Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
DezbateriCărţiProfesionişti
 

CJUE. C-619/18 R. Polonia trebuie să suspende imediat aplicarea dispozițiilor naționale referitoare la reducerea vârstei de pensionare a judecătorilor Curții supreme. UPDATE: Ordonanţa preşedintelui Curţii
17.12.2018 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust

17 decembrie 2018: La 3 aprilie 2018 a intrat în vigoare noua lege poloneză privind Curtea Supremă (denumită în continuare „Legea privind Curtea Supremă”). În temeiul acestei legi, vârsta de pensionare a judecătorilor Curții Supreme a fost redusă la 65 de ani. Noua limită de vârstă se aplică la data intrării în vigoare a legii, inclusiv judecătorilor acestei instanțe numiți anterior acestei date. Prelungirea funcției judiciare active a judecătorilor Curții Supreme dincolo de vârsta de 65 de ani este posibilă însă este condiționată de prezentarea unei declarații care să indice dorința judecătorilor de a continua să își exercite funcția și a unui certificat care să ateste că starea lor de sănătate le permite să desfășoare activitatea de judecată, precum și de autorizarea președintelui Republicii Polone. Pentru acordarea acestei autorizații, președintele Republicii Polone nu ar fi ținut de vreun criteriu, iar decizia sa nu ar face obiectul unui control jurisdicțional.

Astfel, potrivit legii, judecătorii în exercițiu ai Curții Supreme care au împlinit vârsta de 65 de ani înainte de data intrării în vigoare a acestei legi sau cel târziu la 3 iulie 2018 trebuiau să se pensioneze la 4 iulie 2018, în afară de cazul în care au prezentat, înainte de 3 mai 2018 inclusiv, o asemenea declarație și un asemenea certificat și dacă președintele Republicii Polone le acordă autorizația de a-și prelungi funcția la Curtea Supremă[1].

Comisia a introdus, la 2 octombrie 2018, o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor în fața Curții de Justiție[2]. Comisia apreciază că, pe de o parte, prin reducerea vârstei de pensionare și prin aplicarea acesteia judecătorilor numiți la Curtea Supremă până la 3 aprilie 2018 și, pe de altă parte, acordând președintelui Republicii Polone puterea discreționară de a prelungi funcția judiciară activă a judecătorilor Curții Supreme, Polonia a încălcat dreptul Uniunii[3].

În așteptarea hotărârii Curții, Comisia a solicitat Curții, în cadrul unei proceduri de măsuri provizorii, să oblige Polonia [4] să adopte următoarele măsuri provizorii: 1) să suspende aplicarea dispozițiilor naționale privind reducerea vârstei de pensionare a judecătorilor Curții Supreme; 2) să ia orice măsură necesară pentru a se asigura că judecătorii Curții Supreme vizați de dispozițiile în litigiu pot continua să își exercite funcția în același post, bucurându-se totodată de același statut și de aceleași drepturi și condiții de lucru ca înaintea intrării în vigoare a Legii privind Curtea Supremă; 3) să se abțină de la adoptarea oricărei măsuri care vizează numirea judecătorilor Curții Supreme în locul judecătorilor Curții Supreme vizați de aceste dispoziții, precum și de la adoptarea oricărei măsuri privind numirea noului prim-președinte al Curții Supreme sau indicarea persoanei însărcinate să conducă Curtea Supremă în locul primului său președinte până la numirea noului prim-președinte; 4) să comunice Comisiei, în termen de cel mult o lună de la notificarea ordonanței Curții, iar ulterior în fiecare lună, toate măsurile pe care le va fi adoptat pentru a se conforma pe deplin acestei ordonanțe.

Prin ordonanța din 19 octombrie 2018, vicepreședintele Curții a admis provizoriu toate aceste cereri până la adoptarea ordonanței care încheie procedura măsurilor provizorii [5].

În ordonanța dată astăzi, Curtea amintește că măsurile provizorii nu pot fi acordate de judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii decât dacă 1) se stabilește că acordarea lor este justificată la prima vedere în fapt și în drept (fumus boni juris) și dacă 2) aceste măsuri sunt urgente, în sensul că trebuie să fie necesar, pentru a se evita un prejudiciu grav și ireparabil adus intereselor Uniunii reprezentate de Comisie, ca ele să fie dispuse și să își producă efectele anterior deciziei finale. Judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii trebuie de asemenea, dacă este cazul, să evalueze comparativ interesele prezente în cauză.

În primul rând, în ceea ce privește condiția referitoare la existența unui fumus boni juris, Curtea subliniază că această condiție este îndeplinită atunci când cel puțin unul dintre motivele invocate de partea care solicită măsurile provizorii în susținerea acțiunii pe fond nu pare, la prima vedere, lipsit de un temei serios. În speță, argumentele invocate de Comisie nu par, la prima vedere, lipsite de temei serios și, prin urmare, nu este exclus ca dispozițiile naționale în litigiu să aducă atingere principiilor inamovibilității judecătorilor și independenței judiciare și, în consecință, să încalce obligația care îi revine Poloniei de a garanta o protecție jurisdicțională efectivă în domeniile care țin de dreptul Uniunii.

În al doilea rând, în ceea ce privește condiția referitoare la urgență, Curtea amintește că finalitatea procedurii de măsuri provizorii este de a garanta deplina eficacitate a viitoarei hotărâri definitive în vederea evitării unei lacune în protecția juridică asigurată de Curte. Pentru a atinge acest obiectiv, caracterul urgent trebuie apreciat în raport cu necesitatea care există de a statua cu titlu provizoriu pentru a se evita ca un prejudiciu grav și ireparabil să fie cauzat părții care solicită protecția provizorie. În speță, Comisia arată că aplicarea dispozițiilor naționale în litigiu până la pronunțarea hotărârii Curții asupra acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor introduse de Comisie (denumită în continuare „hotărârea definitivă”) este susceptibilă să cauzeze un prejudiciu grav și ireparabil în raport cu ordinea juridică a Uniunii. Potrivit Curții, independența instanțelor naționale este esențială pentru buna funcționare a mecanismului trimiterii preliminare. Ea este de asemenea primordială în cadrul măsurilor Uniunii în domeniul cooperării judiciare în materie civilă și penală, care se întemeiază pe încrederea reciprocă a statelor membre față de sistemele lor judiciare respective. În consecință, faptul că, în urma aplicării dispozițiilor naționale în litigiu, independența Curții Supreme poate să nu fie garantată până la pronunțarea hotărârii definitive poate determina un grav prejudiciu în raport cu ordinea juridică a Uniunii și, prin urmare, cu drepturile conferite justițiabililor de dreptul Uniunii, precum și cu valorile lor, enunțate la articolul 2 TUE [6], pe care se întemeiază această Uniune, în special cea a statului de drept. Pe de altă parte, având în vedere autoritatea deciziilor Curții Supreme în privința instanțelor naționale inferioare, faptul că, în cazul aplicării dispozițiilor naționale în litigiu, independența acestei instanțe poate să nu fie garantată până la pronunțarea hotărârii definitive este susceptibilă să compromită încrederea statelor membre și a instanțelor lor în sistemul judiciar polonez și, pe cale de consecință, în respectarea de către acest stat membru a statului de drept. Astfel, faptul că, în urma aplicării dispozițiilor naționale în litigiu, independența Curții Supreme poate să nu fie garantată până la pronunțarea hotărârii definitive ar putea determina statele membre să refuze recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele poloneze, ceea ce este de natură să determine un prejudiciu grav și ireparabil în raport cu dreptul Uniunii. Prin urmare, Curtea consideră că Comisia a dovedit că, în caz de refuz privind acordarea măsurilor provizorii pe care aceasta le solicită, aplicarea dispozițiilor naționale în litigiu până la pronunțarea hotărârii definitive poate cauza un prejudiciu grav și ireparabil în raport cu ordinea juridică a Uniunii. În consecință, Curtea consideră că urgența măsurilor provizorii solicitate de Comisie este dovedită.

În al treilea rând, Curtea examinează dacă evaluarea comparativă a intereselor pledează în favoarea acordării măsurilor provizorii. Ea arată că interesul general al Uniunii în raport cu buna funcționare a ordinii sale juridice ar risca să fie afectat în mod grav și ireparabil, în așteptarea hotărârii definitive, dacă măsurile provizorii solicitate de Comisie nu ar fi dispuse în timp ce acțiunea principală ar fi admisă. În schimb, interesul Poloniei pentru buna funcționare a Curții Supreme nu este susceptibil să fie afectat într-un asemenea mod în cazul acordării măsurilor provizorii solicitate de Comisie în timp ce acțiunea principală ar fi respinsă, dat fiind că această acordare ar avea doar efectul de a menține, pentru o perioadă limitată, aplicarea regimului juridic existent anterior adoptării Legii privind Curtea Supremă. În aceste condiții, Curtea consideră că evaluarea comparativă a intereselor prezente în cauză înclină în favoarea acordării măsurilor provizorii solicitate de Comisie.

În consecință, Curtea admite cererea de măsuri provizorii a Comisiei.


[1] În ceea ce privește judecătorii Curții Supreme care vor împlini vârsta de 65 de ani între 4 iulie 2018 și 3 aprilie 2019, aceștia se vor pensiona la 3 aprilie 2019, cu excepția situației în care depun, înainte de 3 aprilie 2019, declarația și certificatul solicitate și dacă președintele Republicii Polone autorizează prelungirea funcției lor în serviciul Curții Supreme. În ceea ce privește judecătorii Curții Supreme numiți la Curtea Supremă înainte de 3 aprilie 2018 și care vor împlini vârsta de 65 de ani după 3 aprilie 2019, prelungirea funcției judiciare active a acestor judecători dincolo de vârsta de 65 de ani este supusă regimului general, și anume prezentarea unei declarații și a unui certificat, precum și autorizarea președintelui Republicii Polone.
[2] Cauza C-619/18.
[3] Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE și articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
[4] Susținută de Ungaria.
[5] A se vedea CP nr. 159/18.
[6] Această dispoziție prevede printre altele că Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților.


:: Ordonanţa preşedintelui Curţii

***

19 octombrie 2018: Polonia trebuie să suspende imediat aplicarea dispozițiilor naționale referitoare la reducerea vârstei de pensionare a judecătorilor Curții supreme. Ordonanța vicepreședintei Curții se aplică, cu efect retroactiv, judecătorilor Curții supreme vizați de aceste dispoziții.

La 3 aprilie 2018, a intrat în vigoare noua lege poloneză privind Curtea supremă (denumită în continuare „Legea privind Curtea supremă”). În virtutea acestei legi, vârsta de pensionare a judecătorilor Curții supreme a fost coborâtă la 65 de ani. Noua limită de vârstă se aplică la data de intrare în vigoare a legii. Prelungirea funcției judiciare active a judecătorilor Curții supreme dincolo de vârsta de 65 de ani este posibilă, însă este supusă prezentării unei declarații care să indice dorința judecătorilor de a continua să-și exercite funcția și a unui certificat care să ateste că starea lor de sănătate le permite să desfășoare activitatea de judecată precum și autorizării președintelui Republicii Polone.

Astfel, potrivit legii, judecătorii în exercițiu ai Curții supreme care au împlinit vârsta de 65 de ani anterior datei de intrare în vigoare a acestei legi sau, cel târziu, la 3 iulie 2018 ar trebui să se pensioneze la data de 4 iulie 2018, în afară de cazul în care au prezentat, până la 3 mai 2018 inclusiv, o asemenea declarație și un asemenea certificat, și dacă președintele Republicii Polone le acordă autorizația de prelungire a funcției lor la Curtea supremă[1]. La luarea deciziei sale, președintele Republicii Polone nu este ținut de niciun criteriu, iar această decizie nu face obiectul niciunui control jurisdicțional. De altfel, Legea privind Curtea supremă abilitează președintele Republicii Polone să decidă în mod liber, până la 3 aprilie 2019, sporirea numărului de judecători la Curtea supremă.

Comisia a introdus, la 2 octombrie 2018, o acţiune în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor în fața Curții de Justiție[2]. Comisia apreciază că, pe de o parte, coborând vârsta de pensionare și aplicând-o judecătorilor numiți la Curtea supremă până la 3 aprilie 2018 și, pe de altă parte, acordând președintelui Republicii Polone puterea discreționară de a prelungi funcția judiciară activă a judecătorilor Curții supreme, Polonia a încălcat dreptul Uniunii[3].

În așteptarea hotărârii Curții, Comisia a solicitat Curții, în cadrul unei proceduri de măsuri provizorii, să dispună ca Polonia să adopte următoarele măsuri provizorii:

1) suspendarea aplicării dispozițiilor naționale referitoare la scăderea vârstei de pensionare a judecătorilor Curții supreme;
2) luarea oricărei măsuri necesare pentru a se asigura că judecătorii Curții supreme vizați de dispozițiile în litigiu își pot exercita funcțiile în același post, bucurându-se de același statut și de aceleași drepturi și condiții de lucru ca și înainte de intrarea în vigoare a Legii privind Curtea supremă;
3) abținerea de la adoptarea oricărei măsuri vizând numirea de judecători ai Curții supreme în locul judecătorilor Curții supreme vizați de aceste dispoziții, precum și a oricărei măsuri vizând numirea noului prim președinte al Curții supreme sau indicarea persoanei însărcinate să conducă Curtea supremă în locul primului său președinte până la numirea noului său prim președinte;
4) comunicarea către Comisie, cel târziu la o lună după notificarea ordonanței (vicepreședintei) Curții, apoi în fiecare lună, a tuturor măsurilor pe care le va fi adoptat pentru a se conforma pe deplin acestei ordonanțe.

Potrivit jurisprudenței Curții, asemenea măsuri provizorii nu pot fi acordate de judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii decât 1) dacă se demonstrează că o astfel de decizie este justificată, la prima vedere, în fapt și în drept (fumus boni juris) și 2) dacă aceste măsuri sunt urgente, în sensul că pentru a evita prejudicierea gravă și ireparabilă a intereselor Uniunii, acestea trebuie adoptate și trebuie să își producă efectele anterior pronunțării unei hotărâri în acțiunea pe fond. Dacă este cazul, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii trebuie să evalueze de asemenea interesele prezente în cauză.

Prin ordonanța sa de astăzi, vicepreședinta Curții, doamna Rosario Silva de Lapuerta, la cererea Comisiei și înainte ca Polonia să-și fi prezentat observațiile în cadrul procedurii de măsuri provizorii[4], admite în mod provizoriu toate cererile Comisiei până la adoptarea ordonanței prin care se finalizează procedura de măsuri provizorii.

În primul rând, în ceea ce privește condiția referitoare la existența unui fumus boni juris, vicepreședinta, fără să trebuiască să se pronunțe asupra existenței menționate, subliniază că argumentele prezentate de Comisie nu par, la prima vedere, vădit inadmisibile și nici lipsite de orice temei. Prin urmare, nu se poate exclude ca condiția referitoare la fumus boni juris să fie îndeplinită.

În al doilea rând, în ceea ce privește condiția referitoare la urgență, vicepreședinta observă că dispozițiile naționale în litigiu au început deja să se aplice antrenând pensionarea unui număr important de judecători ai Curții supreme printre care președinta și doi președinți de cameră.

Această circumstanță, la care se adaugă sporirea paralelă a numărului de judecători ai Curții supreme de la 93 la 120, acordată de președintele Republicii Polone, publicarea a peste 44 de posturi vacante la Curtea supremă, printre care cel care era ocupat de Prima sa președintă, precum și numirea de către președintele Republicii Polone a cel puțin 27 de noi judecători, antrenează o recompunere profundă și imediată a Curții supreme, recompunere, de altfel, susceptibilă să fie extinsă prin noi numiri. Dacă acţiunea în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor introdusă de Comisie împotriva Poloniei ar fi în final admisă, ar rezulta că toate deciziile pronunțate de Curtea supremă până la decizia Curții cu privire la această acţiune în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor vor fi fost pronunțate fără garanțiile legate de dreptul fundamental al tuturor justițiabililor de acces la o instanță judecătorească independentă. În această privință, vicepreședinta amintește că cerința de independență a judecătorilor ține de conținutul esențial al dreptului fundamental la un proces echitabil, care prezintă o importanță cardinală în calitate de garant al protecției ansamblului drepturilor pe care le conferă justițiabililor dreptul Uniunii și al prezervării valorilor comune statelor membre enunțate la articolul 2 TUE, în special, a valorii statului de drept. Încălcarea unui drept fundamental precum dreptul la o instanță judecătorească independentă, este, astfel, susceptibilă, în considerarea naturii înseși a dreptului încălcat, să dea naștere prin ea însăși unui prejudiciu grav și ireparabil. În speță, natura de instanță de ultim grad de jurisdicție a Curții supreme și autoritatea de lucru judecat pe care o vor deține, prin urmare, deciziile pe care această instanță le va pronunța până la hotărârea Curții prin care se va soluționa acţiunea în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor permit stabilirea existenței unui risc real de prejudiciu grav și ireparabil în privința justițiabililor, dacă măsurile provizorii nu ar fi adoptate iar acţiunea în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor ar fi admisă de Curte. În aceste condiții, vicepreședinta constată, în acest stadiu al procedurii, că condiția referitoare la urgență apare îndeplinită.

În al treilea rând, vicepreședinta examinează dacă examinarea comparativă a intereselor pledează în favoarea dispunerii măsurilor provizorii. Ea arată că, dacă acţiunea în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor nu ar fi admisă, dispunerea măsurilor provizorii solicitate nu ar avea ca efect decât amânarea aplicării dispozițiilor naționale în litigiu. Ea consideră în această privință că dispunerea unor asemenea măsuri nu este de natură să compromită grav obiectivul dispozițiilor naționale în cauză. În schimb, dacă acţiunea în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor ar fi admisă, aplicarea imediată a unor asemenea dispoziții ar fi susceptibilă să prejudicieze într-o manieră iremediabilă dreptul fundamental de acces la o instanță judecătorească independentă.


[1] În ceea ce privește judecătorii Curții supreme care vor împlini vârsta de 65 de ani între 4 iulie 2018 și 3 aprilie 2019, ei se pensionează la 3 aprilie 2019, în afară de cazul în care depun, înainte de 3 aprilie 2019, declarația și certificatul necesare și dacă președintele Republicii Polone le acordă autorizația de prelungire a funcției lor la Curtea supremă. În ceea ce privește judecătorii Curții supreme numiți la Curtea supremă înainte de 3 aprilie 2018 care vor împlini vârsta de 65 de ani după 3 aprilie 2019, prelungirea funcției judiciare active a acestor judecători dincolo de vârsta de 65 de ani este supusă regimului general, respectiv prezentării unei declarații și a unui certificat și autorizării președintelui Republicii Polone.
[2] Cauza C-619/18.
[3] Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE și articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
[4] Din cauza riscului imediat de prejudiciu grav și ireparabil din perspectiva principiului protecției jurisdicționale efective în cadrul aplicării dreptului Uniunii, Comisia solicită, în virtutea articolului 160 alineatul (7) din Regulamentul de procedură al Curții, dispunerea acestor măsuri provizorii înainte chiar ca Polonia să-și fi prezentat observațiile.


:: Comunicatul CJUE
:: Cauza

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.