Studii, opinii, interviuri ⁞⁞ RNSJ ⁞⁞ ESSENTIALSPovestim cărţi
 
 
Opinii
Înregistrările video sunt accesibile pentru membri şi parteneri. Cheltuială deductibilă fiscal. Reducere 39,6 euro pentru avocaţii din barourile Bucureşti, Ilfov, Dolj, Timiş, Prahova şi Sibiu. Se acordă 20 de puncte de pregătire profesională. UNBR încurajează extinderea naţională, detalii aici. Reducere 19,8 euro pentru executorii Camerei Executorilor Bucureşti, membrii UNELM şi notarii Camerei Notarilor Publici Bucureşti.
Abonare newsletter oficial JURIDICE.ro

Print Friendly, PDF & Email

Instituția prescripției răspunderii penale, în urma Deciziei Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018

30.10.2018 | Ion Gabriel ENACHE
Ion-Gabriel Enache

Ion-Gabriel Enache

Prescripția răspunderii penale presupune în mod esențial stingerea raportului juridic penal după trecerea unui anumit interval de timp de la data săvârșirii faptei sancționate penal[1], drept consecință a nesoluționării cauzei în mod definitiv[2].

Înlăturarea răspunderii penale se produce în condițiile dispozițiilor art. 153 și urm. Cod Penal, legiuitorul limitând dreptul statului de a trage la răspundere persoanele care săvârșesc infracțiuni, respectiv de a aplica pedepse, la împlinirea termenelor de prescripție prevăzute de legea penală.

Cursul prescripției răspunderii penale poate suporta întreruperi sau poate fi suspendat.

Întreruperea se produce, sub imperiul actualului Cod Penal în forma anterioară intervenției Curții Constituționale prin Decizia nr. 297/26 aprilie 2018[3], „prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză”.

Soluția legislativă din noua lege penală este vizibil distinctă de cea reținută în cuprinsul vechiului Cod Penal, potrivit căreia întreruperea se produce „prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal”.

Efectul întreruptiv de prescripție se produce in rem, față de toate persoanele vizate și presupune, alături de ignorarea din calculul duratei prescripției a timpului scurs deja anterior îndeplinirii actului procedural care a produs întreruperea (indiferent dacă legea prevede comunicarea acestuia către suspect sau inculpat), curgerea unui nou termen de prescripție[4].

Întreruperea prescripției răspunderii penale, ca instituție de drept penal material în configurația anterioară admiterii excepției de neconstituționalitate a art. 155 alin. (1) Cod Penal, în accepțiunea Curții Constituționale, presupunea pentru persoana care a săvârșit o faptă de natură penală „o situație juridică incertă referitoare la condițiile tragerii sale la răspundere penală pentru faptele săvârșite”, încălcând principiul legalității incriminării.

Analizând prevederile criticate din legea penală din perspectiva principiului legalității incriminării și a pedepsei, reglementat de art. 23 alin. (12) din Constituție, precum și a exigențelor calității legii, conform art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, judecătorul constituțional a apreciat că previzibilitatea dispozițiilor analizate este îndeplinită în măsura în care persoanei care are calitatea de suspect sau de inculpat i se asigură posibilitatea „de a cunoaște aspectul intervenirii întreruperii cursului prescripției răspunderii penale și al începerii cursului unui nou termen de prescripție” (a se vedea paragraful 28 din Decizie).

Curtea Constituțională a admis finele de neconstituționalitate și, pe cale de consecință, a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză“, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, este neconstituțională.

Obiter dictum, trebuie reținut că, prin opinia separată, amintind jurisprudența anterioară a Curții Constituționale, s-a apreciat că excepția de neconstituționalitate trebuia respinsă ca neîntemeiată, legiuitorul având o marjă de apreciere destul de generoasă în ceea ce privește politica penală a statului. Prin cealaltă opinie separată se reține, în mod asemănător, că excepția de neconstituționalitate invocată depășește competența Curții, precum și că efectele instituției de drept penal criticate trebuie apreciate nu doar raportat la suspect sau inculpat, ci și la celelalte părți sau subiecți procesuali penali.

Conform dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție: „Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”.

Pentru a putea decela efectele imediate ale Deciziei nr. 297/26 aprilie 2018 trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, atât dispozitivul, cât și considerentele pe care se sprijină acesta se bucură de putere de lucru judecat (a se vedea, spre exemplu, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/17 ianuarie 1995[5], Decizia nr. 1415/4 noiembrie 2009[6]) fiind general obligatorii și impunându-se cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept.

Potrivit literaturii de specialitate „Din cele arătate rezultă că diversitatea sub care se pot înfățișa deciziile Curții Constituționale face aproape imposibilă aplicarea acestora în litera și spiritul Constituției fără o atentă examinare a motivării instanței de contencios constituțional și fără a da eficiență chiar considerentelor pe care se sprijină dispozitivul deciziei pronunțate. Chiar și în cadrul controlului a posteriori, în multe cazuri, efectul deciziei Curții Constituționale nu presupune doar stricta și literala aplicare a prevederilor art. 147 alin. 1 din Constituție (…) ci și de a desluși, prin examinarea motivării soluției pronunțate, motivul neconstituționalității și sensul desprins din dispozițiile Legii fundamentale care trebuie avut în vedere, precum și consecințele atât asupra activității de legiferare, cât și asupra celei de aplicare a legii, lato sensu”[7].

Așadar, potrivit acelorași autori ante-citați, obligativitatea erga omnes a deciziilor Curții Constituționale presupune în mod necesar ca în procesul infraconstituțional de interpretare și aplicare a legii să se asigure eficiență deplină atât dispozitivului, cât și considerentelor[8].

Cum considerentele expuse îndeosebi în paragraful 28 și urm. din decizia supusă analizei fundamentează însăși soluția dată criticii de neconstituționalitate, rezultă în mod evident caracterul obligatoriu al acestora.

Mai mult, având în vedere prevederile art. 147 alin. (1) din Constituția României, conform cărora „Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept”, rezultă că Decizia nr. 297/26 aprilie 2018 produce efecte ex nunc, mai exact începând cu data de 25 iunie 2018, data publicării deciziei în Monitorul Oficial.

Față de lipsa de intervenție a legiuitorului pentru modificarea prevederilor neconstituționale, apreciem că în prezent întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale se produce în condițiile reținute la paragraful 34 din Decizia nr. 297/2018, respectiv doar „prin îndeplinirea unui  act care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal”, în mod asemănător soluției legislative anterioare, prevăzute la art. 123 alin. (1) din Codul Penal din 1969, care, în opinia judecătorului constituțional, „îndeplinea condițiile de previzibilitate impuse prin dispozițiile constituționale analizate în prezenta cauză”.

Așadar, în cauzele pendinte la momentul publicării deciziei și până la eventuala intervenție a legiuitorului se aplică art. 155 alin. (1) Cod Penal în interpretarea dată de Decizia nr. 297/26 aprilie 2018.

Spre exemplu, într-o hotărâre pronunțată ulterior publicării deciziei analizate[9], amintind cele reținute de Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr. 297/2018, mai precis paragrafele  28-31, instanța de judecată concluzionează că instanța de contencios constituțional „a opinat că întreruperea cursului prescripției răspunderii penale nu poate fi realizată prin orice act de procedură, ci numai prin acelea care trebuie comunicate, potrivit legii procesual penale, suspectului sau inculpatului”. Prin aceeași hotărâre, instanța de judecată a apreciat, „față de  dispozițiile art. 155 alin. (1) Cod Penal interpretat în lumina deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25.06.2018)”, că până la data la care, în speță, se împlinea termenul general de prescripție a răspunderii penale, „nu a fost efectuat, în mod legal vreun act de procedură care să fie apt să întrerupă̆ prescripția răspunderii penale”.

Trebuie observat un raționament similar și în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate soluționată prin decizia supusă prezentei analize.

Astfel, instanța de judecată a constatat, oferind eficiență deciziei Curții Constituționale, că, deși s-au efectuat unele acte de procedură care să aibă efect întreruptiv de prescripție (mandate de aducere emise pe numele inculpaților), acestea sunt ulterioare momentului împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale, reținând totodată că “Prin decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 dată în dosar nr. 1162/D/2017 C_____ Constituțională a României a admis excepția ridicată de inculpații apelanți constatând că soluția legislativă care prevedea întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză” din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) Cod procedură penală, este neconstituțională întrucât are în vedere și acte ce nu trebuie comunicate suspectului sau inculpatului nepermițând acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripției și al începerii unui nou termen de prescripție a răspunderii sale penale”[10].

De asemenea, în practica judiciară recentă[11], reținându-se aspectele de neconstituționalitate ale art. 155 alin. (1) Cod Penal, astfel cum au fost acestea statuate prin Decizia Curții Constituționale, s-a apreciat că încunoștințarea inculpatului cu privire la extinderea urmăririi penale in personam reprezintă o cauză de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, instanța de judecată constatând neîmplinirea termenului de prescripție specială a răspunderii penale.

Într-o altă speță, instanța de judecată[12] a procedat la analiza efectelor Deciziei nr. 297/2018 asupra situației inculpaților din perspectiva ultimului act efectuat în cauză, de natură a întrerupe cursul prescripției penale.

Prin urmare, în lipsa unui act de procedură care trebuie comunicat, potrivit legii, suspectului sau inculpatului, întreruperea cursului prescripției răspunderii penale nu poate fi realizată, având în vedere dispozițiile art. 155 alin. (1) Cod Penal interpretate în considerarea Deciziei Curții Constituționale nr. 297/26 aprilie 2018.

În încheiere ar mai trebui observat faptul că prin intervenția care face obiectul Deciziei nr. 297/26 aprilie 2018 nu este afectată configurația prescripției speciale, care reprezintă în esență un termen limită fix. Acesta, odată depășit, activează instituția prescripției răspunderii penale indiferent de numărul sau durata întreruperilor.


[1] Ilie Pascu, Vasile Dobrinoiu, Traian Dima, Mihai Adrian Hotca, Costică Păun, Ioan Chiș, Mirela Gorunescu, Maxim Dobrinoiu, Noul Cod penal comentat. Partea generală. Ediția a III-a revizuită și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2016, pp. 773-774.
[2] Georgina Bodoroncea, Valerian Cioclei, Irina Kuglay, Lavinia Valeria Lefterache, Teodor Manea, Iuliana Nedelcu, Francisca-Maria Vasile, Codul penal. Comentariu pe articole, Ediția 2, Editura C.H. Beck, București, 2016, pp. 439-440.
[3] Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018.
[4] Georgina Bodoroncea, Valerian Cioclei, Irina Kuglay, Lavinia Valeria Lefterache, Teodor Manea, Iuliana Nedelcu, Francisca-Maria Vasile, op. cit., pp. 447-448.
[5] Publicată în Monitorul Oficial nr.16 din 26 ianuarie 1995.
[6] Publicată în  Monitorul Oficial nr. 796 din 23 noiembrie 2009.
[7]  Marieta Safta, Karoly Benke, Obligativitatea considerentelor deciziilor Curții Constituționale, Dreptul, nr. 9, 2010, pp. 40-41.
[8] Marieta Safta, Karoly Benke, op. cit., p. 44, pp. 53-54.
[9] Decizia penală nr. 341/2018 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, rolii.ro.
[10] Decizia nr. 368/2018 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, rolii.ro.
[11] Decizia nr. 1541/2018 pronunțată de Judecătoria Bacău, rolii.ro.
[12] Sentința penală nr. 1923/2018 pronunțată de Judecătoria Medgidia, rolii.ro.


Avocat Ion-Gabriel Enache


Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.


Irina Maria STANCU


Oana ISPAS


Radu Slăvoiu


Livia Dianu-Buja


Ștefania Stoica


Luminița Malanciuc


Ioana-Olivia Voicu


Eduard Toma-Apostol


Florina-Lăcrămioara Drăgan