BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Corporate
DezbateriCărţiProfesionişti
POPOVICI NITU STOICA & ASOCIATII
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Întrebare preliminară cu privire la prorogarea implicită de competență și norma „pură”

05.11.2018 | Mihaela MAZILU-BABEL
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

Un judecător spaniol oarecare (adică nesuprem) se întreabă cu privire la prorogarea implicită de competență și norma „pură” (C-464/18 Ryanair).

Situația de fapt:
1. avem noțiunea de prorogare implicită a competenței prevăzută și reglementată la un articol dintr-un regulament UE incident
2. necesitatea de a afla dacă această noțiune impune, în toate aspectele sale, o interpretare autonomă și comună pentru toate statele membre și, prin urmare, nu poate fi condiționată de limitările prevăzute de normele de competență judiciară internă din statele membre
3. în plus, necesitatea de a afla dacă această noțiune:
3.1. constituie o normă „pură” de competență judiciară internațională care desemnează exclusiv instanțe dintr-un stat membru, dar lasă dreptul procesual al acestuia din urmă sarcina de a stabili instanța competentă din punct de vedere teritorial
3.2. sau, dimpotrivă, constituie o normă de competență judiciară internațională și teritorială deopotrivă
4. avem circumstanțele prezentei cauze, și anume o situație care implică un zbor operat de o companie aeriană stabilită într-un alt stat membru, dar care își are plecarea sau destinația într-un stat membru în care există o sucursală a companiei aeriene, care furnizează servicii auxiliare acesteia din urmă, biletele nefiind însă achiziționate prin intermediul respectivei sucursale
5. într-o atare situație specifică, necesitatea de a afla dacă se poate considera că ar putea apărea un litigiu privind activitatea sucursalelor, agențiilor sau a altor unități, care justifică aplicarea normei privind competența judiciară prevăzută la un alt articol din același regulament UE incident.

Dispoziții incidente: articolul 26 și articolul 7 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012

Articolul 26

(1) Cu excepția cazurilor în care competența este determinată de alte dispoziții ale prezentului regulament, instanța din statul membru în fața căreia se înfățișează pârâtul este competentă. Această regulă nu se aplică în cazul în care înfățișarea are ca obiect contestarea competenței sau o altă instanță are competență exclusivă în temeiul articolului 24.
(2) În ceea ce privește aspectele menționate în secțiunile 3, 4 sau 5, în cazul în care pârâtul este deținătorul poliței de asigurare, asiguratul, beneficiarul unui contract de asigurare sau partea vătămată, consumatorul sau angajatul, instanța, înainte de declararea competenței în temeiul alineatului (1), se asigură că pârâtul este informat cu privire la dreptul său de a contesta competența instanței și cu privire la consecințele înfățișării sau ale neînfățișării sale.

Competențe speciale
Articolul 7 (extras)

O persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acționată în justiție într-un alt stat membru:
5. în privința unei contestații rezultate din activitatea unei sucursale, a agenții sau a unei alte unități, în fața instanțelor de la locul unde se află sucursala, agenția sau unitatea în cauză;

dr. Mihaela Mazilu-Babel


JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Întrebare preliminară cu privire la prorogarea implicită de competență și norma „pură””

  1. Curtea declară:

    1) Articolul 7 punctul 5 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că o instanță a unui stat membru nu este competentă să soluționeze un litigiu referitor la o acțiune în despăgubire formulată în temeiul articolului 7 din Regulamentul nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 și îndreptată împotriva unei companii aeriene stabilite pe teritoriul unui alt stat membru, pentru motivul că această companie deține în circumscripția instanței sesizate o sucursală, fără ca această sucursală să fi fost parte la relația juridică dintre companie și pasagerul în discuție.

    2) Articolul 26 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie interpretat în sensul că acesta nu se aplică într‑un caz, cum este cel în discuție în litigiul principal, în care pârâtul nu a prezentat observații sau nu s‑a înfățișat în instanță.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Newsletter
Publicitate
Corporate
Membership