Erori substanțiale ale Proiectului Legislativ de modificare a modului de sancționare a faptelor de evaziune fiscală
12 octombrie 2018 | Ilie DORIN
Ilie Dorin
Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale a fost dezbătut în Comisia Juridică a Camerei Deputaților.
În Raportul de mai sus, publicat în căsuța proiectului de lege, pe data de 10.10.2018, observăm câteva modificări ale modului de sancționare a infracțiunii de evaziune fiscală. Astfel, legiuitorul pune accent pe recuperarea integrală a prejudiciului, plus o majorare cu 20% din baza de calcul, plus dobânzile și penalitățile ce au curs până la ziua plății, ca sumă totală care, dacă va fi plătită, va putea conduce la exonerarea inculpatului de răspundere penală sau la sancționarea sa cu o pedeapsă mai blândă, după cum vom vedea mai jos.
Așadar, prejudiciul total în dosarul penal va fi considerat suma care se compune din:
– prejudiciul principal (suma evazionată);
– prejudiciul de mai sus majorat cu încă 20% din masa de calcul;
– dobânzi până la ziua plății integrale;
– penalități până la ziua plății integrale.
Se propun 3 etape procesuale în care inculpatul este ”invitat” să plătească prejudiciul, fiecare etapă având un beneficiu și un efect distinct în ceea ce-l privește pe acesta. Astfel inculpatul va avea timp suficient pentru plata prejudiciului și, în funcție de momentul plății, va beneficia de un efect al legii distinct, în funcție de etapa procesului din momentul efectuării plății. Se disting 3 situații:
1. Plata prejudiciului are loc în cursul urmăririi penale sau al judecății până la primul termen de judecată, (deci inclusiv pe parcursul procedurii de cameră preliminară). În aceste situații, proiectul de lege propune ca soluție renunțarea la urmărirea penală, deci exonerarea de răspundere a inculpatului. Se naște însă o problemă de ordin procedural: urmărirea penală este sub directa supraveghere și conducere a procurorului, iar când aceasta etapă se finalizează, se emite rechizitoriul, act prin care procurorul finalizează urmărirea penală și dispune trimiterea în judecată a inculpatului. Ori textul de lege propus indică faptul că judecătorul, în faza de judecată, la primul termen de judecată, va putea dispune renunțarea la urmărire penală. Conform art. 318 Cod de procedură penală doar procurorul poate dispune această măsură, fiind o măsură incidentă doar pe parcursul urmăririi penale nu și în fază de judecată când urmărirea penală este finalizată. Propunerea este o anomalie legislativă, judecătorul neavând competența de a dispune renunțarea la urmărirea penală. Judecătorul poate dispune achitarea inculpatului, încetarea procesului penal, renunțarea la aplicarea unei pedepse, amânarea aplicării pedepsei ori condamnarea. Așadar, cred că textul ar trebui completat cu sintagma ”renunţarea la urmărirea penală sau renunțarea la aplicarea pedepsei, după caz”, mențiune care ar permite procurorului să dispună renunțarea la urmărire penală și judecătorului renunțarea la aplicarea pedepsei.
2. Plata prejudiciului are loc după primul termen de judecată până la terminarea cercetării judecătorești. În aceste situații, instanța va dispune sancționarea cu amendă penală a inculpatului, în cuantumul și condițiile stabilite de Codul penal (chiar dacă, conform Codului penal, nu ar fi întrunite condițiile pentru o astfel de dispoziție, sancțiunea având aici un temei juridic special). Textul nu menționează etapa procesuală în care are loc cercetarea judecătorească. Textul este ambiguu și echivoc tocmai din cauza faptului că în procesul penal cercetarea judecătorească are loc atât în faza procesului de fond, cât și în faza de apel, în fiecare fază fiind vorba de o cercetare judecătorească. Pentru claritate și concizie, consider că textul ar putea fi completat astfel: ”până la terminarea cercetării judecătoreşti în apel”.
3. Plata prejudiciului are loc în termen de un an care curge de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. În aceste situații, instanța va dispune condamnarea la o pedeapsă cu închisoare cu suspendarea executării pedepsei (chiar dacă, conform Codului penal, nu ar fi întrunite condițiile pentru o astfel de măsură, sancțiunea având aici un temei juridic special). În cazul în care în termenul de un an nu se plătește prejudiciul, suspendarea se transformă în executare, aceasta fiind terminologia nefericită folosită în textul de lege propus. Suspendarea executării pedepsei nu se poate transforma în executarea pedepsei. Procedural vorbind, suspendarea executării pedepsei se poate revoca sau anula în anumite cazuri și condiții indicate expres de Codul penal.
În caz de revocare, instanța dispune executarea pedepsei; este și cazul de față când condamnatului i s-a suspendat condiționat executarea pedepsei și are termen de un an pentru a-și îndeplini obligația de plată a prejudiciului. În caz că după trecerea unui an condamnatul nu a plătit prejudiciul, suspendarea executării se revocă de drept și instanța dispune executarea pedepsei aplicate.
Consider că acest lucru trebuie menționat în proiectul legislativ pentru claritatea normei și corespondența măsurilor și sancțiunilor speciale din această lege cu dispozițiile Codului penal privitoare la suspendarea executării pedepsei: ”suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se revoca, instanța dispunând executarea pedepsei inițial stabilite”. Textul prevede că, atunci când suma evazionată este foarte mare, instanța să poată acorda un termen de până la 3 ani și nu doar un an. Trebuie menționat că norma referitoare la aceste termene de plată este o facultate pentru judecător și nu are un caracter imperativ ca dispozițiile de la punctul 1 și 2. În acest context nu este nimic clar în ce circumstanțe judecătorul poate lua o astfel de decizie sau poate să refuze luarea unei astfel de decizii. Cu alte cuvinte, judecătorul poate decide pentru unii să acorde termenul de 1-3 ani și pentru unii nu, sancțiunea sau beneficiul rămânând la latitudinea sa, textul neindicând cazurile, condițiile sau circumstanțele care ar trebui sa fie luate în calcul de judecător. Se induce, așadar, posibilitatea unui tratament sancționator inegal și inechitabil, ca să nu mai vorbim de predictibilitatea unei sancțiuni penale care este lăsată în astfel de situații la luminile din rațiunea judecătorului și, deci, la discreția sa.
Din punctul meu de vedere, modificările au un profund caracter ambiguu și echivoc, nefiind în concordanță cu instituțiile din Codul penal sau de procedură penală. Sunt de acord cu recuperarea prejudiciilor, dar normele trebuie sa fie clare, concise, predictibile și general aplicabile pentru toți cei implicați în astfel de situații juridice, iar măsura în sine să descurajeze astfel de fapte. Vom vedea în ce măsură se vor corecta erorile de mai sus în plenul Camerei Deputaților și ce parcurs va avea acest proiect legislativ.
Avocat și mediator Ilie Dorin
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
