Repetabilitatea unor nereguli te poate duce cu gândul că se construiește o intenție calificată
12 noiembrie 2018 | Dănuț-Ioan BUGNARIU
Dănuț-Ioan Bugnariu
Aș face analogie cu două domenii mai familiare nouă decât fraudele cu fonduri europene, și anume dreptul fiscal, sancțiuni administrative versus evaziune fiscală. Ne-am întâlnit destul de des cu situații în care nu avem evaziune fiscală, putem recurge la practica instanțelor. De curând am văzut și decizii prin care se lasă nesoluționată acțiunea civilă, achitându-se pentru evaziune fiscală, dar rămânând un rest de proces civil care urmează să fie soluționat. Văd o analogie foarte bună aici între neregulă și fraudă. Alt domeniu, care are, desigur, o aplicare mai largă – este cel al achizițiilor publice. Unele sancțiuni administrative sunt cele contravenționale; instanța a stabilit că încălcarea unor anumite prevederi din legislația achizițiilor publice nu este caz de răspundere penală, ci de răspundere contravențională. Mai mult, textul ultimei Directive, care ar trebui să fie implementată până la jumătatea anului viitor, prevede la modul general că, pentru infracțiuni care au un prejudiciu de sub 10.000 de euro, pot fi stabilite sancțiuni care să nu fie de natură penală.
Deci, poate fi vorba și de o diferențiere cantitativă. Zâmbesc la amintirea art. 18, indice 1 din Legea nr. 78/2000, care mă duce cu gândul la art. 18, indice 1 din fostul Cod penal, la sancțiunea respectivă. Repetabilitatea unor nereguli poate indica construirea unei intenții calificate, care depinde de mai mulți factori. Pe de altă parte, știm foarte bine că, în anumite cazuri, magistrații, dar și ceilalți practicieni, își pun următoarea problemă: ”Dacă într-un caz ai greșit, de ce nu ai greșit și în cazul în care ai făcut bine în același proiect? În cazul în care ai făcut bine, de ce nu ai repetat și ai făcut bine și în partea cealaltă unde ai greșit?” Diferențele în standardele de abordare generează întotdeauna semne de întrebare – cum spun eu, ca atunci când schimbi direcția de deplasare fără să semnalizezi. Este un declic undeva. Când vorbim de falsuri, deja nu mai avem ce discuta. Îmi este teamă de următorul lucru: în proiectele cu fonduri europene – multe dintre ele sunt modulare, au mai multe componente – ne putem trezi în situația în care să avem atât fraude, cât și așa-zisele simple nereguli sancționabile administrativ.
Nu cred că putem să extindem întotdeauna intenția de la folosirea unor falsuri, de exemplu, pe un alt modul de proiect cvasi-asemănător, unde să existe doar simple nereguli. Nu cred că cei care fraudează bugetul Uniunii Europene îl fraudează întotdeauna cu intenție 100% sau 80-90%. Pot să fie cazuri în care se folosesc falsuri în 10% din componenta proiectului și pot exista nereguli în proporție de 30%. Pur și simplu, dintr-o neglijență, aș zice, nu neapărat dintr-o intenție calificată.
Avocat Dănuț-Ioan Bugnariu
Partner ZAMFIRESCU RACOȚI & PARTNERS
* Opinie susținută în cadrul dezbaterii ”Câte nereguli fac o fraudă? (fonduri europene)”, ediția 224, organizată de Societatea de Științe Juridice (SSJ)
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
