Achiziţii publiceAfaceri transfrontaliereArbitrajAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiContencios administrativContravenţiiCorporateCyberlawData protectionDrept civilDrept comercialDrept constituţionalDrept penalDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiDreptul UEEnergieExecutare silităFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăLITIGIIMedia & publicitateMedierePiaţa de capitalProcedură civilăProprietate intelectualăProtecţia consumatorilorProtecţia mediuluiTelecom
 
Drept constituţional
DezbateriCărţiProfesionişti
Înregistrările video sunt accesibile pentru membri şi parteneri. Cheltuială deductibilă fiscal. Reducere 39,6 euro pentru avocaţii din barourile Bucureşti, Ilfov, Dolj, Timiş, Prahova şi Sibiu. Se acordă 20 de puncte de pregătire profesională. UNBR încurajează extinderea naţională, detalii aici. Reducere 19,8 euro pentru executorii Camerei Executorilor Bucureşti, membrii UNELM şi notarii Camerei Notarilor Publici Bucureşti.
Abonare newsletter oficial JURIDICE.ro

13 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

CCR. Conflict de natură constituțională Parlament-ICCJ ref. desemnarea membrilor Completelor de 5 judecători

07.11.2018 | JURIDICE.ro

Miercuri, 7 noiembrie 2018, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere cererea de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre Parlamentul României, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, determinat de refuzul explicit al acestei din urmă autorități publice de a aplica o lege adoptată de Parlament, și substituirea în acest mod, implicit, autorității legiuitoare, cerere formulată de prim-ministrul Guvernului României, potrivit unui comunicat.

Cu majoritate de voturi, Curtea Constituțională a admis sesizarea formulată de prim-ministrul Guvernului României și a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Parlament, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție, începând cu Hotărârea nr. 3/2014, potrivit cărora au fost desemnați prin tragere la sorți doar 4 din cei 5 membri ai Completelor de 5 judecători, contrar celor prevăzute de art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 255/2013.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a proceda de îndată la desemnarea prin tragere la sorți a tuturor membrilor Completelor de 5 judecători, cu respectarea art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 207/2018.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică, potrivit art. 36 din Legea nr. 47/1992, prim-ministrului, Senatului, Camerei Deputaţilor şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.


Aflaţi mai mult despre , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Au fost scrise până acum 13 de comentarii cu privire la articolul “CCR. Conflict de natură constituțională Parlament-ICCJ ref. desemnarea membrilor Completelor de 5 judecători”

  1. Amelia FARMATHY spune:

    Este o foarte interesantă decizie.
    Şi aceasta pentru că, practic, pornind de la conţinutul dispozitivului său, unde se remarcă sintagma „de îndată” – o subliniere un pic tautologică de vreme ce, oricum, deciziile CC sunt însoţite, prin Constituţie, de sintagma, nescrisă ce-i drept, „de îndată” (glumind juridic, acest dispozitiv aduce cu conţinutul unei hotărâri judecătoreşti având ca obiect o ordonanţă preşedinţială admisă) -, asistăm la un moment în care acte administrative, cum este cazul Hotărârilor de Colegiu ale Înaltei Curţii, sunt declarate ineficiente, ca să nu zic nelegale (ca mai toată lumea „bună”, ar trebui să reproduc, acum, clişeul potrivit căruia „să aşteptăm motivarea deciziei”, deşi, sincer, eu una nu mai aştept nimic, mi se pare dispozitivul mai mult decât lămuritor), ca urmare a unui… conflict între puteri.

    Aceasta înseamnă că, respectând această optică jurisprudenţială constituţională cu caracter de maximă noutate a CC, dacă autoritatea judecătorească va aprecia, spre exemplu, vreodată, că o hotărâre de Guvern sau vreun ordin de ministru îi lezează atribuţiile sau mai ştiu eu ce (situaţiile premisă, chiar exagerat imaginate, nu îmi stă în obicei să mi le conturez în minte, de aceea nu dau exemple concrete, în orice caz realitatea pare să le furnizeze mai bine conform „prinţipului” realitatea bate filmul nonjuridic) potenţial necaz instituţional/personal îi creează, nu se va adresa, în contencios administrativ, Curţii de Apel şi, apoi, Înaltei Curţi – Secţia de Contencios, dacă e nemulţumită de judecata în primă instanţă, ci va sesiza, cu prioritate, CC în privinţa… unui conflict între puteri.
    Iar dacă îmi veţi argumenta că, în asemenea situaţii, pot fi sesizate şi instanţa de contencios şi CC, aş zice că, într-adevăr, e un argument solid şi o conduită perfectă:)))), căci, odată obţinută declararea… conflictului, judecata în instanţă devine, previzibil, o formalitate, dar, e adevărat, că va rămâne formalitatea instanţei de drept comun să constate nulitatea, premisele declarării fiind deja stabilite deja, cu autoritate constituţională.
    E adevărat că, astfel, se pot ivi – absolut ipotetic desigur:) – şi situaţii în care, apelând la buna-credinţă de rezolvare a conflictelor de către CC, în legătură cu care nimeni din lumea bună nu se poate îndoi, se ajunge, extrem de convenabil pentru petentul care sesizează, la CC, pretinsul ipotetic conflict, la ocolirea sau la ineficienţa invocării, în procesul din faţa instanţelor de drept comun, a termenelor de decădere/prescripţie pe care le prevede legea pentru atacarea, de către partea interesată, în contencios, a unor acte administrative.
    Şi, uite aşa, pe cale jurisprudenţială, se creează mugurii unei aparente partajări de competenţă, iar Curtea Constituţională ar putea deveni, de facto, o instanţă de judecată, cu o subliniere: aici nu mai aveţi recurs. La nimic.

  2. O nouă palmă dată statului de drept şi JUSTIŢIEI. Decizia CCR nu arată un conflict constituţional, ci demască un abuz al completelor de 5 judecători, pe o cale ce face din CCR o instanta mai instanta decat ICCJ, cand de fapt ne aflam in fata unui act administrativ – unilateral cu caracter normativ, emis de o autoritate publica in vederea executarii ori a organizarii executarii legii, dand nastere, modificand sau stingand raporturi juridice, de competenta Contenciosului, cu posibilitatea unor cai de atac. Reiese o decizie politica unde ÎCCJ executa ordinele sistemului paralel, implicându-se în „completele morţii.” Poate ca sunt de acord cu rezultatul, dar nu cu procedura. Trebuie dezlegată schema statului paralel.

    Să nu uităm că fostul Preşedinte al României (TB) a comis o infracţiune de coluziune/conivenţă (Înțelegere secretă între două părți, în complicitate pentru prejudiciul unei a treia), pe care SG a făcut-o publică intr-o emisiune cu o înregistrare ce constituie probă (neanchetata!!!). El a ştiut, a încurajat prin lipsa de atitudine, a participat la coluziune şi subminarea autorităţii în stat, a celor 3 puteri asupra cărora avea datoria constituţională să le vegheze independenţa. K(Ministerul Public), C(SRI) şi B(Ministerul Justiţiei)/S(acum Curtea Constituţională) ca reprezentanţi ai autorităţii publice, au subminat 2 puteri în stat Executivul si Justiţia, care în conivenţa între ele şi cu SRI au încalcat drepturile unui cetăţean multiplicat în 10-15.000 dosare, cărora prin interceptari nelegale (neanchetate!!!) le-au arestat administratorii şi contabilii, au poprit conturile şi le-au distrus firmele.

    Să nu uităm declaraţia Dlui AL, care a efectuat o planificare sectorială, adică în loc să investigheze dosarele inregistrate la parchete, a planificat epurări pe categorii de activitate, politicieni, doctori, spitale, media, agricultura, autoritati locale si centrale, industrie pe sectoare, autostrazi, alcool, carne, motorina etc., cu teme bine determinate. Dacă există coluziune, de ce nu a investigat Ministerul Public atacul Ministerului Public asupra Media, unde aproape toţi patronii au fost investigaţi, unii condamnaţi? Cui ii servea santajul si preluarea Media?

    Ministerul Public a promovat interese obscure de închidere de firme, cu eliminare de pe piaţă, dar creare de culoare pentru alte firme favorizate direct sau indirect, când rolul statului este să colecteze creanţele fiscale de la contribuabili.

    Prin conivenţă au subminat autoritatea 3 – Legislativul şi au permis Preşedintelui să şantajaze/obţină o pârghie asupra celei de-a treia putere în stat (prin urmăriri penale asupra membrilor Parlamentului). Cam aşa reiese din înregistrarea video marca Ghiţă.

    Prin HCSAT 69/2010 a inceput o activitate nelegală a procurorilor, SRI etc., protocoalele erau împotriva tuturor principiilor, inclusiv unele din acele instituții au vocație constituțională, adică statutul lor este reglementat chiar de Constituție. În acest fel rezultă că ele și-au depășit cu mult rolul lor constituțional, au încălcat prevederile legii și, mai ales, au adăugat la lege, începând să se comporte ca organe care aplică legea după cum consideră ei (neinvestigate!!!).

    DNA şi DIICOT le-au fost extinse nelegal competenţele prin OUG 54/2010. CSAT-ul din 2010, necompetent, introduce nelegal prin HCSAT 69/2010, evaziunea fiscală în elementele de siguranţă naţională ale Legii 51/1991. Este abuz în serviciu?

    OUG 54/2010 a introdus nelegal art 233^1 în Codul de procedură fiscală colaborarea cu organele de urmărire penală ce modifică relaţia ANAF/DGAF şi Ministerul Public, în sensul preluării de la ANAF a competenţei dată de lege ANAF şi trecerea acesteia către Ministerul Public.

    OUG 54/2010 a introdus nelegal art 233^1 – Procesele – verbale de constatare nu sunt mijloace de probă conform legii, neputând fi contestate, dar product efecte până la reţinerea contribuabilului.

    OUG 54/2010 a extins nelegal aplicarea art 233^1 de către Autoritatea Naţională a Vămilor către alte structuri DGAF şi Ministerul Public. Pct. 16 din L 39/2003 nu a fost modificat de OUG 54/2010 pt a introduce evaziunea fiscala, ci evaziunea fiscala ca rezultat al faptei de contrabanda de pe frontiera RO cu tigari, adica produse accizabile. Defapt acest pct si spune “precum si orice alte infractiuni prevazute de Codul Vamal”. Deci nu se refera la faptele prevazute de L 241/2005 ci cele prevazute de Codul vamal. Enumerarea “contrabanda, evaziune fiscala” vizeaza faptul ca la acel moment contrabanda cu tigari era vazuta atat contrabanda, cat si fapta de evaziune – ori ulterior a aparut un RIL care a spus clar ca fapta de evaziune fiscala rezultata din contrabanda este consumata in cea de contrabanda, deci nu se adauga si nu sunt 2 incadrari pt aceeasi fapta ci doar una singura – recte contrabanda. Deci pct. 16 este doar pt contrabanda, nu are nici o treaba cu faptele descrise de L 241/2005.

    OUG 54/2010 a modificat nelegal art 2.g din Legea 241/2010, permitând Ministerului Public prin propriile organe să facă verificări fiscale.

    Primul Ministru Grindeanu prin adresa 83/27.01.2017 şi MRP cu adresa nr 478/03.02.2017, au trimis către Parlament un tabel cu proiecte de lege în diferite stadii de aprobare la Senat şi Camera Deputaţilor, unde la poziţia 67 figurează OUG 54/2010 cu propunere de respingere din partea MFP. OUG 54/2010 nu a fost niciodată aprobată de Parlament, dar a fost aplicată de 8 ani, pe baza unui abuz, neîndeplinind condiţia de urgenţă sau situaţie extraordinară, modificând Codul fiscal. Dacă ordonanţele de urgenţă nu îndeplinesc cerinţele adoptării în regim de urgenţă şi nu cuprind elementele de fapt şi de drept care să motiveze situaţia extraordinară şi urgenţa ce se impune la ordonanţa de urgenţă, potrivit art. 115 alin. (4) din Constituţia României, ne aflăm în faţa unei nelegalităţi administrative NESANCŢIONATE. Avizul dat de Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare nr. 21/313/PL-x 592, pentru Proiectul de Lege pentru aprobarea OUG 54/2010 arată că proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, deci OUG 54/2010 modifică o LEGE ORGANICĂ, fără a fi urgenţă sau situaţie extraordinară, deci NECONSTITUŢIONAL. Cititorul avizat o să-mi arunce in faţă art. 115 alin. (8) din Constituţia României:

    „Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei.”

    Şi atunci voi răspunde că forţele care îl şantajează pe Dl LD, singurul în măsură să definească limitele efectelor juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei, l-au încolţit în schema pe care am arătat-o mai sus, şantajat cu dosare penale, pe care cei mulţi nu le văd în adevărata lumină. Este în pixul Dlui LD să delimiteze efectele juridice ale statului paralel, cu mii de dosare bazate pe abuzul Ministerului Public.

    • Teorii şi conspiraţii bune de publicat în cărţile lui Pavel Coruţ sau Guru Bivolaru… sau luju.
      Problema este că atunci când foloseşti atâtea exaltări declarative şi fără indicarea niciunei dovezi verificabile, când vei spune un adevăr nimeni nu te va crede.
      Departe de mine să îngrădesc să îngrădesc libertatea de exprimare… pe mine mă amuză aceste povestiri de roman de spionaj, cu statul paralel, culoarele morţii de la ICCJ, si alte alea, care de care mai grandilocvente…
      Dacă pretinzi respect ca profesionist, indică măcar o singură dovadă în sprijinul afirmaţiilor.
      Pe scara termometrului conspiratorial, aceste aserţiuni sunt atât de frivole încât au spart termometrul, care nici nu poate măsura o asemenea cantitate atât de mare de conspiraţie paroxistică cu ochi bulbucaţi.

  3. Andrei OPREA spune:

    Culoare ale mortii nu exista la ICCJ. Exista doar in mintea unor dregatori ai statului care au mers cu impostura pana acolo incat au pus la cale inclusiv angajari fictive, de parca nu le-ar fi fost suficienta crearea de clientelism in administratia publica, unde cam 90% din angajari sunt tot cam fictive, in sens de trucare a examenelor ori de aflare a posturilor scoase la concurs doar de catre cei care le este scris din anul 1900 sa le ocupe.
    Prin intermediul asa-zisei instante de contencios constitutional se incearca ***** instantelor; nimic nou sub soare, a incercat si fostul *****, alt partid de tip cleptocrat alaturi de *****. Astept motivarea. Chiar daca solutiile sunt previzibile, poate se confirma din nou ca biata curte face proza constitutionala fara sa stie, asa cum facea dl Jourdain prin povestile balzaciene.

  4. De remarcat ordinul imperativ dat de CC:
    „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a proceda de îndată la desemnarea prin tragere la sorți a tuturor membrilor Completurilor de 5 judecători”
    Curtea Constituţională nu are competenţa de a ordona ICCJ să acţioneze într-un anumit fel.
    În realizarea funcţiei sale de „garant al supremaţiei Constituţiei”, Curtea îndeplineşte atribuţiile înscrise la art. 146 din Legea fundamentală, şi anume:
    a) se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor…

  5. Florin-Iulian HRIB spune:

    Evident că, într-o lume normală şi într-un stat civilizat, membrii CCR ar fi imediat blamaţi şi sancţionaţi pentru depăşirea atribuţiilor. Este inadmisibil tonul de comandă folosit în fraza: „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a proceda de îndată la desemnarea prin tragere la sorți a tuturor membrilor Completurilor de 5 judecători, cu respectarea art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 207/2018.”
    Rareori îşi permit instanţele de judecată ierarhic superioare să adopte un astfel de ton milităros la adresa instanţelor inferioare ierarhic care comit bazaconii flagrante…
    Deşi nu sînt fan al Curţii Constituţionale, ba, dimpotrivă, am criticat deseori această struţo-cămilă pe care aş vrea să o văd desfiinţată într-o viitoare societate normală, totuşi în acest caz nu mă pot abţine să nu comentez că juzii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au primit o palmă binemeritată!
    Dacă deciziile CEDO nu-i mai sperie pe înalţii juzi, măcar de teama abaterii disciplinare constînd în nerespectarea deciziilor CCR să respecte legea, adică să îndeplinească atributul principal pentru care sînt plătiţi regeşte…
    Desigur, acum s-a deschis cutia Pandorei şi oricînd premierul sau preşedintele CSM ori preşedinţii politici (al statului, al Camerei Deputaţilor sau al Senatului) vor putea sesiza CCR ori de cîte ori nu le convine o hotărîre judecătorească. S-a dus pe pustii stabilitatea juridică! Asistăm doar la o luptă acerbă între „potăi” (ca să preiau vorba dnei M.M.Babel), care s-au obişnuit să roadă prea mult osul şi nu mai recunosc niciun stăpîn…

    • Alina BADEA spune:

      CCR – instanţă de judecată ierarhic superioară ÎCCJ? Hmmmm…

      • Florin-Iulian HRIB spune:

        Atenţie la neatenţie, dna Alina Badea!
        Nu am zis despre CCR că ar fi „instanţă de judecată ierarhic superioară ÎCCJ”. Eu m-am referit strict la instanţele de judecată care controlează în apel şi/sau recurs hotărîrile instanţelor ierarhic inferioare.
        În opinia mea, exprimată categoric şi repetat (v. concluziile de la acest articol: https://www.juridice.ro/180179/ccr-ignora-constitutia-si-deciziile-iccj-de-unificare-a-jurisprudentei.html), CCR nu este instanţă de judecată, ci un organism alcătuit eminamente pe criterii politice. Deşi Constituţia îi numeşte „judecători” pe membrii CCR, se observă imediat că aceştia nu fac parte din puterea judecătorească. Aşadar, CSM nu îi poate sancţiona în lipsa unei prevederi exprese în acest sens. În plus, legea fundamentală nu le impune nici măcar o minimă condiţie de bun-simţ, anume aceea de a fi profesat ca magistrat la instanţele judecătoreşti. De cele mai multe ori aceşti membri CCR nu provin din rîndul magistraţilor, ci sînt numiţi de politicieni pe criterii absolut cazuale, ba chiar unii sînt foşti activişti de partid, asupra cărora va plana mereu o suspiciune de părtinire în favoarea partidului care i-a propulsat în acea funcţie.
        Iar în alt articol, intitulat extrem de explicit „Demolarea Curţii Constituţionale! Critica unor decizii absurde, referitoare la pensii”, am cerut din nou desfiinţarea CCR (v. link: https://www.juridice.ro/399963/critica-unor-decizii-referitoare-la-pensii.html). Însă redacţia JURIDICE.ro mi-a cosmetizat titlul şi conţinutul acestui articol virulent la adresa Curţii Constituţionale. Citiţi mai ales paragraful 74!

        • Alina BADEA spune:

          Atenţie şi dvs. la ce scriaţi mai sus! Recitiţi!
          „Este inadmisibil tonul de comandă folosit în fraza: (…)”
          Rareori îşi permit instanţele de judecată ierarhic superioare să adopte un astfel de ton milităros la adresa instanţelor inferioare ierarhic care comit bazaconii flagrante…
          Adică, după ce citaţi din hotărârea CCR care stabileşte sarcini pentru ÎCCJ, faceţi acea remarcă. Care este concluzia logică din interpretarea comentariului dvs.?

          • Florin-Iulian HRIB spune:

            Simpla juxtapunere a celor două paragrafe nu conduce la concluzia dvs. pripită! Aţi ignorat atît contextul, cît şi restul comentariului meu iniţial. Dacă pentru dvs. nu a fost clar comentariul meu, nu înseamnă că am scris ce aţi înţeles dvs. că aş fi spus… Am făcut doar o comparaţie între modul în care s-a comportat CCR faţă de cea mai înaltă instanţă de judecată şi modul în care instanţele de control judiciar schimbă în apel ori casează în recurs hotărîrile judecătoreşti pronunţate de instanţele inferioare.
            Iar dacă membrii Curţii Constituţionale tot invocă „principiul loialităţii constituţionale”, inventat de ei, ar fi trebuit să îl respecte ei înşişi în relaţia cu autoritatea supremă în înfăptuirea justiţiei, reprezentată de ÎCCJ. Deşi pe fond membrii Curţii Constituţionale au constatat corect că juzii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu au respectat legea 304/2004 (aspect ce pare, într-adevăr, ca fiind atributul unei instanţe de judecată), totuşi tonul imperativ folosit demonstrează aerele de superioritate şi de satisfacţie, de şefi care nu pot fi sancţionaţi de nimeni, pe care CCR-iştii şi le arogă în relaţia cu puterea judecătorească şi nu numai.

    • Domnule Hrib,

      Faceți eroarea logică numită slippery slope: https://en.wikipedia.org/wiki/Slippery_slope
      Nu s-a dechis nicio cutie a Pandorei care apropo cică de fapt nici nu era cutie, ci un vas mare din lut 🙂

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.


Irina Maria STANCU


Oana ISPAS


Radu Slăvoiu


Livia Dianu-Buja


Ștefania Stoica


Luminița Malanciuc


Ioana-Olivia Voicu


Eduard Toma-Apostol


Florina-Lăcrămioara Drăgan

No announcement available or all announcement expired.