BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul munciiCyberlaw
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Întrebare preliminară cu privire la compatibilitatea procedurii măsurilor de siguranță cu caracter medical cu directivele UE de drept procesual penal (printre altele). UPDATE: Hotărârea CJUE (Dreptul UE se opune, printre altele)
26.09.2019 | Mihaela MAZILU-BABEL

 
SMARTBILL
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

26 septembrie 2019: Curtea declară:

1) Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale și Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale și al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum și dreptul ca o persoană terță să fie informată în urma privării de libertate și dreptul de a comunica cu persoane terțe și cu autorități consulare în timpul privării de libertate trebuie interpretate în sensul că se aplică unei proceduri judiciare precum cea prevăzută de reglementarea națională în discuție în litigiul principal, care autorizează, din motive terapeutice și de siguranță, internarea psihiatrică a persoanelor care, în stare de demență, au săvârșit fapte care prezintă pericol social. Directiva 2012/13 trebuie să fie interpretată în sensul că persoanele suspectate că au săvârșit o infracțiune trebuie să fie informate cu privire la drepturile lor cât mai rapid posibil din momentul în care suspiciunile al căror obiect îl fac justifică, într‑un alt context decât urgența, ca autoritățile competente să restrângă libertatea acestora prin intermediul unor măsuri de constrângere și, cel târziu, înainte de primul lor interogatoriu oficial luat de poliție.

2) Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și articolul 8 alineatul (2) din Directiva 2012/13 și articolul 12 din Directiva 2013/48 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede o procedură judiciară care autorizează, din motive terapeutice și de siguranță, internarea psihiatrică a unor persoane care, în stare de demență, au săvârșit fapte care prezintă pericol social, dacă această reglementare nu permite instanței competente să verifice dacă drepturile procedurale prevăzute de aceste directive au fost respectate în cursul procedurilor anterioare celei cu care aceasta este sesizată, nesupuse unui astfel de control jurisdicțional.

3) Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale și articolul 51 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale trebuie interpretate în sensul că nici această directivă, nici această dispoziție din Carta drepturilor fundamentale nu se aplică unei proceduri judiciare de internare psihiatrică în scopuri terapeutice precum cea prevăzută la articolul 155 și următoarele din Zakon za zdraveto (Legea privind sănătatea), în discuție în litigiul principal, pentru motivul că există un risc ca, având în vedere starea sa de sănătate, persoana în cauză să prezinte un pericol pentru sănătatea sa sau pentru cea a unor terți.

4) Principiul prezumției de nevinovăție prevăzut la articolul 3 din Directiva 2016/343 trebuie interpretat în sensul că impune ca, în cadrul unei proceduri judiciare de internare psihiatrică, din motive terapeutice și de siguranță, a unor persoane care, în stare de demență, au săvârșit fapte care prezintă pericol social, precum cea în discuție în litigiul principal, Ministerul Public să facă dovada că persoana a cărei internare este solicitată este autorul unor fapte despre care se consideră că constituie un astfel de pericol.(s.n. – M.M.-B.)

:: hotărârea CJUE

***

09 august 2019: Avocatul general propune Curții următorul răspuns:

„1) Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale trebuie interpretată în sensul că se aplică în toate fazele procedurilor respective, din momentul în care autoritățile aduc la cunoștință unei persoane că este suspectată de săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv în cazul în care persoana respectivă suferă de o alienație mintală.

2) Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale și al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum și dreptul ca o persoană terță să fie informată în urma privării de libertate și dreptul de a comunica cu persoane terțe și cu autorități consulare în timpul privării de libertate este aplicabilă, în perioadele prevăzute de aceasta, persoanelor suspectate sau acuzate aflate în stare de alienație mintală.

3) Drepturile protejate de Directivele 2012/23 și 2013/48 trebuie respectate, atunci când se impune, în conformitate cu prevederile acestora, în cadrul acțiunilor de cercetare penală efectuate de ofițerii de poliție, în cadrul urmăririi penale efectuate de Ministerul Public și în cadrul unei proceduri speciale de aplicare a măsurilor coercitive cu caracter medical, în cazul unor infracțiuni săvârșite de persoane în stare de iresponsabilitate, precum cea reglementată la articolul 427 și următoarele din Nakazatelno protsesualen kodeks (Codul de procedură penală).

4) Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale nu este aplicabilă procedurilor penale încheiate definitiv înainte de 1 aprilie 2018.

5) O procedură care are ca obiect dispunerea, pentru motive medicale, a internării forțate într‑un spital de psihiatrie a persoanelor care suferă de tulburări psihice, precum cea reglementată la articolul 155 și următoarele din Zakon za zdraveto (Legea sănătății), nu intră în domeniul de aplicare al Directivelor 2012/13, 2013/48 și 2016/343.” (s.n. – M.M.-B.)

:: concluzii AG

***

07 noiembrie 2018: Judecătorul bulgar oarecare (adică nesuprem) se întreabă cu privire la compatibilitatea procedurii măsurilor de siguranță cu caracter medical și directivele UE de drept procesual penal (C-467/18 Rayonna prokuratura Lom).

Situația de fapt:
1. avem un procuror care solicită instanței de trimitere luarea măsurilor de siguranță cu caracter medical
2. această procedură reprezintă un fel de constrângere din partea statului față de persoanele care, potrivit constatărilor parchetului, au comis o faptă periculoasă pentru societate
3. necesitatea de a afla dacă o atare procedură se află în domeniul material de aplicare al dreptului UE incident, și anume directiva privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale și directiva privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale
4. avem apoi dispozițiile de drept procesual bulgar care stabilesc procedura specială privind luarea măsurilor de siguranță cu caracter medical
5. potrivit acestora, instanța nu este competentă să restituie cauza la parchet în vederea remedierii neregularităților de procedură survenite în procedura precontencioasă, aceasta putând numai:
5.1. fie să admită,
5.2. fie să respingă cererea prin care se solicită luarea măsurilor de siguranță cu caracter medical
6. necesitatea de a afla dacă o atare procedură prezintă garanția unui proces echitabil în sensul a doua directive UE incidente ce trebuie citite în lumina unui articol din Carta DFUE, articol care garantează unei persoane dreptul de a sesiza instanța în cazul în care i-au fost încălcate drepturile în cadrul procedurii precontencioase
7. în plus, necesitatea de a afla dacă cele două directive mai sus menționate sunt incidente într-o procedură penală (precontencioasă), în cazul în care:
7.1. dreptul național, și anume Codul de procedură penală, nu prevede calitatea procesuală de „persoană suspectată”, 7.2. iar parchetul nu recunoaște în mod oficial persoanei respective calitatea de „persoană acuzată” în cadrul procedurii precontencioase, considerând că omorul care face obiectul cercetărilor a fost săvârșit de acea persoană în stare de iresponsabilitate, și dispune astfel încetarea procedurii penale fără a informa persoana în acest sens, însă solicitând instanței să dispună față de aceasta luarea unei măsuri de siguranță cu caracter medical.
8. necesitatea totodată de a afla dacă persoana față de care s-a solicitat luarea măsurii obligării la tratament medical poate fi considerată persoană „suspectată” în sensul dreptului UE incident, în cazul în care, cu ocazia primei deplasări la locul faptei și a măsurilor de cercetare inițiale luate la locuința victimei și a fiului său, ofițerul de poliție, care a descoperit urme de sânge pe corpul acestuia din urmă și care l-a întrebat în legătură cu motivele pentru care și-a ucis mama și pentru care a transportat cadavrul acesteia pe șosea, i-a pus acestuia cătușele după ce a primit răspunsurile la întrebările adresate
9. dacă da, necesitatea de a afla dacă persoana respectivă trebuia să fie informată încă din acel moment, precum și cum anume trebuia să se țină seama de nevoile speciale al persoanei în cazul în care ofițerul de poliție cunoștea faptul că persoana respectivă suferă de o tulburare psihică.
10. de asemenea, necesitatea de a afla dacă niște norme de drept național sunt conforme cu directiva UE incidentă referitoare la prezumția de nevinovăție în măsura în care:
10.1. stabilesc în fapt posibilitatea privării de libertate a unui persoane prin internarea medicală într-un spital de psihiatrie în cadrul unei proceduri conforme cu Legea sănătății (măsură de siguranță cu caracter preventiv care se dispune în cazul în care se dovedește că persoana suferă de o boală psihică și există pericol ca aceasta să săvârșească o infracțiune, dar nu și în cazul în care a săvârșit deja o infracțiune)
10.2. în cazul în care motivul de fapt pentru începerea procedurii este fapta din cauza săvârșirii căreia a fost deschisă o procedură penală împotriva persoanei internate în vederea tratamentului,
10.3. încălcându-se pe această cale dreptul la un proces echitabil la momentul arestării care trebuie să corespundă cerințelor prevăzute la articolul 5 alineatul (4) din CEDO
11. altfel spus, necesitatea de a afla dacă trebuie să existe o procedură în cadrul căreia instanța este competentă să verifice atât respectarea normelor de procedură, cât și suspiciunea pe baza căreia a avut loc arestarea, precum și legalitatea scopului urmărit prin această măsură, având în vedere că instanța este obligată să realizeze această verificare în cazul în care persoana este arestată potrivit procedurii prevăzute de Codul de procedură penală.
12. totodată, necesitatea de a afla dacă noțiunea „prezumție de nevinovăție” include și prezumția că persoanele iresponsabile nu au săvârșit fapta care prezintă pericol social și care a fost reținută în sarcina lor de către parchet, până la proba contrară (în procedura penală desfășurată cu respectarea dreptului la apărare) conform normelor procedurale
13. avem dispoziții naționale care prevăd anumite competențe ale instanței sesizate în ceea ce privește verificarea din oficiu a legalității procedurii precontencioase, însă numai în cazul în care:
13.1. instanța verifică un rechizitoriu întocmit de parchet în care se afirmă că o anumită persoană sănătoasă psihic a săvârșit un omor
13.2. sau instanța examinează o cerere a parchetului în care se afirmă că persoana a comis un omor, faptă care nu constituie însă infracțiune din cauza tulburărilor psihice ale făptuitorului, și prin care se solicită instanței să dispună obligarea la tratament medical
14. necesitatea de a afla dacă astfel de dispoziții de drept garantează persoanei vulnerabile o cale de atac efectivă, astfel cum prevăd anumite dispoziții din directivele UE incidente
15. in fine, necesitatea de a afla dacă diferitele competențe ale instanței care depind de tipul de procedură, care la rândul său depinde de aspectul dacă persoana arătată ca făptuitor este sănătoasă psihic pentru a răspunde penal, sunt compatibile cu principiul nediscriminării precum acesta este prevăzut în Carta DFUE.

Dispozițiile incidente nu le-am mai înșirat deoarece erau prea multe, și oricum Curtea de Justiție poate să adauge sau să suprime norme de drept UE incidente după al său plac profesional.

dr. Mihaela Mazilu-Babel


Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Întrebare preliminară cu privire la compatibilitatea procedurii măsurilor de siguranță cu caracter medical cu directivele UE de drept procesual penal (printre altele). UPDATE: Hotărârea CJUE (Dreptul UE se opune, printre altele)”

  1. Avocatul general propune:

    „1) Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale trebuie interpretată în sensul că se aplică în toate fazele procedurilor respective, din momentul în care autoritățile aduc la cunoștință unei persoane că este suspectată de săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv în cazul în care persoana respectivă suferă de o alienație mintală.

    2) Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale și al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum și dreptul ca o persoană terță să fie informată în urma privării de libertate și dreptul de a comunica cu persoane terțe și cu autorități consulare în timpul privării de libertate este aplicabilă, în perioadele prevăzute de aceasta, persoanelor suspectate sau acuzate aflate în stare de alienație mintală.

    3) Drepturile protejate de Directivele 2012/23 și 2013/48 trebuie respectate, atunci când se impune, în conformitate cu prevederile acestora, în cadrul acțiunilor de cercetare penală efectuate de ofițerii de poliție, în cadrul urmăririi penale efectuate de Ministerul Public și în cadrul unei proceduri speciale de aplicare a măsurilor coercitive cu caracter medical, în cazul unor infracțiuni săvârșite de persoane în stare de iresponsabilitate, precum cea reglementată la articolul 427 și următoarele din Nakazatelno protsesualen kodeks (Codul de procedură penală).

    4) Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale nu este aplicabilă procedurilor penale încheiate definitiv înainte de 1 aprilie 2018.

    5) O procedură care are ca obiect dispunerea, pentru motive medicale, a internării forțate într‑un spital de psihiatrie a persoanelor care suferă de tulburări psihice, precum cea reglementată la articolul 155 și următoarele din Zakon za zdraveto (Legea sănătății), nu intră în domeniul de aplicare al Directivelor 2012/13, 2013/48 și 2016/343.”

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.