Studii, opinii, interviuri ⁞⁞ RNSJ ⁞⁞ ESSENTIALS
 
 
Interviuri
Înregistrările video sunt accesibile pentru membri şi parteneri. Cheltuială deductibilă fiscal. Reducere 39,6 euro pentru avocaţii din barourile Bucureşti, Ilfov, Dolj, Timiş, Prahova şi Sibiu. Se acordă 20 de puncte de pregătire profesională. UNBR încurajează extinderea naţională, detalii aici. Reducere 19,8 euro pentru executorii Camerei Executorilor Bucureşti, membrii UNELM şi notarii Camerei Notarilor Publici Bucureşti.
Alina MATEI

Alina MATEI

Senior Editor JURIDICE.ro
Abonare newsletter oficial JURIDICE.ro

Print Friendly, PDF & Email

Nelu Prodan: Dacă nu poți avea încredere în client, nu iei cazul

28.10.2018 | Alina MATEI
Alina Matei

Alina Matei

Nelu Prodan

Nelu Prodan

Alina Matei: Multumesc, stimate domnule avocat Nelu Prodan, pentru ca ati acceptat sa acordati un interviu cititorilor JURIDICE.ro. Avocat de profesie, sunteti in prezent Consulul Onorific al Romaniei in Texas? Care a fost motivatia pentru care ati plecat din Romania, avocat, ati ajuns in America, unde ati luat-o de la capat, pentru a deveni tot avocat?

Nelu Prodan: Va multumesc de invitatie si vreau sa ii salut pe cititorii dumneavoastra, printre care se numara si colegi din facultate, fie din promotia mea 1973-1977, fie din anii mai „mari sau mai mici”, colegi avocati, cat si judecatori sau procurori care m-au cunoscut, pana in 2 noiembrie 1988, cand am plecat din tara.

Da, sunt Consulul Onorific al Romaniei in Dallas Texas, din anul 2000, si am avut deosebita cinste sa fiu primul Consul Onorific al Romaniei numit in Texas.

La intrebarea care a fost „motivatia” plecarii, am sa fac un scurt rezumat al dosarului meu de la Securitate, dosar pe care l-am copiat de la CNSAS si care are 1.301 (o mie trei sute si o una) pagini:

Ma duc inapoi cu peste treizeci de ani (unde au trecut?!) cand, incepand cu 1984, am inceput sa apar dizidenti politici, pastori, si membrii ai biserici Baptiste, crestin dupa Evanghelie, Penticostale, Oastea Domnului. Desigur, nu am fost prea „bine vazut” de regimul comunist. Ca sa parafrazez atitudinea Inchizitiei fata de apararea celui acuzat „sa il aperi pe dizident, inseamna sa aperi dizidenta!” Si asa am devenit si am fost trecut pe lista dizidentilor! Pe diverse canale am inceput sa primesc mesaje ca ar trebui sa „ma potolesc” sau „voi fi potolit”.  Au fost presiuni, urmarire si supraveghere constanta, manipulari si dezinformari a unor colaboratori ai Securitatii din Barou si chiar din randul celor care mi se confesau ca „prieteni”. Am fost dus la „reeducare”, la beciurile Securitatii, in 1987, anul miscarilor muncitoresti de la Brasov. Dupa ce am fost pus in libertate am continuat sa fac si ceea ce faceam mai inainte: sa practic avocatura, asa cum imi dicta constiinta! Un accident de masina din care am scapat ca prin minune mi-a intarit convingerea ca „voi fi potolit”. In 1988, mi s-a comunicat ca „trebuie sa vin sa imi ridic pasaportul si sa… plec”. Aveam doua fetite mici. Ce optiuni aveam: stau si sunt fie „potolit de tot” si las in urma doua fetite fara tata, sau sunt „potolit partial” si voi fi o leguma in pat. Dumneavoastra ce ati fi facut?! Si am luat calea exilului, ca refugiat politic. Pe data de 2 noiembrie 1988 paraseam tara.

De ce am devenit iar avocat in Dallas Texas, unde am ajuns de prima data? Cred ca sunt mai multe raspunsuri: a) nu stiam sa fac altceva; b) era indarjirea sa nu ma las alungat si „lipsit” de o parte importanta a identitatii mele; c) sa ma integrez in randul conationalilor mei americani, in calitate de avocat de origine romana; d) sa pot sa imi continui si sa ajut in lupta pentru libertate si democratie in Romania. Ca intr-un test grila, cred ca raspunsul este, ”toate motivele/ raspunsurile de mai sus”.

Alina Matei: Cand te duci la munte, iti iei bocanci. Dar cand vrei sa fii avocat in America, vocatia pentru aceasta profesie nu e suficienta. Urcusul spre o cariera in avocatura ce a presupus?

Nelu Prodan: Comparatia dumneavoastra, cu pregatirea de a „urca pe munte” mi se pare binevenita. Sunt etape in „ascensiune” care nu sunt total diferite de cele care stau in fata unui „alpinist” in Romania. Stilul de abordare a ascensiunii este diferit.

A fost un drum anevoios. Dar atunci cand nu vezi decat varful unde trebuie sa ajungi esti intr-un fel de „transa” si nu mai simti ca te bat bocancii si sangerezi, ca rucsacul are „50 de kilograme”! Puneti la socoteala si un baiat care s-a nascut acolo, in Texas, in 1989!

Am inceput catararea pe munte in 1991. Sa trecem in revista etapele pe care le-am parcurs: Ca sa te accepte la facultate, trebuie sa ai un scor bun la LSAT (Law School Admissin Test). Ca sa ai un scor bun, trebuie sa mergi la un curs care sa te invete cum sa il treci.

Esti admis. Intri in facultate. Nu ai niciun tratament special sau diferit. Sistemul este Socratic. Citesti sute de decizii ale Tribunalului Suprem ca sa gasesti „legea”! Limba engleza/americana nu era limba mea materna. Iar atunci cand esti obisnuit cu un fel de a „urca muntele” (cu „bocanci si tot echipamentul” si „antrenamentul prealabil urcarii muntelui” in sistem European si in sistem de drept civil, Napoleonean) si te trezesti in fata unui perete de stanca si ti se spune „urca-te!” apare o disonanata intre cum stiai tu sa urci muntele si cum trebuie sa accepti sa il urci. Trebuie sa faci un efort sa separi cele doua sisteme! Nu e usor, dar l-am facut. Sa nu credeti ca numai pentru mine a fost greu. Sunt multi studenti care renunta la facultate dupa primul an. E, daca vreti, si acesta un sistem de triere. Daca nu ai „rezistenta fizica si psihica” ramai la „poalele muntelui”! (Acum vad si apreciez meritele sistemului american de „alpinism” care sunt mai eficiente, mai democratice si mai putin birocratice. Dar despere aceste, poate vorbim alta data.)

Am terminat facultatea in 1994. Trebuie sa dai examenul de Barou. Daca crezi ca a fost greu pana atunci, atunci nu sti ce e greu! Mergi sa faci un curs pentru a invata cum sa treci examenul de Barou. Indiferent de ce cale vei urma, fie practici avocatura, devi judecator sau procuror, toti trebuie sa trecem examenul de Barou si suntem „nota bene!” membri ai baroului. Nu exista scoli sau institute pentru pregatirea judecatorilor sau procurorilor.

Examenul de Barou in Texas este dur. Trei zile de „Iad”! In jur de 35% din candidati il trec. Poti sa dai examenul numai de… cinci ori! Daca nu il treci nici a cincea oara, nu te mai poti inscrie la examen in Texas! Mergi in alt stat si incerci si acolo.

L-am luat din prima incercare. Dupa ce l-am dat, nu am putut sa dorm si sa manac trei zile. In noptile de nesomn am auzit privighetoarea cantand! Da, si in Dallas sunt privighetori. De atunci nu am mai auzit-o. 1994 a fost un an in care s-au succedat trei evenimente: am terminat Facultatea de Drept SMU din Dallas, am dat si trecut examenul de Barou si am devenit cetatean american. Ceremonia de depunere a juramantului a fost „privata” – numai pentru mine si familia mea – si care s-a desfasurat in fata a peste 250 de invitati, in sala de conferinte a Facultatii de Drept. Evenimentul a atras atentia presei care a scris despre acest eveniment unic pe campusul universitar.

Alina Matei: Care au fost pentru dumneavoastra aspectele care v-au sarit in ochi in America, facandu-va sa spuneti: ”hopa, aici nu e ca in Romania!”?

Nelu Prodan: Atunci cand am plecat, in Romania era intuneric, frig si magazinele erau goale! Probabil ca multi dintre cititorii dumneavoastra nu inteleg acele vremuri, pentru ca nu le-au apucat. Si ajungi intr-o tara si nu intelegi daca acolo „cumpara cineva” din magazin, pentru ca rafturile sunt pline mereu! Cand am ajuns deasupra Dallasului, jos am vazut lumini de toate culorile, ca un camp de nestemate care straluceau sub noi. Nu am sa uit aceasta imagine niciodata! Si de cate ori ajung acasa, in Dallas Texas, pe timp de noapte, privesc cu aceeasi fascinatie miile de lumini, „nestemate” ca in povestile din ”O mie si Una de Nopti”! (Am zis „acasa in Dallas”, pentru ca dupa treizeci de ani in Texas, si acolo, ca si in Romania, sunt acasa.)

Ar fi o lista lunga de momente „Wow!” traite: oamenii nu merg pe jos; nu gasesti politie pe strada, numai in masina si nu te opreste sau te legitimeaza politistul, numai asa ca vrea ”… (conditia fizica a sistemului muscular) lui!”; oamenii sunt amabili si cuvantul „sorry” este parte de vocabularul zilnic. Sa vorbesc de constructii, de parcuri, de teatre…, dar sa vorbesc de oameni, de texani: am ajuns in preajma Zilei Multumirii – Thanks Giving Day – (ultima joi din luna noiembrie) si am iesit la plimbare, pe jos, pe langa autostrada. Au oprit cateva masini sa ne intrebe daca avem nevoie de ajutor! Am ajuns la o biserica Baptista si am intrat. (Texasul este in asa numita „centura Biblica”, in care biserica Baptista este majoritara.) Erau la masa comuna de Thanks Giving. Nu cunosteam pe nimeni. Si a venit la noi papa Melvin, Texan al carui accent nu il intelegeam bine si nu il cunoscusem inainte! Ne-a invitat sa mergem sa vedem locuri in afara Dallasului. Am mers. Fetitele s-au bucurat, pentru ca in Romania ieseam la tara la fiecare sfarsit de saptamana. Si Melvin, – ”papa Melvin” – a devenit din acea clipa „bunicul” fetelor! Si asa a ramas pana in ultima clipa a vietii lui! Si cate ar mai fi de povestit!

Alina Matei: Baroul din Texas din care faceti parte ce ofera membrilor? Cum sunt taxele?

Nelu Prodan: Baroul este structura care ne uneste si care ne apara interesele, ca profesie, sprijina prin programe de perfectionare activitatea noastra, dar si sanctioneaza abaterile disciplinare de la Codul eticii profesiei de avocat. Avocatura este unul dintre stalpii care stau la baza societatii democrate a Satelor Unite ale Americii. Baroul ne ofera Demnitate si ne apara demenitatea.

Taxele variaza, in functie de vechime, de la $68 daca ai pana la trei ani in profesie, $148 daca ai pana la cinci ani in profesie si $235 daca ai mai mult de cinci ani.

De asemenea, sunt beneficii pe care le ofera Baroul, prin conditii avantajoase in domeniul literaturii de specialitate, accesului la internet, cursuri de perfectionare, asigurarilor medicale, de viata, carti de credit, toate acestea ca urmare a prestigiului si numarului de avocati/„clienti” pentru acele companii.

Alina Matei: Chibzuinta dobandirii clientelei a fost dificila? Clientii sunt preponderenti romani?

Nelu Prodan: Clientela mea este preponderent din afara comunitatii romane.

Sigur ca alegerea clientelei are in orice jurisdictie, fie in Texas sau Romania un element de „relatie personala” inainte de cea profesionala. Trebuie sa existe, in primul rand, un raport de incredere dintre client si avocat. Daca nu poti avea incredere in client, nu iei cazul.

Alina Matei: Ati lucrat si PRO BONO?

Nelu Prodan: Activitatea „pro bono” este parte din insasi fibra societatii americane. Sa dai ceva comunitatii in care traiesti, este parte din normalitate.

Da. Avocatii dedica timp pentru cauze in care justitiabili nu pot acoperi costurile unui avocat. Insasi pozitia de Consul Onorific este o activitate „pro bono Patria”.

Alina Matei: Vi s-a intamplat sa nu plateasca onorariul clientul, trasul in teapa, pe romaneste?

Nelu Prodan: Nu. Nu va spun ca America e o lume perfecta, dar exista, in primul rand, o educatie care recunoaste ca o obligatie trebuie indeplinita si sunt si metode legale prin care avocatul se protejeaza. Daca un avocat se retrage dintr-un proces, pentru ca nu este/a fost platit de client, judecatorul nu se uita cu ingaduinta la inculpat.

Alina Matei: Si Consul Onorific cum ati ajuns? V-ati propus?

Nelu Prodan: Plecarea mea din tara, in 1988, nu m-a rupt si izolat de tara. Am dat interviuri la Radio Voice of America, in ziarele locale, am organizat demonstratii inpotriva lui Ceausescu in Dallas, am tinut conferinte despre situatia din Romania, inainte si dupa Revolutie. Am facut o distinctie clara intre tara si un regim politic. Am luat masina si, impreuna cu asistenta mea legala, african-american, cu copiii ei si ai mei, am condus de la Dallas pana la Washington D.C., (2,135 de Kilometri) sa votam in primele alegeri libere dupa caderea lui Ceausescu. Spre surprinderea noastra, in Dallas s-a scris pe larg in ziar si au fost si emisiuni la televizor despre acest eveniment, ca un exemplu de responsabilitate civica. Au fost prieteni americani care mi-au spus ca au mers la votare, in alegerile americane, firesc, pentru ca nu s-ar fi putut uita in ochii mei si sa spuna ca nu au trecut nici macar strada sa mearga sa voteze!

Activitatea mea a fost cunoscuta in tara si iubirea mea de tara (nu sunt „cuvinte mari”!) a fost apreciata. Era o perioada deosebita a diplomatiei romane si care, prin numirea Excelentei sale Mircea Geoana, ca Ambasador la Washington, D.C., a marcat progrese deosebite. Excelenta sa Mircea Geoana a venit sa viziteze si comunitatea din Dallas.

Pe acest fond, am fost numit/propus de catre Guvernul Roman si apoi acreditat de catre Guvernul american in anul 2000.

Alina Matei: Un numar mare de studenti de la Facultatile de drept din Romania isi doresc sa calatoreasca, sa ajunga sa lucreze la Ministerul Afacerilor Externe. Ii incurajati spre posturi cu astfel de deschideri?

Nelu Prodan: Da. Avem nevoie de tineri care au calatorit, au vazut lumea si au luat ce e mai bun de acolo. Avem nevoie de tineri talentati, demni si cu dragoste de tara. Tineri care sa stie cine sunt si care sa inteleaga ca nu putem fi respectati, daca nu ne respectam pe noi insine si tara.

Dar „formarea” acestor tineri este un proces complex, care incepe in familie, scoala si se continua in facultate. In facultate au in fata mentori, profesori de exceptie, care le dau nu numai un set de cunostinte, dar sunt si modele de cum arata, si ceea ce inseamna sa fi un Om! Aceasta se completeaza cu un mediu in care legi prietenii si inveti impreuna cu, dar si de la colegi. Nu as fi cine sunt astazi, fara sa ma raportez la contributia fundamentala a devenirii mele, pe care si-au adus-o profesorii pe care i-am avut, colegii de facultate si de barou si, nu in ultimul rand, sa fiu profund indatorat celui care mi-a indrumat pasii in profesie, regretatului Flavius Teodosiu.

Alina Matei: Cum va leaga pozitia de Consul Onorific de Romania?

Nelu Prodan: Am avantajul ca eu nu reprezint Romania „din auzite”, asa cum s-ar intampla daca nu as fi roman. Impactul, dar si responsabilitatea unui Consul Onorific originar din tara care l-a propus, id est, Romania, in cazul meu, sunt deosebite, iar texanii respecta acest lucru.

Eu sunt, ca orice Consul Onorific, o punte de legatura intre doua natiuni. Am un contact permanent cu Romania. Cu Ambasada din Washington, D.C., si ceilalti consuli Onorifici din America. Cu exceptia Referendumului pentru familie din acest an, 2018, (cand nu am fost in Texas), incepand din anul 2000, am organizat, cu sprijinul Ambasadei si a comunitatii romane, toate sectiile de votare in Dallas, in care romanii si-au exprimat si exercitat optiunile politice, atunci cand au fost alegeri in Romania. Sunt evenimente in Dallas Texas la care particip, nu numai ca si consul Onorific, dar ca avocat texan, si unde  sunt, in primul rand, roman. Sprijin activitati in care ne identifica pe noi, in primul rand, ca romani in Texas. Sunt, de asemenea, si probleme legate de unele situatii legale in care sunt implicate persoane cu cetatenie romana.

Alina Matei: In Romania va ganditi sa reveniti definitiv?

Nelu Prodan: Este o zicala care circula in multe variante, dar mie imi place varianta aceasta: „Il poti lua pe roman din Romania, dar nu poti lua Romania din roman!” Sa revin definitiv? Dar eu nu „am plecat” niciodata din Romania! Ma simt binecuvantat sa am doua radacini puternice, cea romana, care nu s-a uscat niciodata si cea texana care a crescut si s-a infipt adanc in glia texana. (Baiat nascut in Texas, si acum ofiter de aviatie in fortele armate Americane, cinci nepoti nascuti in Texas.) Daca ma intrebati daca intentionez sa petrec mai mult timp in facinanta noastra tara, Romania, si sa „intaresc randurile” si sa aduc ceva din experienta mea „Texana” in Baroul Bucuresti, raspunsul este da.

Alina Matei: Va lipseste ceva?

Nelu Prodan: Ma duceti pe un teren… filozofic.

„Ceva” pe de care il vreau sau de care am nevoie? Aici este marea lupta: sa faci diferenta intre ceea ce vrei si ce ai nevoie. Sau definim „ceva” in legatura cu ceea ce numim noi „a te realiza”.

Din ceea ce am nevoie, nu-mi lipseste nimic.

M-am „realizat”? Multumesc Lui Dumnezeu, sunt inca sanatos, am o profesie si o pozitie respectata, (din 1978 in Baroul Bucuresti, din 1994 Baroul Texas, din 2000 Consulul Onorific al Roamaniei in Dallas, si Cavaler al Ordinului Serviciu Credincios in rang de Comandor ) din prima casatorie am opt nepoti de la doua fete si astept si de la baiat cativa nepoti. Am doi nepoti, de la baiatul si fata pe care i-am crescut din a doua casatorie cu sotia mea Silva, Armeanca din Yerevan. In total zece nepoti,  cinci fete si cinci baieti. Da. Sunt realizat. Darul nepretuit al vietii, l-am dat mai departe.

Alina Matei: Un mesaj, va rog, pentru cititorii JURIDICE.ro.

Nelu Prodan: Doresc sanatate, in primul rand, cititorilor dumneavoastra. Pace si liniste in suflet. Pentru cei chemati in nobila profesie de slujitori ai Legii, va felicit si va indemn sa nu uitati ca in mainile dumneavoastra, sta infatuirea Justitiei „Fiat Justitia, pereat Mundus!”. Fara Dreptate nu e Libertate!

Romania trece (Doamne a cata oara!?) prin vremuri tulburi. Sarbatorim O Suta de Ani de la Marea Unire si parca „blestemul” dezbinarii se abate mai crunt asupra noastra! Unii dispera si cred ca solutia este „bajenirea”. Eu cred ca, asa cum s-a intamplat mereu in istoria noastra, in cele mai negre timpuri, Neamul Nostru a ridicat Oameni care au „zidit” tara. Si se ridica si se vor mai ridica, si dintre aceia sunt acum si intre cititorii dumneavoastra. Cat despre noi, cei care suntem raspanditi pe tot Pamantul, nu am uitat si nu uitam ca suntem romani si suntem patrioti! Ne iubim tara mama, Romania! Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Alina Matei: Multumesc pentru ca ati stat de vorba cu mine.

Nelu Prodan: Si eu va multumesc.


Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.


Irina Maria STANCU


Oana ISPAS


Radu Slăvoiu


Livia Dianu-Buja


Ștefania Stoica


Luminița Malanciuc


Ioana-Olivia Voicu


Eduard Toma-Apostol


Florina-Lăcrămioara Drăgan

No announcement available or all announcement expired.