Andrei Pap: Satisfacția supremă o simt atunci când sunt contactat de oameni și îmi mulțumesc pentru că i-am ajutat să-și rezolve o problemă
8 octombrie 2018 | Alina MATEI
Alina Matei
Andrei Pap
Alina Matei: Mulțumesc, Andrei, pentru că ai acceptat să acorzi un interviu pentru JURIDICE.ro. Te rog să ne spui trei motive pentru care ai dorit să urmezi cursurile Facultății de Drept.
Andrei Pap: Plăcerea este și mai mare de partea mea, Alina, și chiar îmi făceam ”griji serioase” că nu vrei să stai la o șuetă și cu mine, să vorbim deschis despre carierele noastre, viață, știința fericirii, planuri de viitor și alte chestii de-astea din datini străbune, de care se mai ocupă ”nemuritorii” ca noi.
Mi-am dorit enorm să urmez cursurile Facultății de Drept în momentul în care descoperisem pasiunea pentru Drept, pe când eram prin anul II la o facultate de economie (care, categoric, nu a fost pentru mine), astfel că voiam să fac ceva mai bun cu viața mea, dându-mi seama că dacă o să reușesc în acest domeniu, al Dreptului, voi putea să-i ajut pe oameni să-și rezolve problemele juridice din postura de avocat. Nu m-am înșelat!
Alina Matei: Ai ales avocatura, dar cred că ți se potrivește mai bine profesia de judecător. M-au convins cărțile scrise de tine. Acum, în loc să te strige lumea pe stradă/Facebook ”domnul judecător”, se mulțumesc cu ”Andrei”. Dacă ar fi să alegi, ai trece mai departe când ar veni vorba de magistratură?
Andrei Pap: Am ales avocatura din același simț al dreptății care nutrește în mine și azi și pentru care aș fi putut liniștit alege de la început cariera de judecător; nu regret alegerea făcută și, indiferent câte scrificii am făcut ca să-mi văd visul împlinit, este cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat în viață până acum.
Cărțile le-am scris, încercând să fiu cât mai obiectiv (asemenea unui judecător, dacă vrei!), pentru că scopul meu era să ușurez munca de cercetare tuturor colegilor juriști, nu doar a colegilor avocați, dar, de ce să nu recunosc acum, le-am scris în această manieră și ca să te conving pe tine că aș putea fi la un moment dat un judecător ”dat naibii”.
Să știi că prea puțini ”se mulțumesc” să mă strige pe stradă/Facebook ”Andrei”. Cei care ”pretind” că mă respectă, mă abordează cu ”Domnu’ Pap” (auzi, ”Domnul”, de parcă eu aș fi cel mai mare Domn în viață; mă mai fac să mă simt și ”bătrân”- SIC!). Colegii juriști mai apropiați îmi spun PAPinian (după marele ”fotbalist” care a activat la AS Roma Antică, decapitat pentru că a îndrăznit să fie și mare jurist!), iar fetele mă ”șicanează” cu PAPi, PAPiChulo, PAPiño, PAPito și nu înțeleg de ce, de parcă dacă mi-ar spune un sincer ”iubitule” m-aș supăra?!)
Nu exclud ipoteza ca, la un moment dat, să aleg magistratura; chiar aș fi onorat să mă alătur acelor judecători care își înțeleg foarte bine rolul în societate, înfăptuiesc actul de justiție într-un mod ireproșabil, își organizează ședințele de judecată și își motivează soluțiile juste ca niște profesioniști desăvârșiți, care prin ceea ce fac și felul cum o fac știu să câștige (iar nu să-și impună) respectul justițiabililor și respectul celorlalți colegi juriști; alături de astfel de oameni chiar îmi doresc să lucrez, dacă va fi cazul, iar prin devotamentul și profesionalismul nostru să reușim să schimbăm în mai bine, atât cât putem, sistemul de justiție din România.
Alina Matei: De unde preocuparea ta pentru contravenții?
Andrei Pap: Oh, este o poveste atât de lungă, încât dacă aș începe să ți-o relatez în amănunt, chiar te-aș convinge și pe tine că ”viața mea este un roman”, pe care în ultimii 10 ani am încercat să-l scriu cu litere de aur, astfel că o să-ți spun pe scurt de unde preocuparea pentru contravenții, iar detaliile le vei afla poate peste ani, dacă vei avea plăcerea să-mi citești [auto]biografia.
Totul a pornit de la prima (și singura, până în prezent!) amendă contravențională, pentru că aș fi parcat neregulamentar și care mi-a fost aplicată de un agent constatator care atunci când ”primea ordin” să îndeplinească ”planul lunar de amenzi” vizita două zone din localitatea natală unde se știa că există o problemă cu locurile de parcare și că locatarii erau nevoiți să parcheze pe un spațiu amenajat de ei, considerat de autoritățile locale ca fiind ”spațiu verde” și un ”bun motiv” pentru a aplica sancțiuni.
Inițial, comod ca tot românul, cu gândirea aia excepțională: ”Nu merg eu să pierd timp pe la instanțe, chiar dacă știu că am dreptate!”, m-am simțit atât de neîndreptățit de sancțiunea ce mi-a fost aplicată, încât m-am documentat puțin pe internet să știu ce e de făcut și am formulat totuși o plângere contravențională, așa cum știam să o fac atunci, pe care am înregistrat-o pe rolul Judecătoriei, ca să aflu ulterior că a fost repartizată la cea mai ”severă” doamnă judecător, de altfel, foarte corectă, care, în loc să mă judece în lipsă, așa cum cerusem, ”insista” prin CITAȚIE de vreo 3 termene să mă audieze personal în calitate de petent-contravenient, ca să afle dacă am formulat singur plângerea, dacă am cunoștințe juridice minime și în raport de aceste aspecte să-și facă o idee dacă a existat vreo intenție/vinovăție din partea mea de a încălca vreo normă contravențională.
Știi care a fost parcursul procesului, după ce s-a aflat că l-am deschis și urma să fie soluționat, așa cum spuneam, de cea mai ”severă” doamnă judecător de la nivelul acelei instanțe?! Păi, exact așa: ”prima dată au râs de mine, apoi s-au luptat cu mine, apoi am câștigat”, iar cu banii din care nu mai trebuia să plătesc amenda, mi-am cumpărat prima carte juridică, ”Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Comentată și Adnotată”, apărută prin 2006, la Editura Sfera Juridică, respectiv, Codul de procedură civilă, fiind atât de încântat de realizare, încât am decis să aprofundez domeniul, să citesc și mai multe cărți de drept, astfel că, în momentul în care am intrat în anul I la Facultatea de Drept din Timișoara, știam deja foarte multe aspecte care se studiau la discipline din anii II-III-IV (cu toate acestea, spre ”rușinea” mea, am fost un student mediocru, pentru că în loc să învăț temeinic ca să promovez examenele cu note mari, preferam să fac pe ”doctrinarul”, scriind articole pe JURIDICE, respectiv, să fac practică pe lângă avocați, care deja mă considerau colegul lor de breaslă).
Alina Matei: Și până la scrierea de cărți a fost doar un pas? Ai avut spor la ele?
Andrei Pap: Am avut foarte mult spor la ele! Primele 3 volume pe drept contravențional, după ce deja făcusem o selecție riguroasă a hotărârilor judecătorești, am reușit să le elaborez într-o lună, maxim două, dar cu scris de la primele ore ale dimineții și până a doua zi la 3-4 dimineața, apoi O.G. nr. 2/2001 adnotată cu jurisprudență, am fost motivat să o scriu într-o săptămână, pentru că am trecut printr-o perioadă stresantă și aveam nevoie de o modalitate de a mă relaxa, dar și pentru că aflasem că la INM, la disciplina Drept contravențional, au fost recomandate pentru studiu culegerile de jurisprudență publicate de mine, iar cineva îmi spunea că are puține dificultăți în a înțelege dispozițiile din Ordonanță, motiv pentru care am vrut să fiu de ajutor și am adnotat O.G. nr. 2/2001 cu jurisprudență, expunând sub fiecare articol pasaje din hotărâri judecătorești pentru a se înțelege mai bine cum aplică în concret instanțele dispozițiile cu pricina. În ceea ce privește următoarele 5 cărți, mi-am organizat și de data aceasta atât de bine timpul, încât am alocat fiecăreia dintre ele circa o lună de zile pentru a le finaliza și a le trimite editurii spre publicare. Dacă au ieșit ceva bun și util colegilor juriști, mă bucur enorm!
Alina Matei: Ce-ai făcut cu banii câștigați din publicarea cărților?
Andrei Pap: Hmmm! Îți spun, dar ”rămâne între noi”, ok?! I-am lăsat o perioadă ”să facă pui”, chiar s-a întâmplat asta într-un mod miraculos, iar recent mi-am cumpărat o mică insulă în estul Spaniei (unde mă mai retrag când mă ”supăr” pe viață, pentru că este atât de ”nedreaptă” uneori, încât nici eu nu mă mai suport!). De nevoie, am achiziționat și un iaht modest de vreo 24m – PAPisland (pe care vom organiza într-o vară un JURIDICE Party). Pe părinți i-am cadorisit cu o casă pe malul mării într-o stațiune frumoasă și liniștită – San Antonio, iar eu, în ciuda modestiei care mă caracterizează, am avut ”neobrăzarea” să-mi cumpăr numai pentru mine un penthouse la Barcelona, cu vedere spre Port Olimpic, dar și spre Sagrada Familia; de rest… mi-am luat caramele!
Alina Matei: Pe amazon de ce nu le publici?
Andrei Pap: Pentru că risc să devin prea celebru și mi-ar fi iubită mai mult celebritatea decât latura umană.
Alina Matei: Știi că datorită ție motivările hotărârilor judecătorești în materie contravențională sunt mult, mult mai bune? Sunt mai valoroase în argumentare. Și această percepție mi-a fost împărtășită de judecători.
Andrei Pap: Am sesizat și eu acest aspect, cel puțin la nivelul unor instanțe, a căror practică o cunoșteam/urmăream de ceva timp, și nu pot decât să mă bucur. Acesta a și fost scopul nobil al fiecărui material publicat în materie contravenționlă, dar nu numai!
Alina Matei: Te contactează oamenii să te roage să le dai sfaturi cu privire la procesele-verbale prin care au fost sancționați?
Andrei Pap: Mă contactează foarte mulți oameni, nu doar pentru probleme ce țin de dreptul contravențional, dar și pentru multe alte probleme mai mult sau mai puțin juridice și le mulțumesc pentru încrederea pe care mi-o arată; de aceea și fac tot posibilul să-i ajut, dacă pot personal, iar dacă nu, măcar recomandând pe cineva care este mai bine pregătit decât mine pe o anume ramură de drept, pentru că eu chiar nu-mi permit să mă ”încăpățânez”, gândind că sunt atotștiutor și, din dorința de a ajuta un om, să ajung, fără să vreau, să-i fac mai mult rău, decât bine. Sunt foarte atent să nu fac rău oamenilor, tocmai pentru că ulterior, de cele mai multe ori, regretele sunt tardive și inutile.
Alina Matei: Calea scrisului ne-ai povestit-o, hai să ne întoarcem la avocatură. Cum ai învățat să fii avocat?
Andrei Pap: Din cele mai vechi timpuri, chiar ”ancestrale”, am [fost] învățat să fiu autodidact, să nu aștept să stea cineva după mine ca să mă învețe ceva anume, să-mi rezolv singur problemele personale, însă la nevoie să îndrăznesc să cer ajutorul cuiva, dar să fiu înțelegător și niciodată să nu mă supăr când îmi spune/arată că nu este dispus să mi-l ofere, pentru că nu are vreo obligație în acest sens. Cu toate acestea, nu pot spune că am învățat să fiu avocat, ci mai degrabă vreau să cred că ”m-am născut avocat”, doar că trebuia să vină momentul potrivit să descopăr acest lucru și să-l valorific. Iar asta s-a întâmplat abia prin anul 2008.
Alina Matei: Maestru ai avut? Parcă acum se cheamă îndrumător…
Andrei Pap: Desigur! Mereu am fost propriul [meu] maestru, un maestru al alegerilor greșite, dar care m-au îndrumat și spre câteva lucruri bune: pasiunea pentru Drept, pasiunea pentru scris, avocatura și sunt curios să văd ce alegeri o să mă mai pună viața să fac în perioada următoare.
Alina Matei: Uitând pentru moment că ești cunoscut și ca urmare a faptului că publici constant pe JURIDICE.ro, ce e important pentru tine în avocatură?
Andrei Pap: Faptul că pot să fiu aproape de oameni și să-i ajut, atât cât pot, să-și rezolve problemele juridice! Fără nicio urmă de ipocrizie, îți spun că pentru mine, satisfacția supremă o simt atunci când sunt contactat de oameni și îmi mulțumesc, pentru că i-am ajutat să-și rezolve o problemă (chiar dacă am învățat că e foarte sănătos să nu aștept să se întâmple nici măcar asta, fiind un mod de a evita dezamăgirile), astfel că restul beneficiilor le consider doar un bonus. Pentru mine, în momentul de față, pacea interioară și să mă simt împlinit că mi-am făcut datoria de OM, sunt cele mai importante, pentru îmi dau puterea să continui misiunea mea.
Alina Matei: Ce vrei să faci în continuare și care este planul tău?
Andrei Pap: Îmi doresc, ca din postura de avocat, să pot face mai mult decât am făcut până acum.
Vreau să urmez cursurile școlii doctorale și să devin doctor în Drept administrativ și, dacă se poate, să ajung cadru didactic chiar la Facultatea de Drept la care m-am format ca jurist, pentru că eu consider că am o oarecare datorie morală și cred că aș putea la rândul meu să-i învăț pe colegii studenți multe lucruri bune și utile, în primul rând să fie oameni cu oamenii, iar împreună să descoperim și alte lucruri la fel de bune și utile despre care nici măcar eu nu știu încă, tocmai pentru că spuneam anterior că nu sunt vreun atotștiutor.
Îmi doresc, și nu cred că cer prea mult de la viață, ca la momentul potrivit, să-mi împlinesc și ultimul vis, acela de a avea o familie frumoasă, fericită și unită, așa cum mie mi-a cam lipsit în anii cei mai importanți din copilăria/adolescența mea, împreună cu persoana care, în schimbul loialității și sprijinului ei moral, cu siguranță va fi totul pentru mine. În momentul în care am reușit să-mi împlinesc și acest vis, pot spune că este cea mai mare realizare din viața mea și voi fi atât de puternic ca OM, încât nimic nu-mi va sta în cale; voi putea să mut și munții din loc pentru orice persoană care are nevoie de ajutorul meu și voi avea convingerea că merită să fac asta.
Alina Matei: De unde ai pasiunea pentru box?
Andrei Pap: Ca și pasiunea nativă pentru scris (desigur, pe JURIDICE, și trebuie să recunoști că și voi ați aflat despre ea, abia prin 2010, când am început colaborarea), la fel și pasiunea pentru box a fost atât de ”ascunsă” încât am [re]descoperit-o destul de târziu, dar exact când trebuia, pentru că, fără să-mi dau seama, viața urma să mă pregătească pentru cea mai grea luptă pe care am ajuns să o port cu mine însumi. Știi, lupta aia între ceea ce simți și ceea ce gândești ca OM, pentru că ai îndrăznit să fii prea OM [și] cu cine nu merită, lupta în care încasezi cele mai dureroase lovituri fără să poți riposta și simți cum te stingi pe dinăuntru, pentru că te uiți în ”colțul ringului” și nu vezi pe cineva care să strige: ”Ce faci?! Ridică-te și luptă până la capăt! Tu nu ești un laș! Hai, că o să reușești! Sunt aici pentru tine!”. Dar partea bună în astfel de lupte, știi care este?! Că dacă reziști până în runda finală, ieși mereu învingător!
Alina Matei: Unde crezi că duc toate tehnologiile astea avansate: spre sfârșitul lumii sau spre prosperitatea ei?
Andrei Pap: Categoric, spre prosperitate! Nu-mi plac sfârșiturile, Alina!
Alina Matei: Ai o știință a fericirii deosebită: faci ce îți place, ești celebru în lumea juridică, călătorești, nu dai înapoi. Cui ești tu recunoscător?
Andrei Pap: Mi-am dat seama, în ultima perioadă, că mie trebuie să-mi fiu recunoscător și lui Dumnezeu, pentru că mi-a dat mereu puterea să trec peste lucrurile mai puțin plăcute care mi s-au întâmplat și astfel să învăț să trăiesc simplu, să trăiesc frumos, să-mi creez propria fericire, iar celor puțini (și ”îi număr pe degetele de la o mână”), care în acele momente când am simțit că trec prin iad mi-au dat aripi să zbor și mi-au amintit că trebuie să zâmbesc din nou, ar fi prea puțin să spun că le sunt recunoscător, pentru că pe ei îi venerez de-a dreptul; au fost îngerii mei păzitori, la care n-o să renunț niciodată pentru că n-o să-mi dea motive să fac asta.
Pe de altă parte, aș fi ipocrit sau aș părea filozof (nu că n-aș fi deja unul, după cum ai observat?!) dacă ți-aș spune că le sunt recunoscător și celor care, atunci când am avut cea mai mare nevoie de persoana lor, de loialitatea lor, pentru a putea trece peste unele greutăți și să ne bucurăm împreună de lucrurile frumoase, aceștia nu doar că n-au avut bunul simț să-mi spună sincer că nu pot fi alături de mine, dar chiar au vrut să trăiască satisfacția lor supremă, punându-mă primii la pământ, umilindu-mă și privindu-mă cum mă frâng în bucăți, ca mai apoi, după ce au realizat că nu mai este cazul să se folosească de mine ca de un obiect, să-și vadă de ”nimicul” lor, în timp ce eu trebuia să-mi dovedesc că am puterea să mă adun și să mă ridic singur. Asta este partea urâtă a fericirii la care te refereai adineauri, și am vorbit despre ea la fel de deschis, pentru că oamenii inteligenți, de regulă, pot învăța din experiențele neplăcute și greșelile altora, pentru a ști cum să le evite.
Alina Matei: Ultima carte citită și ce oraș preferat ai?
Andrei Pap: Mi-a luat destul de mult timp să-mi fac curaj și să citesc MODERAT, pentru că îmi era ”teamă” că o să-mi placă prea mult. Intuiția și mintea mea ”diabolică” nu m-au înșelat!
Barcelona este orașul meu preferat. Deși agitația de acolo devine la un moment dat obositoare, am găsit un loc potrivit în care mă simt foarte liniștit!
Alina Matei: Un mesaj, te rog, pentru cititorii JURIDICE.ro.
Andrei Pap: Să rămână alături de noi, să ne putem informa împreună, pentru că împreună este mai ușor să realizăm multe lucruri bune! Să facă ceea ce le place, să încerce să se facă utili, să însemne ceva bun în viața oamenilor, să se dezică repede de personajele toxice, întâlnite atât în plan profesional, cât și personal, pentru că acestea știu doar să epuizeze fizic, psihic, sufletește, iar pentru satisfacții de moment sunt în stare chiar să omoare într-un om tot ce are mai bun și să-l determine să facă și el rău altora, iar rău este cel mai ușor să faci, rău poate face oricine. Încercați să nu fiți ”oricine”!
Pe lângă cele mai bune și sincere gânduri ale mele, aș avea mai multe să le transmit, dar sunt convins că de greșit știu să greșească și singuri, fără să aibă nevoie de ”sfaturile mele prețioase” în acest sens, dar totuși să fie atenți să nu greșească față de nimeni!
Alina Matei: Mulțumesc pentru că ai stat de vorbă cu mine.
Andrei Pap: Cu mult drag și sper să mai facem un interviu peste ceva timp, după ce o să-mi citești opera autobiografică, și să-mi spui dacă te bucuri că m-ai cunoscut ca și coleg.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
