturile conform contractului colectiv de muncă, inclusiv despăgubirile pentru concedierea care a avut loc anterior deschiderii procedurii insolvenței și indemnizații de maternitate și de creștere a copiilor plătibile de către angajator.

B. Creanțele rezultate din raporturi asimilate între debitor și angajații acestuia

Față de reglementările anterioare, noul Cod fiscal indică în mod expres tipurile de venituri considerate asimilate salariilor la art. 76 alin. (2). Astfel, printre sumele care pot fi înscrise din oficiu la masa credală ca și creanțe salariale, ținând cont de categoriile de debitori cărora li se aplică procedura insolvenței, enumerăm cu titlu exemplificativ următoarele tipuri de venituri:

– “sumele din profitul net cuvenite administratorilor societăților, potrivit legii sau actului constitutiv, după caz, precum și participarea la profitul unității pentru managerii cu contract de management, potrivit legii;

 – sume reprezentând participarea salariaților la profit, potrivit legii;

remunerația obținută de directorii cu contract de mandat și de membrii directoratului de la societățile administrate în sistem dualist și ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, precum și drepturile cuvenite managerilor, în baza contractului de management prevăzut de lege;

sumele primite de membrii comisiei de cenzori sau comitetului de audit, după caz, precum și sumele primite pentru participarea în consilii, comisii, comitete și altele asemenea;

sumele primite de membrii fondatori ai societăților constituite prin subscripție publică;

indemnizațiile și orice alte sume de aceeași natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor de transport și cazare, primite de salariați, potrivit legii, pe perioada delegării/detașării, după caz, în altă localitate, în țară și în străinătate, în interesul serviciului;

remunerația administratorilor societăților, companiilor/societăților naționale și regiilor autonome, desemnați/numiți în condițiile legii, precum și sumele primite de reprezentanții în adunarea generală a acționarilor și în consiliul de administrație;

sume reprezentând salarii, diferențe de salarii, dobânzi acordate în legătură cu acestea, precum și actualizarea lor cu indicele de inflație, stabilite în baza unor hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile/hotărâri judecătorești definitive și executorii;

orice alte sume sau avantaje în bani ori în natură care includ, însă nu sunt limitate la: utilizarea oricărui bun, inclusiv a unui vehicul de orice tip, din patrimoniul afacerii sau închiriat de la o terță persoană, în scop personal, cu excepția deplasării pe distanță dus-întors de la domiciliu sau reședință la locul de muncă/locul desfășurării activității, cazare, hrană, îmbrăcăminte, personal pentru munci casnice, precum și alte bunuri sau servicii oferite gratuit ori la un preț mai mic decât prețul pieței, împrumuturi nerambursabile, anularea unei creanțe a angajatorului asupra angajatului, abonamentele și costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, în scop personal, permise de călătorie pe orice mijloace de transport, folosite în scopul personal, primele de asigurare, precum și cu serviciile medicale furnizate sub formă de abonament plătite de către suportator pentru angajații proprii sau alt beneficiar de venituri din salarii și asimilate salariilor, la momentul plății acestora potrivit legii, tichete cadou, tichete de masă, vouchere de vacanță și tichete de creșă acordate potrivit legii.” [6]

Pentru a fi în prezența unor astfel de raporturi, trebuie să reperăm relațiile specifice sau cele similare raporturilor de muncă care constau în raporturi juridice diverse în funcție de anumite criterii pe care urmează să le dezvoltăm în continuare.

Principalul criteriu al identificării raporturilor asimilate celor de muncă este cel de subordonare, în care persoana trebuie să presteze sub controlul și supravegherea angajatorului, o activitate regulată, în anumite intervale orare, locații și cu resurse materiale și logistice puse la dispoziție de angajator, în schimbul unei remunerații plătibile regulat.

Legea nr. 52/2011 privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri actualizată reglementează modul in care zilierii pot desfășura activități necalificate cu caracter ocazional, sub forma raporturilor de munca în domenii precum:

– “agricultură, vânătoare și servicii anexe – diviziunea 01;
– silvicultură, cu excepția exploatări forestiere – diviziunea 02;
– pescuit și acvacultură – diviziunea 03;
– colectarea, tratarea și eliminarea deșeurilor nepericuloase – clasa 3821 și clasa 3811;
– recuperarea materialelor – grupa 383;
– comerț cu ridicata al produselor agricole brute și al animalelor vii – grupa 462;
– activități de organizare a expozițiilor, târgurilor și congreselor – grupa 823;
– publicitate – grupa 731;
– activități de interpretare artistică – spectacole – clasa 9001, activități-suport pentru interpretarea artistică – spectacole – clasa 9002 și activități de gestionare a sălilor de spectacole – clasa 9004;
– activități de cercetare-dezvoltare în biotehnologie – clasa 7211, activități de cercetare-dezvoltare în alte științe naturale și inginerie – clasa 7219;
– activități de cercetare-dezvoltare în știinte sociale și umaniste – clasa 7220 (săpături arheologice);
– activități de întreținere peisagistică – plantarea, ingrijirea și întreținerea de parcuri și grădini, cu excepția facilității de locuit particulare – clasa 8130;
– creșterea materialului săditor – creșterea plantelor ornamentale, inclusiv gazon pentru transplantare, operațiuni de îngrijire/curățare a pomilor, activități ale pepinierelor, cu excepția celor pentru arbori de pădure – clasa 0130;
– activități ale grădinilor zoologice, botanice și ale rezervațiilor naturale – clasa 9140;
– creșterea și reproducția animalelor semidomesticite și a altor animale – clasa 0149;
– hoteluri și alte facilități de cazare – diviziunea 55;
– hoteluri și alte facilități de cazare similare – clasa 5510;
– facilități de cazare pentru vacanțe și perioade de scurtă durată – clasa 5520 – tabere de copii, organizate de Ministerul Tineretului și Sportului, direct sau prin unitățile din subordinea acestuia;
– facilități de cazare pentru vacanțe și perioade de scurtă durată – clasa 5520 – cabane;
– activități ale bazelor sportive – clasa 9311;
– activități ale cluburilor sportive – clasa 9312;
– activități de alimentație (catering) pentru evenimente – diviziunea 5621.
– restaurante – clasa 5610;
– alte activități de alimentație n.c.a. – 5629;
– baruri și alte activități de servire a băuturilor – clasa 5630.”

De asemenea, conform aceluiași act normativ, sunt considerate activitati necalificate cu caracter ocazional, sub forma raporturilor de munca și activitățile de manipulare mărfuri, de curățenie și întreținere care se presteaza numai în domeniile de activitate prevăzute anterior.

Art. 142 din Legea nr. 90/2018 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 38/2017 privind modificarea și completarea Legii educației fizice și sportului nr. 69/2000 stabilește un regim derogatoriu activităților cu caracter ocazional prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. r) și s) din Legea nr. 52/2011 privind exercitarea unor activitati cu caracter ocazional desfasurate de zilieri și anume:

“Prin derogare de la prevederile art. 7 pct. 3 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, activitatea desfășurată în baza contractului de activitate sportivă este activitate independentă, indiferent de modul de organizare și desfășurare a acesteia, fără obligativitatea îndeplinirii criteriilor prevăzute la art. 7 pct. 3.1 – 3.7 din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, iar veniturile realizate în baza contractului de activitate sportivă sunt venituri din activități independente.

Aceste activități nu pot fi reconsiderate ca activități dependente potrivit prevederilor art. 7 pct. 1 raportat la art. 11 din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare.”

Există totuși și criterii derogatorii de la principiul subordonării  în cazul în care raportul juridic civil nu se poate naște decât în temeiul normei ce îl reglementează și care apare ca o necesitate tocmai datorită existenței unei relații între două subiecte de drept concrete si avand un continut si un obiect clar determinat.

Potrivit art. 137 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale republicată, societatea pe acţiuni este administrată de unul sau mai mulţi administratori. Când sunt mai mulţi administratori, ei constituie un consiliu de administraţie. Cu respectarea prevederilor art. 143 din lege, consiliul de administraţie poate delega conducerea societăţii unuia sau mai multor directori, numind pe unul dintre ei director general. Tot astfel, art. 153 dispune că prin actul constitutiv se poate stipula că societatea pe acţiuni este administrată de un directorat și un consiliu de supraveghere. În condițiile în care directorii societăților pe acțiuni nu pot încheia contracte individuale de muncă, din perspectiva legii insolvenței se consideră că și raportul juridic de mandat în care se află directorul cu societatea pe care o administrează este asimilat raportului de muncă. A fortiori,  art. 76 alin. (2) lit. f din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal actualizat califică remunerația obținută de directorii cu contract de mandat și de membrii directoratului de la societățile administrate în sistem dualist și ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, precum și drepturile cuvenite managerilor, în baza contractului de management prevăzut de lege ca fiind considerate venituri asimilate salariilor.

Același criteriu se aplică și în cazul sumelor primite de membrii comisiei de cenzori sau comitetului de audit, de membrii fondatori ai societăților constituite prin subscripție publică sau a remunerației administratorilor societăților, companiilor/societăților naționale și regiilor autonome, desemnați/numiți în condițiile legii, precum și sumelor primite de reprezentanții în adunarea generală a acționarilor și în consiliul de administrație.

De asemenea, la art. 7 alin. (1) pct. 1, Codul fiscal definește activitatea dependentă ca fiind “orice activitate desfășurată de o persoană fizică într-o relație de angajare generatoare de venituri”. Din interpretarea per a constrario a dispozițiilor art. 7 alin. (1) pct. 3 din același act normativ (definiția termenului de activitate independentă și a normelor metodologice de aplicare, pentru a putea diferenția activitatea dependentă de cea independentă ar trebui ca prima să nu se încadreze în următoarele criterii:

– “raportul juridic încheiat între părți să conțină, în mod obligatoriu, clauze contractuale clare privind obiectul contractului, drepturile și obligațiile părților, astfel încât să nu rezulte existența unei relații de subordonare, ci libertatea persoanei fizice de a dispune în ceea ce privește desfășurarea activității. La încadrarea unei activități ca activitate independentă, părțile vor avea în vedere ca raportul juridic încheiat să reflecte conținutul economic real al tranzacției/activității;

 – criteriul privind libertatea persoanei de a alege locul, modul de desfășurare a activității, precum și programul de lucru este îndeplinit atunci când cele trei componente ale sale sunt îndeplinite cumulativ. În raportul juridic părțile pot conveni asupra datei, locului și programului de lucru în funcție de specificul activității și de celelalte activități pe care prestatorul le desfășoară.

 – persoana fizică dispune de libertatea de a desfășura activitatea chiar și pentru un singur client, dacă nu există o clauză de exclusivitate în desfășurarea activității.

 – riscurile asumate de prestator pot fi de natură profesională și economică, cum ar fi: incapacitatea de adaptare la timp și cu cele mai mici costuri la variațiile mediului economico-social, variabilitatea rezultatului economic, deteriorarea situației financiare, în funcție de specificul activității și în desfășurarea activității persoana fizică utilizează predominant bunurile din patrimoniul afacerii.” [7]

Opinia noastră este în sensul că sumele repezentând creanțe salariale care se înscriu din oficiu de către practicianul în insolvență nu se limtează la raporturile de muncă stabilite între subiectele de drept în baza contractului individual de muncă, completate prin dispozițiile legale în materie și contractul colectiv de muncă, ci și la alte tipuri de venituri considerate asimilate salariilor cum ar fi creanțele izvorâte din raportul juridic de mandat în care se află directorul cu societatea pe care o administrează, creanțele zilierilor ca urmare a desfășurării unor activități necalificate cu caracter ocazional sau creanțele deținute de persoanele fizice care desfășoară activități dependente.

În cazul în care veniturile considerate asimilate salariilor nu sunt înscrise din oficiu de către administratorul/lichidatorul judiciar în tabelele de creanțe, creditorii salariați îndreptățiți au posibilitatea să formuleze contestaţii faţă de tabelul de creanţe, cu privire la creanţele şi rangul de prioritate trecute parțial sau, după caz, netrecute de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în tabele în condițiile Legii nr. 85/2014.


[1] Reglementări normative referitoare la contractul colectiv de muncă, sănătatea şi securitatea în muncă, ucenicia la locul de muncă, jurisdicţia muncii etc.
[2] Ion Traian Ștefănescu, Tratat de dreptul muncii, ed. Wolters Kluwer, Bucuresti, 2007, pag. 36.
[3] Curtea Europeană de Justiţie, hotărârea din 6 octombrie 1970.
[4] Ion Traian Ștefănescu, Tratat de dreptul muncii, ed. Wolters Kluwer, Bucuresti, 2007, pag. 51.
[5] Mădălina Vladu-Crevon, Aspecte de noutate prevăzute de Legea nr. 85/2014 privind înscrierea creditorilor la masa credală şi întocmirea tabelelor de creanţe în cadrul procedurii, pag. 1.
[6] Art. 76 alin. (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal actualizată.
[7] Capitolul 1, Titlul 1, Secțiunea 1 – Activitatea independentă din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal actualizată.


Ștefan Pavel
Asociat Coordonator INSOL ADVISOR


Aflaţi mai mult despre , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.


Irina Maria STANCU


Oana ISPAS


Radu Slăvoiu


Livia Dianu-Buja


Ștefania Stoica


Luminița Malanciuc


Ioana-Olivia Voicu


Eduard Toma-Apostol


Florina-Lăcrămioara Drăgan