ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
9 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Scurte considerații cu privire la dreptul de autor asupra operelor avocaților

16.10.2018 | Nicoleta BOBOC
Abonare newsletter
Nicoleta Boboc

Nicoleta
Boboc

Necesitatea scurtei analize de față s-a născut în urma nevoii unei corecte înțelegeri a relației contractuale dintre un avocat (pledant) și clientul său, din perspectiva amândurora, pentru o bună derulare a relației profesionale și o corectă protecție a drepturilor fiecăruia.

Ipoteza normală a derulării unei relații contractuale dintre avocatul pledant și client este aceea a încheierii unui contract de asistență juridică, în baza căruia avocatul se obligă să redacteze toate actele de procedură necesare în cauză și să asigure reprezentarea clientului în instanță. Pentru activitatea sa profesională, avocatul are dreptul la onorariu, ce se plătește de client în condițiile stabilite prin contractul de asistență juridică.

Situația care a născut această analiză are în vedere ipoteza în care avocatul redactează, într-o manieră originală, actele de procedură necesare susținerii cauzei în interesul clientul său, inclusiv și în special concluziile scrise finale, iar pentru activitatea profesională a avocatului, clientul a plătit onorariul conform bunei reguli, imediat ulterior semnării contractului de asistență juridică. Pentru calea de atac, însă, din rațiuni financiare să spunem, clientul dorește să redacteze singur calea de atac respectivă, sens în care copiază în integralitate și semnează, cu mici amendamente de formă, lucrarea anterioară a avocatului, anume concluziile scrise finale. Clientul consideră că este îndreptățit să facă acest lucru, față de faptul că a plătit onorariul pentru serviciile prestate de avocatul său. Nu ne referim aici la succesul unei astfel de căi de atac, formulate pe structura unor concluzii scrise, căci acest risc este al clientului.

Se pot naște cel puțin câteva întrebări în legătură cu situația prezentată, ale căror răspunsuri să încerce să contureze măcar o variantă de înțelegere.

1. Sunt lucrările scrise sau pledoariile avocaților, protejate de Legea nr. 8/1996?

2. Onorariul plătit de client pentru activitatea profesională a avocatului reprezintă prețul unei cesiuni pentru dreptul de folosire a operei? Copierea operei avocatului reprezintă, deci, o utilizare autorizată sau reprezintă un plagiat?

1. Printre categoriile de opere protejate, dispozițiile art. 7 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor enumeră și „a) scrierile literare și publicistice, conferințele, predicile, pledoariile, prelegerile și orice alte opere scrise sau orale, precum și programele pentru calculator.

Pentru obținerea protecției, opera trebuie să fie originală, de creație intelectuală, în domeniile literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma de exprimare și independent de valoarea și destinația lor. Trebuie amintite și dispozițiile art. 9 din Legea nr. 8/1996, potrivit cărora ideile, teoriile, conceptele nu pot beneficia de protecția legală a dreptului de autor.

Este fără îndoială că activitatea unui avocat implică muncă de creație, sau, cel puțin, așa ar trebui să fie. Aceasta înseamnă, pe de o parte, că aceleași argumente juridice/faptice sau de orice altă natură să poată fi exprimate diferit de avocați diferiți. Pe de altă parte, activitatea de creație în munca unui avocat înseamnă că lucrările scrise sau pledoariile orale ale acestuia ar trebui să conțină o parte tehnică, care să argumenteze cauza respectivă din punct de vedere strict juridic, însă și o parte argumentativă, altfel decât prin invocarea și citarea unor texte legale. Partea liber argumentativă din conținutul lucrării avocatului, modalitatea de expunere, maniera de coroborare a principiilor, teoriilor și argumentelor invocate, dacă sunt originale, sunt protejate de dreptul de autor. Dreptul de autor protejează, așadar, expresia ideilor, iar nu ideile în sine. A nega caracterul creativ al activității avocatului, acolo unde este cazul bineînțeles, semnifică a nega o parte a esenței acestei profesii.

Dacă lucrurile sunt mai ușor de acceptat ca fiind astfel în ce privește protejarea operei avocaților, lucrurile diferă când este vorba despre semnificația și limitele acestei protecții. Confuzia derivă din simplul fapt că serviciile avocațiale de asistență juridică și reprezentare, printre care se regăsește și activitatea de creație, de concepere a unei pledoarii sau a unor concluzii scrise, sunt plătite de client, acesta plătind onorariul potrivit contractului de asistență juridică.

2. Asistența juridică este un serviciu efectuat de avocat, în temeiul 29 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Discuția privind existența sau nu a unei opere a avocatului protejată prin dreptul de autor se suprapune peste serviciul de asistență juridică, fiind două chestiuni distincte.

Astfel, onorariul remunerează activitatea profesională a avocatului, constând în serviciul avocațial de asistență juridică și/sau reprezentare a clientului, potrivit art. 30 din Legea nr. 51/1995. Onorariul nu reprezintă remunerația cuvenită în temeiul unui contract de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor aparținând avocatului, potrivit art. 44 din Legea nr. 8/1996.

Este adevărat că nu este deloc uzual ca în relația dintre un client și avocatul său să se tranșeze și acest aspect, anume protejarea operei avocatului și remunerarea suplimentară a acestuia pentru a ceda drepturile de folosire a lucrărilor sale. Este clar în același timp că clientul beneficiază de lucrările avocatului, prin faptul că acestea rămân la dosar și după încetarea contractului de asistentă juridică. Aceasta nu are însă semnificația că clientul ar putea beneficia de operele avocatului său altfel decât prin existența acestora la dosar și puterea acestora de a convinge judecătorul, anume prin însușirea tale quale a acestor opere, prin copierea fidelă a acestora în același dosar sau în alte dosare.

În concret, fără acordul explicit al avocatului autor al unei opere, de a permite copierea fidelă a modalității sale proprii de expunere a unei argumentații, apreciez că clientul comite un plagiat. Același plagiat îl comite și colegul avocat care preia dosarul și care înțelege să redacteze propriile sale acte de procedură prin copierea fidelă a pagini întregi de argumentație a avocatului inițial. Aș merge mai departe și as spune că același plagiat îl comite și judecătorul care, în locul propriei argumentații din cuprinsul unei hotărâri, copiază paragrafe întregi fidele din pozițiile părților din dosar. Același plagiat îl comite și instanța superioară care, în locul propriei sale argumentații, copiază discret paginile colegului său judecător de la instanța inferioară. Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că în astfel de cazuri se impune rejudecarea cauzei, ceea ce lămurește lucrurile pe plan procedural, anume că instanța nu și-a spus propria părere și astfel nu se poate exercita controlul judiciar.

La baza acestor situații însă, se află o încălcare a drepturilor patrimoniale de autor ale unei părți, ale unui avocat, ale unui judecător, protejate prin dreptul de autor, care, cel mai probabil de fiecare dată, rămân fără niciun fel de urmări. În vremuri în care proprietatea intelectuală este tot mai amplu protejată la nivelul statelor, în orice formă de exprimare a sa, produsul activității creative a celor care apără proprietatea intelectuală a altora, este frecvent încălcat.

Avocat Nicoleta Boboc
BOBOC ȘI PARTENERII

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Au fost scrise până acum 9 de comentarii cu privire la articolul “Scurte considerații cu privire la dreptul de autor asupra operelor avocaților”

  1. Conform art. 35 din L 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe:
    (1) Sunt permise, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoștința publică, cu condiția ca acestea să fie conforme bunelor uzanțe, să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare:

    a) reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare, parlamentare sau administrative ori pentru scopuri de siguranță publică;

    • Alina BADEA spune:

      „aduse anterior la cunoștința publică”…

      • Si oricum trebuie citat, chiar daca e adus anterior…
        In Franța există decizii care au arătat că se bucură de protecția drepturilor de proprietate intelectuală.

        • Avem art. 35 (4) din L 8/1996 care precizeaza cazurile in care este obligatorie mentionarea sursei si a numelui autorului. Dupa cum se observa, lit. a) de la alin. (1) este exceptata:

          (4) În toate cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), e), f), i) și la alin. (2) trebuie să se menționeze sursa și numele autorului, cu excepția cazului în care acest lucru se dovedește a fi imposibil; în cazul operelor de artă plastică, fotografică sau de arhitectură trebuie să se menționeze și locul unde se găsește originalul.

          Pledoaria avocatului-autor, sustinuta in prima instanta, nu este o opera adusa anterior la cunostinta publica?

          • Domnule Plesuvescu,

            Exista varianta ca legea sa nu fie conforma cu directiva pe care de altfel o transpune.

            Iar apoi, in ceea ce priveste notiunea de comunicare publica, cred ca la intrebarea dvs poate raspunde Curtea de Justitie.

            Eu cunosc ca cel putin in Franta opiniile juridice ale avocatilor exprimate in actele depuse pe rolul unei instante se bucura de protectia drepturilor de proprietate intelectuala. Ca in Romania ar fi – in interpretarea pe care o conferiti dvs – excluse de la protectie, asta poate insemna doar ca legea din Romania nu este conforma cu directiva incidenta.

            Totodata, mi se pare ca mai avem acolo si „cu conditia ca sa nu-l prejudicieze pe autor” – care iar lasa loc de discutii aferente.

          • Alina BADEA spune:

            Chiar daca s-ar merge pe interpretarea dumneavoastra, la care eu nu achiesez, imi este imposibil sa-mi imaginez cum s-ar putea aduce la „cunostinta publica” o intreaga pledoarie inclusa de avocat in actele procedurale depuse la dosar. Nicio instanta (sau, ca sa nu generalizam, cvasitotalitatea instantelor) nu accepta lecturarea integrala a cererii introductive/intampinarii/raspunsului la intampinare etc. Drept urmare, nu putem vorbi despre o aducere a operei la cunostinta publica tale quale.

          • Bine, in Franta numele avocatilor nu este anonimizat in hotararile ce apar publicate si care contin si fragmente ale opiniei juridice ce se bucura de protectia drepturilor de proprietate intelectuala.

            Poate macar de dragul lui IP rights nu se va mai anonimiza numele avocatilor in Romania in cadrul hotararilor de drept comun (ca in deciziile CCR numele nu e anonimizat). 😀

      • Evident ca este regretabil ca autorul acestui material nu face trimiteri si la dreptul Uniunii incident – sursa a acestei legi.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week