JurisprudenţăJurisprudenţă CEDOJurisprudenţă CJUEJurisprudenţă CCRJurisprudenţă ÎCCJJurisprudenţă curentă ÎCCJ / Dezlegarea unor chestiuni de drept / Recurs în interesul legiiJurisprudenţă Curţi de apelJurisprudenţă TribunaleJurisprudenţă Judecătorii
 
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de dreptRecurs în interesul legii
Print Friendly, PDF & Email

ICCJ. Vătămare corporală din culpă. Părăsirea locului accidentului. Eroarea asupra urmărilor produse prin accident

15.10.2018 | Adrian ŞANDRU
Abonare newsletter
Adrian Șandru

Adrian Șandru

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că părăsirea locului accidentului de circulaţie, prin care s-au produs faţă de două persoane leziuni traumatice a căror gravitate este evaluată prin 1-2 zile de îngrijiri medicale, de către conducătorul vehiculului, anterior sosirii organelor de poliţie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 338 alin. (1) C. pen. Conducătorul vehiculului nu poate invoca eroarea asupra urmărilor produse prin accident – care, atunci când constau exclusiv în pagube materiale, determină incidenţa dispoziţiilor art. 338 alin. (3) lit. a) C. pen. -, în cazul în care nu a depus nicio diligenţă pentru clarificarea acestora.

În speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că atunci când reprezentarea greşită a consecinţelor accidentului rutier şi, implicit, a caracterului justificat sau nu al părăsirii locului accidentului au fost urmarea exclusivă a grabei sau dezinteresului conducătorului auto în clarificarea situaţiei efective a potenţialelor victime, fapta sa de a părăsi locul accidentului constituie infracţiunea prevăzută în art. 338 C. pen., comisă, după caz, cu intenţie directă sau indirectă, după cum autorul acesteia a urmărit sau nu starea de pericol pentru valoarea ocrotită de lege.

În cazul în care necunoaşterea urmărilor accidentului rutier asupra sănătăţii victimelor este urmarea reprezentării eronate sau necunoaşterii acestor urmări, în pofida diligenţelor manifestate efectiv de autor pentru clarificarea lor, devine incidentă cauza de neimputabilitate prevăzută în art. 30 C. pen. Este însă exclusă incidenţa acestei cauze atunci când necunoaşterea împrejurării de care depinde caracterul penal al faptei – existenţa victimelor – este urmarea exclusivă a dezinteresului, neglijenţei sau superficialităţii manifestate de autor, eventuala valorificare a ipotezei contrare echivalând cu a admite că autorul faptei ilicite s-ar putea apăra invocând propria culpă, ceea ce este inadmisibil. (Decizia nr. 78/A din 29 martie 2018 pronunţată de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect apelul)

Adrian Șandru
Avocat MAREȘ DANILESCU MAREȘ în asociere cu DAN LUPAȘCU

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week