Situația actuală a principalelor modificări aduse Codului penal după recenta intervenție a Curții Constituționale
30 octombrie 2018 | Dănuț-Ioan BUGNARIU, Ionuț CHISĂR
Dănuț-Ioan Bugnariu
Ionuț Chisăr
Parlamentul României a adoptat Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum și a Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție (în continuare, Legea de modificare). Legea conține trei articole, art. I fiind structurat în 63 de puncte vizând modificări aduse Codului penal.
Dispozițiile acestei Legi au făcut obiectul controlului prealabil promulgării al Curții Constituționale, în temeiul art. 146 lit. a) teza I din Constituția României și al art. 11 alin. (1) lit. A. a) și art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
În data 25 octombrie 2018, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la toate sesizările formulate de către Președintele României, Înalta Curte de Casație și Justiție și mai mulți parlamentari privind diverse obiecții de neconstituționalitate. Nu toate modificările au fost vizate punctual, pe fond, de obiecțiile de neconstituționalitate.
În urma deliberării, unele dintre obiecții au fost admise, Curtea Constituțională a României constatând caracterul neconstituțional al dispozițiilor legale, iar altele au fost respinse ca nefondate.
În aceste condiții, în cele ce urmează ne propunem să conturăm situația actuală a principalelor modificări care vizează Codul penal în urma controlului prealabil efectuat de către Curtea Constituțională pornind de la premisa că aceste modificări rămase neafectate de decizia Curții vor intra în vigoare ulterior, fapt care depinde în esență și de desfășurarea ulterioară a procedurilor parlamentare, precum și de o eventuală solicitare a Președintelui României de reexaminare a legii de modificare.
1. Modificarea art. 5 alin. (1) din Codul penal nu a făcut altceva decât să „transpună” Decizia CCR nr. 265/2014 prin care instanța de contencios constituțional a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. Acest text nu a fost vizat punctual, pe fond, de obiecțiile de neconstituționalitate.
2. Modificarea art. 5 alin. (1) din Codul penal prin adăugarea alin. (11)–(14) care vizau în esență stabilirea unui algoritm obligatoriu de determinare de către instanțe a legii penale mai favorabile a fost declarată neconstituțională.
3. Art. 16 alin. (3) lit. a) care definește intenția directă se va modifica prin adăugarea unei mențiuni al cărei scop este să clarifice cazurile în care conținutul constitutiv al infracțiunii prevede că fapta este săvârșită într-un anume scop. Noul text prevede că în asemenea cazuri fapta nu va putea fi săvârșită decât cu intenție directă, care trebuie să rezulte în mod neîndoielnic din circumstanțele concrete ale cauzei. Acest text nu a fost vizat punctual, pe fond, de obiecțiile de neconstituționalitate.
4. La lit. a) de la art. 17 din Codul penal, propunerea de modificare adăuga condiția ca obligația de a acționa prevăzută de lege să fie expresă în cazul infracțiunilor săvârșite prin omisiune, reglementarea anterioară vizând “o obligație legală sau contractuală de a acționa”. Textul a făcut obiectul sesizării Curții Constituționale, iar sesizarea a fost admisă, modificarea fiind declarată neconstituțională.
5. La art. 35 alin. (1) din Codul penal care definește infracțiunea continuată a fost eliminată condiția unității subiectului pasiv, condiție care fusese anterior declarată neconstituțională de către instanța de contencios constituțional, revenindu-se practic la definiția consacrată de Codul penal din 1968. Noul text de modificare instituia o excepție de la regula că nu este necesară unitatea subiectului pasiv, în cazul infracțiunilor contra persoanei, excepție care fusese instituită pe cale jurisprudențială și doctrinară. Cu toate acestea, Curtea Constituțională a admis sesizarea și a stabilit că instituirea unei astfel de excepții este neconstituțională.
6. Art. 39 alin. (1) din Codul penal a suferit și el modificări, propunerile de modificare vizând în special renunțarea la caracterul obligatoriu al sporului de pedeapsă de o treime în cazul concursului de infracțiuni când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea și revenirea la caracterul facultativ al acestuia, astfel cum era prevăzut în Codul penal anterior. Curtea Constituțională a admis sesizarea și a constatat neconstituționalitatea textului menționat. Curtea a fost sesizată nu numai cu privire la neconstituționalitatea modificării lit. b), ci și cu privire la neconstituționalitatea modificării dispozițiilor lit. c) care instituie caracterul facultativ al sporului de pedeapsă în cazul în care s-au stabilit numai pedepse cu amenda, însă, spre deosebire de soluția menționată mai sus, instanța de contencios constituțional a respins sesizarea făcută. Modificările vor viza și lit. e) care reglementează modalitatea de aplicare a sporului de pedeapsă în caz de concurs de infracțiuni pentru care s-au stabilit atât pedepse cu închisoarea, cât și cu amenda, textul făcând trimitere la dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) și c). În aceste condiții, în cazul prevăzut la litera e), în cazul în care modificările neafectate de decizia Curții Constituționale vor intra în vigoare în forma actuală instanța va aplica pedeapsa închisorii cea mai grea, la care va adăuga un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea, iar la aceasta se va adăuga pedeapsa amenzii potrivit lit. c) (pedeapsa cea mai grea la care se poate adăuga un spor de până la o treime din acel maxim).
7. Art. 39 alin. (2) din Codul penal s-a modificat în sensul eliminării posibilității de a comuta pedeapsa cu închisoarea în pedeapsa detențiunii pe viață. Astfel, textul actual prevede că în cazul în care s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, iar prin adăugarea la pedeapsa cea mai grea a sporului obligatoriu de o treime s-ar depăși cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei, iar pentru cel puțin una dintre infracțiuni legea prevede pedeapsa cu închisoarea de 20 de ani sau mai mult, instanța poate aplica pedeapsa detențiunii pe viață. Noul text renunță la această posibilitate și prevede că prin aplicarea dispozițiilor alin. (1) nu se poate depăși totalul pedepselor stabilite de instanță pentru infracțiunile concurente. Această modificare nu a făcut obiectul criticilor de neconstituționalitate. Observăm că în acest caz legiuitorul nu a avut în vedere faptul că există o dispoziție similară și în ceea ce privește instituția recidivei, textul respectiv rămânând nemodificat.
8. Art. 61 alin. (5) din Codul penal care prevede posibilitatea majorării limitelor speciale ale zilelor-amendă în cazul în care prin infracțiunea săvârșită s-a urmărit obținerea unui folos patrimonial este abrogat prin Legea de modificare. Această modificare nu a făcut obiectul criticilor de neconstituționalitate.
9. De asemenea, art. 62 din Codul penal, care prevede posibilitatea aplicării pedepsei amenzii alături de pedeapsa închisorii în cazul în care prin săvârșirea infracțiunii s-a urmărit obținerea unui folos patrimonial, este abrogat. Această modificare nu a făcut obiectul criticilor de neconstituționalitate.
10. În art. 64 alin. (1) din Codul penal, în forma modificată, se renunța la condiția consimțământului persoanei condamnate de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității pentru situațiile în care, din motive neimputabile, nu putea să execute pedeapsa amenzii. De asemenea, modificarea presupunea stabilirea printr-o expertiză medico-legală a stării de sănătate incompatibile cu prestarea unei munci în folosul comunității. Curtea Constituțională a admis obiecțiile formulate și a constatat că modificarea propusă încalcă dispozițiile constituționale.
11. Legea de modificare abrogă dispozițiile art. 64 alin. (2) și (6) din Codul penal, ca o consecință a modificării art. 64 alin. (1) și a abrogării art. 62. Alin. (2) care se referea la situația in care amenda însoțea pedeapsa închisorii iar alin. (6) la faptul că în cazul imposibilității plății amenzii și în lipsa consimțământului de a presta munca în folosul comunității amenda se înlocuiește cu închisoarea
12. La art. 65 din Codul penal se introduce alin. (31) care instituie o regulă particulară privitoare la executarea pedepselor accesorii. Astfel, potrivit noului text de lege, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
13. Modificarea art. 75 alin. (1) lit. d) din Codul penal este majoră. Pe de o parte, este modificat momentul până la care acoperirea integrală a prejudiciului constituie circumstanță atenuantă legală, acest moment fiind rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, spre deosebire de textul actual care prevede că prejudiciul trebuie acoperit în întregime până la primul termen de judecată. De asemenea, textul actual prevede o serie de infracțiuni exceptate de la aplicarea acestei circumstanțe atenuante, iar modificarea reduce drastic această listă, infracțiunile exceptate potrivit noului text fiind tâlhăria, pirateria, furtul calificat, fraudele comise prin sisteme informatice și mijloace de plată electronice, cu condiția ca acestea să fi produs un prejudiciu material. Prin urmare, circumstanța va putea fi valorificată și în cazul infracțiunilor contra persoanei, de ultraj sau împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene excluse anterior. Deși modificarea a făcut obiectul criticilor de neconstituționalitate, sesizarea a fost respinsă.
14. La art. 75 alin. (2) din Codul penal sunt introduse două noi litere, lit. c) și d). Ambele instituie două noi circumstanțe atenuante judiciare. Lit. c) se referă la conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii și această literă nu a fost criticată în fața Curții Constituționale. Lit. d) instituie ca circumstanță atenuantă judiciară conduita după săvârșirea infracțiunii și în timpul procesului penal, aplicabilă și în cazurile în care făptuitorul nu a recunoscut acuzația, considerându-se nevinovat. Această a doua modificare a fost declarată neconstituțională.
15. Deși s-a formulat o sesizare cu privire la adăugarea unui nou alin. (3) la art. 75 din Codul penal, această sesizare a fost respinsă. Textul adăugat prevede că împrejurările enumerate în alin. (2) au caracter exemplificativ, ceea ce înseamnă că prin această modificare se extinde potențial sfera împrejurărilor care pot fi considerate de către instanță circumstanțe atenuante facultative.
16. Art. 83 alin. (3) din Codul penal se abrogă, ca o consecință a abrogării art. 62 din Codul penal. Textul în vigoare prevede că amânarea aplicării pedepsei închisorii atrage și amânarea aplicării amenzii care însoțește pedeapsa închisorii în condițiile art. 62. Fiind eliminată instituția pedepsei amenzii care însoțește pedeapsa închisorii textul ar fi devenit oricum inaplicabil.
17. Legea de modificare abrogă dispozițiile art. 91 alin. (1) lit. c) din Codul penal referitoare la necesitatea acordului de a presta o muncă în folosul comunității. Modificarea a fost declarată neconstituțională, ceea ce înseamnă că, în ipoteza în care Legea de modificare nu va mai suferi niciun retuș și va intra în vigoare, va fi în continuare necesar acordul persoanei condamnate pentru prestarea unei munci în folosul comunității pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
18. Art. 91 alin. (2) din Codul penal se abrogă, ca o consecință a abrogării art. 62 din Codul penal. Textul în vigoare prevede că atunci când pedeapsa închisorii este însoțită de pedeapsa amenzii aplicate în condițiile art. 62, amenda se execută chiar dacă executarea pedepsei închisorii a fost suspendată sub supraveghere. Fiind eliminată instituția pedepsei amenzii care însoțește pedeapsa închisorii textul ar fi devenit oricum inaplicabil.
19. Art. 93 alin. (2) din Codul penal, în parte introductivă, unde se prevede în textul în vigoare în mod imperativ că instanța impune condamnatului să execute una sau mai multe dintre obligațiile enumerate, a fost modificat în sensul că impunerea acestor obligații dobândește caracter facultativ, rămânând la aprecierea instanței dacă va impune vreuna dintre aceste obligații sau nu.
20. Alin. (4) al art. 96 din Codul penal, în forma în vigoare, prevede că dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, descoperită până la împlinirea termenului și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei. Prin urmare, textul actual nu face nicio precizare cu privire la forma de vinovăție cu care a fost săvârșită infracțiunea, putând fi vorba și despre infracțiuni săvârșite din culpă sau cu praeterintenționate. Modificarea viza introducerea a două noi condiții, respectiv ca infracțiunea să fi fost săvârșită cu intenție și ca pedeapsa aplicată să fi fost închisoarea mai mare de un an. Curtea Constituțională a admis sesizarea formulată și a declarat neconstituțională modificarea.
21. Instituția liberării condiționate a suferit modificări majore. Deși au fost formulate critici de neconstituționalitate cu privire la toate modificările art. 100 din Codul penal, instanța de contencios constituțional a admis o singură sesizare, respectiv cea privitoare la modificarea lit. d) care prevedea că liberarea condiționată în cazul închisorii poate fi dispusă dacă nu există probe din care instanța să aprecieze că persoana condamnată nu s-ar fi îndreptat și nu s-ar putea reintegra în societate. Prin urmare, dacă amendamentul nu va suferi la rândul său modificări, lit. d) va rămâne în forma actuală care prevede că instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
În ceea ce privește celelalte modificări care au trecut testul constituționalității, acestea vizează modificarea fracțiilor de executare a pedepsei (cel puțin jumătate din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin două treimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 15 ani în cazul închisorii mai mari de 10 ani, iar în cazul persoanelor care au împlinit vârsta de 60 de ani aceste fracții sunt de o treime, respectiv de o jumătate din pedeapsă). Fracțiile se modifică și în cazul prevăzut la alin. (3) care se referă la munca prestată care va fi avută în vedere la calculul fracțiunilor de pedeapsă, noile fracții fiind de o treime când pedeapsa nu depășește 10 ani, respectiv jumătate când pedeapsa este mai mare de 10 ani, iar în cazul persoanelor care au împlinit vârsta de 60 de ani, fracțiile sunt de o pătrime, respectiv de o treime. De asemenea, s-a modificat și alin. (5), noul text instituind obligativitatea prezentării motivelor de fapt care au stat la baza soluției, atât în cazul în care se acordă liberarea condiționată, cât și în cazul în care aceasta se respinge, spre deosebire de reglementarea actuală care prevede această obligativitate doar în cazul admiterii cererii de liberare condiționată.
22. Art. 1221 alin. (1) și (2) din Codul penal privind confiscarea extinsă au suferit modificări. Astfel, referitor la alin. (1), dacă în reglementarea în vigoare pentru dispunerea confiscării extinse sunt enumerate doar anumite infracțiuni, precum traficul de droguri și de precursori, infracțiuni din legislația privind combaterea terorismului, infracțiuni contra patrimoniului etc., textul modificat permite dispunerea confiscării extinse indiferent de natura infracțiunii, cu condiția ca pedeapsa prevăzută de lege să fie închisoarea de 4 ani sau mai mare, iar instanța să își formeze convingerea, în baza circumstanțelor cauzei inclusiv a elementelor de fapt și a probelor administrate că bunurile respective provin din activități infracționale, cu mențiunea că această convingere a instanței se poate baza inclusiv pe disproporția dintre veniturile ilicite și averea persoanei. Condiția ca instanța să își bazeze convingerea pe probele administrate a făcut obiectul unei critici de neconstituționalitate, însă această critică a fost respinsă.
În ceea ce privește modificarea alin. (2) lit. b), modificarea a introdus condiția ca din probele administrate să rezulte că bunurile provin din activități infracționale de natura celor prevăzute la alin. (1). Textul în vigoare prevede că este suficient ca instanța să aibă această convingere. Curtea Constituțională a admis sesizarea formulată cu privire la neconstituționalitatea sintagmei din probele administrate.
23. Legea de modificare introduce la art. 1221 (21) care instituie condiția că decizia instanței trebuie să se bazeze pe probe certe, dincolo de orice îndoială rezonabilă, din care să rezulte implicarea persoanei condamnate în activitățile infracționale producătoare de bani. Curtea Constituțională a declarat neconstituțională sintagma probe certe, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
24. Art. 1121 alin. (3) din Codul penal a fost modificat neconstituțional prin introducerea sintagmei „dacă acesta a cunoscut că scopul transferului este evitarea confiscării” și a sintagmei „prin probe certe dincolo de orice îndoială”.
25. Tot la art. 1121 din Codul penal sunt introduse două noi alineate, respectiv alin. (9) și (10). Alin. (9) lit. a), b) și c) extinde sfera de aplicare a confiscării extinse și cu privire la bunurile transferate de către persoana condamnată, cu condiția ca persoana dobânditoare să cunoască faptul că scopul transferului este evitarea confiscării. Această condiție nu este necesară dacă transferul s-a făcut cu titlu gratuit. Alin. (10) are scopul de a proteja terții dobânditori cu titlu oneros de bună-credință. Textele nu au fost criticate în fața Curții Constituționale, ceea ce înseamnă că în ipoteza promulgării legii aceste texte vor deveni aplicabile.
26. Art. 154 alin. (1) lit. b) și c) se modifică în sensul micșorării termenelor de prescripție a răspunderii penale, noile termene fiind de 8 ani (în loc de 10 ani) pentru pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani și care nu depășește 20 de ani, respectiv de 6 ani (în loc de 8 ani) pentru pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani.
Modificarea este constituțională, în opinia Curții Constituționale, iar aceasta va avea efect direct și asupra termenelor specială de prescripție care, după cum vom vedea mai jos, vor fi de o dată și jumătate, în loc de dublu.
27. Art. 155 din Codul penal referitor la întreruperea cursului prescripției este modificat și redus la patru alineate în loc de cinci.
Astfel, la alin. (1) se prevede că întreruperea cursului prescripției va opera pentru fiecare faptă și pentru fiecare persoană prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului în cadrul procesului penal. Textul este constituțional, mai ales în lumina Deciziei Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018.
Modificarea alin. (2) a fost declarată neconstituțională, textul modificat prevăzând că după fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen față de persoana în favoarea căreia curge prescripția de la momentul la care s-a comunicat actul de procedură.
Modificarea majoră apare la alin. (3) care instituie prescripția specială a răspunderii penale. Spre deosebire de forma actuală a articolului care prevede că dacă termenele prevăzute la art. 154 au fost depășite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni, textul modificat reduce termenul special de prescripție prevăzându-se că prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 154 este depășit cu încă jumătate. Practic, prin această modificare s-a revenit la reglementarea din Codul penal din 1968. Deși a fost formulată o sesizare privind neconstituționalitatea modificării, Curtea Constituțională a respins-o.
Alin. (5) al reglementării actuale devine alin. (4), textele fiind identice.
28. După art. 159 din Codul penal Legea de modificare introduce un nou articol, art. 1591. Textul nou introdus ar fi avut ca finalitate extinderea momentului până la care acordul de mediere putea stinge acțiunea penală, respectiv până la pronunțarea unei hotărâri definitive. Curtea Constituțională a considerat că sintagma până la pronunțarea unei hotărâri definitive este neconstituțională. Prin urmare, acordul de mediere încheiat în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede posibilitatea împăcării va putea produce efecte numai până la citirea actului de sesizare a instanței, astfel cum stabilise Curtea Constituțională prin Decizia nr. 397/2016.
29. Legea de modificare introduce la art. 173 din Codul penal privind definiția legii penale patru noi alineate, respectiv alin. (2)-(5). Textele adăugate, considerate neconstituționale, vizau asimilarea deciziilor Curții Constituționale legii, obligativitatea aplicării acestor decizii ca lege penală mai favorabilă, atât cu privire la considerente, cât și cu privire la dispozitiv, precum și analizarea din oficiu sau la cerere a efectelor acestor decizii asupra pedepselor, a măsurilor educative și asupra măsurilor de siguranță.
30. Curtea Constituțională a considerat că prin abrogarea dispozițiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal care definesc funcționarii publici asimilați se încalcă dispozițiile legii fundamentale. Prin urmare, persoanele prevăzute la art. 175 alin. (2) rămân în continuare funcționari publici în sensul legii penale, cu consecințele juridice corespunzătoare în ceea ce privește categoriile de persoane care sunt încadrate în această noțiune potrivit jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum experții judiciari și funcționarii bancari.
31. Modificările art. 177 alin. (1) lit. b) și c) din Codul penal vizau extinderea definiției membrilor de familie asupra fostului soț, precum și asupra persoanelor care au conviețuit anterior. În urma sesizării Curții Constituționale, aceste modificări au fost declarate neconstituționale.
32. Legea de modificare a introdus un articol nou după art. 187, respectiv art. 1871 cu denumirea marginală Informații nedestinate publicității prin care se dorea definirea acestor informații. Textul art. 1871, declarat neconstituțional în urma sesizării, prevedea că „prin informații nedestinate publicității se înțelege acea categorie de informații clasificate, potrivit legii, ca secrete de stat sau de serviciu și care sunt cuprinse într-un document având inscripționare în acest sens, dacă nu au fost declasificate în mod legal”.
33. Art. 189 din Codul penal care incriminează omorul calificat a fost modificat neconstituțional prin adăugarea la alin. (1) a unei noi litere, i), care viza săvârșirea infracțiunii împotriva unor categorii speciale de subiecți pasivi, respectiv judecător, polițist, jandarm sau militar, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții. Modificarea ar fi dublat dispozițiile de trimitere de la art. 279 alin. (1) și art. 257 alin. (4) din Codul penal.
34. Modificarea art. 214 alin. (1) din Codul penal privind exploatarea cerșetoriei vizează o înăsprire a sancțiunilor prin eliminarea pedepsei cu amenda care era prevăzută ca alternativă la pedeapsa închisorii.
35. Modificarea art. 215 alin. (1) din Codul penal privind folosirea unui minor în scop de cerșetorie vizează o înăsprire a sancțiunilor prin eliminarea pedepsei cu amenda care era prevăzută ca alternativă la pedeapsa închisorii.
36. Modificarea art. 216 alin. (1) din Codul penal privind folosirea serviciilor unor persoane exploatate vizează o înăsprire a sancțiunilor prin eliminarea pedepsei cu amenda care era prevăzută ca alternativă la pedeapsa închisorii și eliminarea sintagmei „dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă”.
37. Modificarea art. 2161 din Codul penal privind folosirea prostituției infantile vizează o înăsprire a sancțiunilor prin eliminarea pedepsei cu amenda care era prevăzută ca alternativă la pedeapsa închisorii și eliminarea sintagmei “dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă”.
38. Modificarea alin. (1), (2) și (4) ale art. 257 din Codul penal privind ultrajul au fost vizate de obiecțiile de neconstituționalitate dar acestea au fost respinse modificările fiind considerate constituționale. Modificarea alin. (1) și (2) vizează majorarea limitelor de pedeapsă, astfel că, spre deosebire de textul în vigoare care prevede sporirea cu încă o treime atunci când este vizat un funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, textul modificat prevede o majorare a limitelor de pedeapsă cu jumătate. În cazul infracțiunilor săvârșite asupra polițiștilor sau jandarmilor regimul sancționator este înăsprit, fiind exclusă posibilitatea de a se aplica o amendă penală, putându-se aplica doar pedeapsa închisorii.
39. Modificarea alin. (3) al art. 269 din Codul penal privind favorizarea făptuitorului a fost vizată de obiecțiile de neconstituționalitate dar acestea au fost respinse, modificarea fiind considerată constituțională. Modificarea vizează nepedepsirea, pe lângă membrii de familie, conform actualei reglementări, și a afinilor până la gradul II inclusiv pentru favorizarea făptuitorului.
40. Mai multe modificări au vizat introducerea alin. (4)–(6) la art. 269 din Codul penal privind favorizarea făptuitorului, vizate de obiecțiile de neconstituționalitate, unele fiind admise alte respinse. Astfel, au fost considerate constituționale dispozițiile prin care sunt exceptate de la calificarea ca favorizare a făptuitorului emiterea, aprobarea sau adoptarea de acte normative [(alin. (4) lit. a)] și faptul că dacă prin același act și în aceeași împrejurare sunt favorizați mai mulți făptuitori fapta constituie o singură infracțiune [alin. (5)]. Au fost considerate însă neconstituționale dispozițiile prin care sunt exceptate de la calificarea ca favorizare a făptuitorului pronunțarea sau dispunerea soluțiilor sau a măsurilor de către organele judiciare sau mărturia depusă în cadrul unor proceduri judiciare ori modalitatea de efectuare a unei expertize [alin. (4) lit. b) și c)], precum și încercarea de instituire a unui caracter subsidiar al infracțiunii de favorizare a făptuitorului [alin. (6)].
41. Modificările art. 273 din Codul penal privind mărturia mincinoasă prin adăugarea unui nou alin. (4) care enunța excepții de la calificarea ca mărturie mincinoasă a următoarelor fapte: a) refuzul de a face declarații prin care persoana se autoincriminează, b) refuzul de a declara în sensul solicitat de organele judiciare; c) modificarea sau retractarea declarației car a fost dată prin exercitarea unor presiuni de orice fel asupra martorului; d) simpla divergență de mărturii în cadrul unui proces, dacă nu există probe directe din care să rezulte caracterul mincinos și de rea-credință al acestora, au fost considerate neconstituționale.
42. Cea mai mare parte a modificărilor art. 277 din Codul penal privind compromiterea intereselor justiției a fost considerată constituțională, respectiv cele vizând: eliminarea condiției de la alin. (1) ca prin divulgarea fără drept să fie afectată urmărirea penală, înlocuirea interdicției prevăzute la alin. (2) a divulgării înainte de soluționarea definitivă a cauzei cu cea a interdicției divulgării înainte de soluționarea în primă instanță a cauzei și extinderea sferei persoanelor care divulgă fără drept în condițiile în care există o interdicție prevăzută de legea de procedură penală, alin. (3) nemailimitându-se la persoana martorului, a expertului sau a interpretului. Aceste modificări au fost vizate de obiecții dar au fost considerate constituționale. În schimb modificarea alin. (3) teza a II-a privind cuvântul „pedeapsa” (în loc de, probabil, majorarea limitelor de pedeapsă) care s-ar fi majorat cu încă jumătate în cazul magistraților și organelor de urmărire penală a fost considerată neconstituțională.
43. Completarea art. 277 din Codul penal cu alin. (31) care prevedea ca infracțiune fapta funcționarului public care se referă la o persoană suspectată sau acuzată ca fiind deja condamnată înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive a fost declarată neconstituțională însă sesizarea privind completarea cu alin. (32) care incriminează încălcarea dreptului la un proces echitabil, la judecarea cauzei de către un judecător imparțial și independent prin orice intervenție care afectează procesul de repartizare aleatorie a dosarelor, deși vizată de obiecții a fost respinsă ca nefondată.
44. Modificarea alin. (2) al art. 279 din Codul penal privind ultrajul judiciar vizează înăsprirea pedepsei în cazul infracțiunilor săvârșite împotriva judecătorilor sau procurorilor prin excluderea posibilității de a se aplica o amendă penală impunându-se doar pedeapsa închisorii. Textul nu a fost vizat de obiecțiile de neconstituționalitate.
45. Completarea art. 287 din Codul penal privind nerespectarea hotărârilor judecătorești cu un nou alin. (11) vizând pedepsirea în esență a sustragerii de la prestarea activității în folosul comunității prevăzută într-o hotărâre judecătorească nu a fost vizată de obiecțiile de neconstituționalitate. Prin urmare, în urma modificărilor, în ipoteza intrării în vigoare a Legii de modificare, vom avea o nouă incriminare, fapta fiind pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani.
46. Modificarea alin. (3) al art. 290 privind darea de mită, care prevede nepedepsirea denunțătorului, prin instituirea unei condiții suplimentare ca denunțarea să se facă în maxim 1 an de la data săvârșirii faptei, a fost vizată de obiecțiile de neconstituționalitate însă a fost considerată constituțională.
47. Modificarea alin. (1) al art. 291 privind traficul de influență ce viza redefinirea acestei infracțiuni în esență prin condiționarea ca foloasele să fie materiale și ca promisiunea de intervenție să fie urmată de intervenția efectivă la funcționarul vizat a fost considerată ca fiind neconstituțională.
48. Legea de modificare introduce o condiție suplimentară la alin. (2) al art. 292 privind cumpărarea de influență care prevede nepedepsirea denunțătorului, condiția fiind ca denunțarea să se facă în maxim 1 an de la data săvârșirii faptei. Interesant este că această modificare nu a fost vizată de obiecțiile de neconstituționalitate deși era similară celei de la darea de mită, care a fost vizată de obiecțiuni, însă considerată constituțională.
49. Modificarea art. 295 din Codul penal privind delapidarea presupunea introducerea unui nou alineat, alin. (3) care transforma infracțiunea de delapidare dintr-o infracțiune pentru care acțiunea penală se punea în mișcare din oficiu, într-o infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă. Consecințele principale ar fi fost că retragerea plângerii prealabile ar fi înlăturat răspunderea penală, iar neintroducerea plângerii prealabile în termenul legal ar fi atras imposibilitatea tragerii la răspundere penală. De asemenea, modificarea prevedea că împăcarea părților înlătură răspunderea penală, ceea ce apare ca fiind o eroare de reglementare, din moment ce instituția împăcării părților este specifică infracțiunilor pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, dar pentru care legea prevede această posibilitate a împăcării. Sesizările privind neconstituționalitatea acestei modificări au fost admise, Curtea constatând că modificarea este neconstituțională.
50. Legea de modificare viza și art. 297 alin. (1) din Codul penal care incriminează abuzul în serviciu. Modificarea a fost declarată neconstituțională. În esență, această modificare viza redefinirea noțiunii de abuz în serviciu, în primul rând, prin stipularea expresă a faptului că atribuțiile de serviciu încălcate trebuie să fie prevăzute prin lege, ordonanță de guvern sau ordonanță de urgență, cu alte cuvinte, astfel cum se stabilise prin Decizia nr. 405/2016 a Curții Constituționale, ceea ce înseamnă că nu această modificare a atras neconstituționalitatea modificărilor. În al doilea rând, modificarea privea adăugarea cerințelor ca fapta să fie săvârșită în scopul de a obține pentru sine, soț rudă sau afin până la gradul II inclusiv, un folos material necuvenit și prin aceasta să se cauzeze o pagubă certă și efectivă mai mare decât echivalentul unui salariu minim brut pe economie (…). De asemenea, modificarea privea și schimbarea elementului material prin înlocuirea faptei de neîndeplinire a actului cu refuzul îndeplinirii acestuia. Cel mai probabil aceste din urmă aspecte ale modificării au constituit motivul admiterii criticilor de neconstituționalitate.
51. O altă modificare a art. 297 din Codul penal, declarată și ea neconstituțională, presupunea introducerea unui nou alin. (3) care prevedea că dispozițiile alin. (1) și (2) nu se aplică în cazul elaborării, emiterii și aprobării actelor adoptate de Parlament sau de Guvern.
52. Dispozițiile art. 298 din Codul penal care incriminau neglijența în serviciu, potrivit Legii de modificare, vor fi abrogate. Modificarea a făcut obiectul unor critici de neconstituționalitate, însă acestea au fost respinse. În condițiile în care fapta incriminată de art. 298 nu se regăsește incriminată în alte legi, abrogarea dispozițiilor menționate va echivala cu o dezincriminare.
53. O altă modificare vizează art. 308 din Codul penal și presupune adăugarea a două noi alineate, alin. (3) și alin. (4). Alin. (3) instituie o cauză de reducere la jumătate a limitelor de pedeapsă în cazul în care făptuitorul acoperă integral prejudiciul material cauzat, în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. Textul nu vizează toate infracțiunile la care se face trimitere în alin. (1), ci doar faptele prevăzute la art. 295 și 297-300. De asemenea, alin. (4) stabilește că acoperirea prejudiciului potrivit alin. (3) reprezintă o cauză de reducere a pedepsei reală, iar nu personală, aceasta aplicându-se față de toate persoanele care au comis împreună faptele, indiferent dacă plata a fost efectuată doar de către unul sau de către o parte dintre aceștia. Deși modificările au făcut obiectul unor critici de neconstituționalitate, aceste critici au fost respinse ca nefondate.
54. Art. 309 din Codul penal a suferit o modificare în sensul atenuării răspunderii penale prin micșorarea cuantumului de majorare a limitelor de pedeapsă de la o jumătate la o treime. Modificarea a fost criticată sub aspectul constituționalității, însă criticile au fost respinse ca nefondate.
55. Dispozițiile art. 334 alin. (1), (2) și (4) au fost modificate, fără ca aceste modificări să fie criticate sub aspectul constituționalității. În urma acestor modificări, la alin. (1) sfera de incriminare a fost extinsă, astfel că potrivit noului text constituie infracțiune punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice și a unui tractor agricol sau forestier neînmatriculat sau neînregistrat, potrivit legii, această modificare fiind probabil o consecință a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 11/2017. În același sens, s-a extins sfera de incriminare și pentru faptele prevăzute la alin. (2), fiind incriminată punerea în circulație și a unui tractor agricol sau forestier cu număr fals de înmatriculare sau înregistrare, precum și cele de la alin. (4), fiind incriminată conducerea pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier ale cărui plăcuțe de înregistrare au fost retrase.
56. Dispozițiile art. 335 alin. (1) și (2), asemeni art. 334, au suferit modificări prin adăugarea la sfera de incriminare și a conducerii unui tractor agricol sau forestier. Modificările nu au fost criticate sub aspectul constituționalității.
57. Art. 336 alin. (1) și (2) din Codul penal au fost modificate prin înlocuirea noțiunii de vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere cu noțiunea de vehicul cu motor de propulsie sau cu tracțiune animală. De asemenea, s-a eliminat sintagma la momentul prelevării mostrelor biologice, care fusese declarată neconstituțională prin Decizia nr. 732/2014. Textul nu a cost criticat sub aspectul constituționalității.
58. Legea de modificare introduce o incriminare nouă, prin art. 3361 cu denumirea marginală „Consumul de alcool sau de alte substanțe ulterior producerii unui accident de circulație”. Primul alineat incriminează fapta conducătorului unui vehicul de a consuma alcool sau alte substanțe psihoactive după producerea unui accident de circulație care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane, până la recoltarea probelor biologice, pedeapsa fiind închisoarea de la unu la 5 ani sau amenda. Alin. (2) instituie o variantă agravată în cazul în care persoana aflată în una dintre situațiile prevăzute la alin. (1) efectuează transport public de persoane, transport de substanțe sau produse periculoase ori se află în procesul de instruire practică a unor persoane pentru obținerea permisului de conducere sau în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, pedeapsa fiind închisoarea de la 2 la 7 ani. La alin. (3) se prevede că faptele de la alin. (1) nu constituie infracțiune dacă substanțele psihoactive sunt administrate de personal medical autorizat, dacă administrarea lor este impusă de starea de sănătate sau de vătămarea corporală a conducătorului auto.
59. Art. 337 din Codul penal se modifică în sensul incriminării și a faptei conducătorului unui tractor agricol de a refuza sau de a se sustrage de la prelevarea de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive. De asemenea, Legea de modificare adaugă un nou alineat prin care se incriminează fapta persoanei care a condus un vehicul în condițiile alin. (1), care consumă băuturi alcoolice ori substanțe psihoactive sau își administrează substanțe psihoactive după depistarea în trafic, până la prelevarea mostrelor biologice, fapta fiind sancționată cu aceeași pedeapsă ca cea de la alin. (1), respectiv închisoarea de la unu la 5 ani. Modificările nu au făcut obiectul criticilor de neconstituționalitate.
60. După art. 338 Legea de modificare introduce un nou articol, art. 3381, cu denumirea marginală „Consumul de alcool sau de alte substanțe ulterior producerii unui accident de circulație de către persoanele aflate în procesul de instruire”. Se incriminează astfel fapta conducătorului de vehicul sau a instructorului auto, aflați în procesul de instruire, ori a examinatorului autorității competente, aflate în timpul desfășurării probelor practice pentru obținerea permisului de conducere, de a consuma alcool, produse, ori substanțe stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora, după producerea unui accident de circulație care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane, până la recoltarea probelor biologice și se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani. La alin. (2) se prevede că fapta nu constituie infracțiune dacă medicamentele cu efecte similare produselor sau substanțelor stupefiante sunt administrate de personal medical autorizat, în cazul în care acestea sunt impuse de starea de sănătate sau de vătămarea corporală a conducătorului auto. Modificarea nu a fost criticată sub aspectul constituționalității.
61. Legea de modificare a abrogat dispozițiile art. 342 alin. (6) care incriminau nedepunerea armei și a muniției la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă, iar această modificare nu a făcut obiectul niciunei sesizări la Curtea Constituțională.
62. Art. 367 alin. (6) din Codul penal privitor la infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat a fost modificat, dându-se o nouă definiție grupului infracțional organizat. Astfel, potrivit noii definiții, prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din 3 sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material. Noua definiție adaugă astfel condiția ca grupul să fi acționat în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave și pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau un alt beneficiu material. În ceea ce privește definiția infracțiunii grave, textul modificat face trimitere în ultima frază la oricare dintre infracțiunile prevăzute de art. 223 alin. (2) din Codul de procedură penală, trimitere care, în opinia Curții Constituționale, încalcă prevederile Constituției României. Același alineat mai prevede că nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului, eliminându-se astfel din sfera grupului infracțional organizat simpla participație penală. În afară de trimiterea la Codul de procedură penală care a fost declarată neconstituțională, modificarea este constituțională.
63. Art. 384 din Codul penal, cu denumirea marginală „Prelevarea ilegală de țesuturi sau organe” a fost modificat prin adăugarea alin. (2) care instituie o variantă agravată a infracțiunii, condiționată de rezultatul mai grav constând în compromiterea unei autopsii medico-legale, solicitate în condițiile legii, caz în care pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani. Modificarea nu a făcut obiectul criticilor de neconstituționalitate.
Art. II al Legii de modificare prevede că „Confiscarea extinsă se poate aplica asupra bunurilor dobândite ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 63/2012 pentru modificarea și completarea Codului penal al României și a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, numai dacă există probe certe că bunurile respective provin din activități infracționale de natura celor prevăzute la alin. (1) al art. 1121 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege. Aceste dispoziții au făcut obiectul controlului de constituționalitate, iar instanța de contencios constituțional a stabilit că sintagma „probe certe” este neconstituțională.
Art. III din Legea de modificare prevede abrogarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție prin care se incrimina abuzul în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial. Deși a făcut obiectul unei sesizări de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a respins sesizarea ca nefondată.
Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (2) din Constituția României, Parlamentul va fi obligat să reexamineze dispozițiile care au fost declarate neconstituționale în vederea punerii lor de acord cu decizia Curții Constituționale. În aceste condiții, Legea de modificare se va întoarce în Parlament unde va suferi noi modificări după care va fi trimisă din nou spre promulgare.
Avocat Dănuț-Ioan Bugnariu
Partner ZAMFIRESCU RACOȚI & PARTNERS
Avocat Ionuț Chisăr
Colaborator ZAMFIRESCU RACOȚI & PARTNERS
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
