Achiziţii publiceAfaceri transfrontaliereArbitrajAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiContencios administrativContravenţiiCorporateCyberlawData protectionDrept civilDrept comercialDrept constituţionalDrept penalDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiDreptul UEEnergieExecutare silităFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăLITIGIIMedia & publicitateMedierePiaţa de capitalProcedură civilăProprietate intelectualăProtecţia consumatorilorProtecţia mediuluiTelecom
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
MARES DANILESCU MARES
Abonare newsletter oficial JURIDICE.ro

Print Friendly, PDF & Email

Circumstanțele atenuante legale și judiciare și efectele lor în Noul Cod penal – art. 75-76. Practica instanțelor

12.11.2018 | Anjie-Diana GOH
Anjie-Diana Goh

Anjie-Diana Goh

Articolul de fata propune o analiza asupra circumstantelor atenuante legale si judiciare, prin evidentierea conditiilor necesare impuse de legiuitor pentru retinerea acestora, extinzandu-se in acelasi timp si asupra conditiilor nescrise regasite in jurisprudenta instantelor romane cu privire la aplicarea acestor circumstante.            

Circumstantele atenuante sunt acele „imprejurari” de fapt pe care legiuitorul a inteles sa le valorifice in favoarea suspectului sau a inculpatului, in sensul in care acestea reflecta periculozitatea redusa a infractorului, prin raportare la fapta savarsita. Aceste situatii de fapt privesc, mai cu seama, latura subiectiva dobandita de suspect sau inculpat in momentul savarsirii infractiunii (in cazul provocarii, depasirii limitelor legitimei aparari sau depasirii starii de necesitate), fara a neglija aspecte de ordin obiectiv in situatia acoperirii integrale a prejudiciului. Circumstantele atenuante sunt impartite in doua mari categorii, divizare ce conduce si la efecte diferite in privinta caracterului imperativ al aplicarii acestora de catre judecator. Astfel ca, pe cand in cazul circumstantelor atenuante legale instanta este obligata sa inteleaga la reducerea limitelor speciale ale pedepsei prevazute de lege cu o treime[1], atunci cand sunt invocate circumstantele atenuante judiciare, instanta apreciaza potrivit propriei convingeri daca va aplica sau nu reducerea pedepsei. Aprecierea instantei nu trebuie inteleasa ca fiind arbitrara, in sensul in care ar putea alege sa aplice sau nu dispozitiile legii in ceea ce priveste circustantele atenuante judiciare, aplicarea in sine a legii fiindu-i imperativa. Ce va putea insa decide instanta, de la caz la caz, este daca situatia invocata (de regula de suspect sau inculpat) se incadreaza in textul de lege privitor la circumstantele atenuante  judiciare[2]. Iar aceasta decizie este importanta, intrucat efectele circumstantelor atenuante sunt semnificative, in sensul ca reduc considerabil limitele in care poate fi aplicata pedeapsa, atat in cazul in care pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea sau amenda, cat si in cazul in care se pune in discutie aplicarea detentiunii pe viata.

Este important de mentionat ca, in prezent, exista doar circumstante atenuante judiciare, nu si circumstante agravante judiciare, existenta celor din urma ar fi avut vocatia de a conduce la posibilitatea agravarii raspunderii inculpatului, uneori cu riscul de a aduce atingere principiului previzibilitatii raspunderii penale. Mai mult decat atat, avand in vedere evitarea crearii unei situatii devaforabile in aplicarea pedepselor, in ipoteza in care intr-o cauza sunt incidente atat circumstante atenuante, cat si circumstante agravante, ordinea aplicarii acestora acorda prioritate imperativa circumstantelor atenuante. In concret, inseamna ca mai intai limitele speciale preavzute de lege vor fi scazute cu o treime, ca efect al aplicarii circumstantelor atenuante, apoi, ca efect al circumstantelor agravante va putea aplica ”o pedeapsa pana la maximul special”[3]. Doar in situatia in care instanta va aprecia ca maximul special nu este indestulator va putea ”adauga un spor pana la 2 ani, care nu poate depasi o treime din acest maxim, iar  in cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special.” Din exprimarea legiutorului intelegem ca circumstantele atenuante isi produc efectul de fiecare data cand sunt prezente intr-o speta, pe cand aplicarea circumstantelor agravante este lasata la aprecierea instantei.

Articolul 75 din Noul Cod Penal infatiseaza ca circumstante atenuante legale urmatoarele imprejurari:

a) savarsirea infractiunii sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea persoanei vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau printr-o alta actiune ilicita grava;

Cunoscuta doctrinar si sub denumirea de ”provocare” aceasta circumstanta atenuanta presupune ca infractiunea a fost savarsita ca o reactie prompta si necugetata la un act lansat de victima infractiunii impotriva faptuitorului. Acest ”act” trebuie sa ia forma unei provocari si sa fie de o anumita intensitate care sa determine o puternica tulburare sau emotie pentru cel care a savarsit infractiunea. Pentru a se inscrie in acest tipar, actul provocator trebuie nu doar sa fie apt de a trezi o anumita stare de disconfort psihic pentru cel impotriva caruia se indreapta, ci sa conduca la o reala inversunare, greu de controlat pentru acesta. Prin urmare, nu orice act de violenta sau fapta ilicita poate fi incadrata ca reprezentand circumstanta atenuanta. Cu atat mai putin, un simplu resentiment nu poate servi drept scuza pentru savarsirea unei infractiuni.

”Astfel in declaratia sa inculpatul arata ca victima doar s-a indreptat spre concubina in sensul de apropiere insa nu a atins-o si nu s-a manifestat violent fata de aceasta insa el personal a interpretat acest gest de apropiere („indreptare spre”) ca exprimand intentia victimei de a o trage pe concubina spre el ori de a o sili sa plece acasa, fara ca un asemenea act sa existe ori sa fie executat efectiv de victima. Astfel, nu a existat o actiune a victimei concreta care sa faca necesara interventia inculpatului pentru salvarea concubinei, intrucat acesteia i s-a cerut doar sa mearga acasa fara nici un fel de act agresiv. Or, potrivit declaratiei inculpatului momentul interventiei sale in conflict, a fost tocmai incercarea victimei de a se indrepta spre concubina fara a reusi, context in care nu exista nici un element de natura a justifica retinerea provocarii. In speta, s-a apreciat ca a existat cel mult un sentiment de gelozie care i-a cuprins atat pe victima cat si pe autorul faptei, context in care instanta nu a retinut insa aceasta stare nici ca motiv josnic nici ca motiv atenuant tinand seama in aceasta aprecierea si de pozitia adoptata de doctrina in analiza geloziei ca motiv josnic sau circumstanta atenuanta[4].

O alta conditie esentiala pentru retinerea acestei circumstante atenuante este ca infractiunea sa fie savarsita in momentele in care faptuitorul se afla sub influenta starii de vulnerabilitate psihica induse de victimaTocmai de aceea, daca intre momentul lansarii provocarii si momentul savarsirii infractiunii exista un interval de timp considerabil, fapta nu doar ca nu va mai putea fi considerata ca fiind savarsita sub acoperirea circumstantei legale atenuante a provocarii, ci va putea eventual constitui o infractiune premeditata.  O ultima conditie pentru retinerea acestei circumstante atenuante impune ca infractiunea sa priveasca persoana celui care a lansat provocarea in cauza. Cand suspectul sau inculpatul isi indreapta energia spre o alta persoana diferita de cea care a provocat-o, atunci el iese de sub protectia art. 75 alin. (1) lit. a), fapta fiind o simpla infractiune careia, de la caz la caz, i se va putea aplica o alta circumstanta atenuanta sau agravanta, alta insa decat cea a ”provocarii”. Cu atat mai putin este scuzabila eroarea in privinta identitatii persoanei care a savarsit actul provocator, astfel ca nu se va putea retine ”provocarea” atunci cand faptuitorul ”are indoieli[5] cu privire la identitatea persoanei  provocatorului”[6]. Mai mult decat atat, nu doar indoilelile cu privire la identitatea persoanei (”error in personam”), ci si indoielile referitoare la existenta actului provocator de natura sa produca tulburarea sau emotia de o intensitate foarte puternica nu sunt scuzate drept provocari care sa atraga aplicarea acestei circumstante atenunate, fapt incuviintat si in jurisprudenta.

In ceea ce priveste cererea inculpatului de retinere in favoarea sa a circumstantei atenuante prevazute de art. 75 alin. (1) lit. (a) Cod Penal, instanta o apreciaza ca fiind nefondata. Textul de lege anterior citat prevede ca ar constitui circumstanta atenuanta „savarsirea infractiunii sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea persoanei vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau printr-o alta actiune ilicita grava”. Aceste conditii nu sunt insa indeplinite in cauza de fata: simpla suspiciune (nesustinuta de nimic concret) ca persoana vatamata i-ar fi furat o suma de bani nu poate justifica o reactie exagerata precum in cauza de fata, respectiv lovirea fara nici un avertisment cu ciocanul in cap. Starea de provocare este incidenta atunci cand aceasta are un caracter deosebit de grav si nu este aplicabila in situatia unor actiuni ilicite de gravitate redusa, cu atat mai putin in cazul unor suspiciuni neintemeiate.[7]

Conditiile esentiale inerente provocarii sunt reluate pe scurt in fragmentul de text extras dinr-o motivare a unei hotarari judecatoresti in materie penala, pe care il redau in cele ce urmeaza:

”Pentru a se retine savarsirea infractiunii in stare de provocare, se impune indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii: infractiunea sa fi fost savarsita sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii, adica intr-o stare de surescitare sau incordare nervoasa, de manie sau indignare, ori de emotie puternica; starea de puternica tulburare sau emotie sa fi avut drept cauza o provocare din partea partii vatamate prin infractiune, adica actul de provocare sa constituie cauza infractiunii savarsite de cel provocat; provocarea sa fi fost savarsita de victima infractiunii prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau prin alta actiune ilicita grava; riposta infractorului la actiunea de provocare trebuie indreptata impotriva autorului actului provocator, iar nu impotriva altei persoane.”[8]

Pe langa conditiile prezentate anterior, care pot fi deduse din analiza textului de lege dedicat acestei circumstante atenuante, practica a evidentiat si alte aspecte cu privire la provocare.

In primul rand, s-a retinut ca, cu toate ca legiuitorul nu prevede in mod expres conditia proportionalitatii actului savarsit de infractor ca reactie la provocarea primita, aceasta ar trebui sa existe pentru ca acesta sa se prevaleze de scuza provocarii prevazuta la art. 75  alin. (1) lit. a) din Noul Cod Penal. Astfel ca, desi conditia atacului proportional nu reiese in mod direct din text, asa cum se intampla spre exemplu in cazul legitimei aparari[9], aceasta este dedusa in mod indirect din practica instantelor, nicio provocare neputand apara orice fel de atac, indiferent cat de periculos si dezlantuit. Astfel, exemplificativ, intr-o speta, Curtea de Apel Galati a statuat ca in analiza retinerii provocarii drept circumstanta atenuanta, se cere implicit verificarea conditiei proportionalitatii atat sub aspect subiectiv, cat si sub aspect obiectiv.

”S-a aratat ca pentru retinerea circumstantei atenuante a provocarii este necesar ca actul provocator sa fie de o anumita gravitate, adica sa fie susceptibil sa provoace o puternica tulburare sau emotie in psihicul infractorului, incat acesta sa nu fie in stare sa se abtina de la o riposta, savarsind astfel infractiunea.In acest sens, chiar daca legea nu cere ca actul pretins provocator sa fie  la fel de grav ca si riposta celui  provocat, ea obliga implicit la verificarea existentei unei proportionalitati intre intensitatea actului provocator si a tulburarii produse de acesta, atat cu referire la subiectivitatea partilor aflate in conflict, respectiv modul in care inculpatul a receptionat actul victimei in forul sau  inferior, dar si obiectiv, respectiv aptitudinea actului  provocator de a provoca in mod normal o riposta.”[10]

Cerinta proportionalitatii nu trebuie insa absolutizata, aceasta fiind apreciata de catre instanta de la caz la caz, uneori in cazul infractiunilor savarsite cu intentie depasita, atunci cand se produce rezultatul mai grav, putandu-se totusi aplica circumstanta atenunata legala a provocarii. Un astfel de exemplu este surprins in jurisprudenta Curtii de Apel Suceava:

”Gesturile persoanei vatamate, de a-l calca pe picior pe inculpat, de a-l imbranci si de a-l prinde de barbie, au fost de natura sa-i produca inculpatului o tulburare sau o emotie suficient de puternica, care i-a rapit posibilitatea de control asupra actiunilor sale, determinandu-l sa reactioneze de maniera aratata, prin aplicarea unei singure lovituri cu pumnul, chiar daca a avut ca efect dezechilibrarea si caderea victimei (cauzat si de un posibil consum de alcool), neputand fi considerata o reactie excesiva in raport de actul provocator comis de persoana vatamata, apt chiar si din punct de vedere obiectiv de a riposta.[11]

In al doilea rand, nu se va putea retine circumstanta atenuanta a provocarii, cand aceasta reprezinta de fapt un raspuns la o provocare anterioara savarsita chiar de faptuitor victimei pentru a ii provoca o stare de surescitare nervoasa care sa o determine la actiunile violente sau faptele ilicite pe care aceasta le-a executat.

De asemenea, nici in ipoteza in care asupra victimei se actioneaza in sensul savarsirii unei infractiuni, iar persoana vatamata se apara prin savarsirea uneia din faptele prevazute la art. 75 alin. (1) lit. a) nu se va putea retine pentru infractor circumstanta atenuanta a provocarii.

”In realitate, victima a folosit sprayul cu scopul de a se apara, intrucat era sub amenintarea inculpatului si a tatalui acestuia, asa cum rezulta din declaratiile martorilor C.I. si C.M. Anterior victima le ceruse inculpatului si tatalui acestuia sa paraseasca localul, telefonand chiar si la politie, insa cei doi  au refuzat, sprayul fiind folosit in scop de aparare, evenimentul petrecandu-se in imobilul proprietatea victimei. Nefiind indeplinite conditiile cerute de art. 73 lit. b) Cod penal si nefacandu-se o apreciere corecta a probelor, Curtea de Apel Bacau a inlaturat scuza provocarii, majorand pedeapsa aplicata inculpatului de la 1 an inchisoare, la 3 ani inchisoare[12].”

Nu in ultimul rand, stabilirea despagubirilor pecuniare pentru savarsirea infractiunii este de o importanta practica deosebita. Astfel ca, cu privire la caracterul banesc al pedepsei, circumstanta atenuanta legala a provocarii, poate  produce efecte si in privinta stabilirii sumelor cuvenite ca despagubire, acestea putand scadea considerabil, aspect redat si in speta:

”Instanta de fond a retinut ca in 6.08.2004, in jurul orei 13,30 partea vatamata , in urma unei discutii contradictorii cu inculpatul i-a aplicat o lovitura acestuia cu biciul, imprejurare care l-a determinat pe acesta din urma sa-l loveasca cu un briceag in zona toracelui. (…)

Sub aspectul laturii civile inculpatul a fost obligat la plata despagubirilor materiale cat si cheltuieli de spitalizare, ocazionate de internarea victimei.

Impotriva hotararii a declarat apel Parchetul de pe langa Tribunalul Sibiu si inculpatul. Apelul este fondat. ”

Retinand in favoarea inculpatului circumstanta atenuanta a provocarii, instanta se impunea sa reduca cuantumul cheltuielilor de spitalizare corespunzator gradului de culpa stabilit, respectiv 50%.

Ca atare apelul a fost admis, iar cheltuielile de spitalizare reduse la jumatate[13].”

In concluzie, cu privire la circumstanta atenuanta a provocarii, aceasta presupune patru conditii de baza pentru a putea fi retinuta de catre instanta, insa practica judiciara in analiza si interpretarea situatiilor ivite de-a lungul timpului a elaborat un sistem de apreciere ce presupune si alte aspecte, spre exemplu conditia proportionalitatii. In cele de mai sus am prezentat in linii mari tendintele jurisprudentei actuale cu privire la aceasta circumstanta, urmand a prezenta urmatoarea circumstanta atenuanta legala prevazuta de legiutor la acelasi articol, si anume:

b) depasirea limitelor legitimei aparari;

O alta circumstanta atenuanta face referire la legitima aparare savarsita prin depasirea conditiei proportionalitatii. Cauza justificativa prevazuta de lege drept ”legitima aparare” este poate cea mai cunoscuta publicului larg, dintre toate cauzele justificative. Aceasta presupune savarsirea unei fapte penale pentru a inlatura un atac indreptat impotriva propriei persoane, atac care indeplineste cumulativ anumite cerinte care prin gravitatea lor justifica necesitatea apararii, chiar printr-o fapta penala. Pe langa conditiile cu privire la atac, se impune, ce-i drept o unica cerinta [14] a raspunsului la atac, materializata prin aparare[15] – proportionalitatea [16]. In ipoteza in care aceasta lipseste, fapta va constitui infractiune, lipsindu-i caracterul justificativ, dar se va afla sub imperiul circumstantei atenuante legale, deci obligatorii pentru instanta a ”depasirii limitelor legitimei aparari”.

Este important de mentionat cazul cand, desi nu sunt intrunite conditiile legitimei aparari, tot din perspectiva lipsei proportionalitatii, fapta totusi nu va fi considerata infractiune, fiind lipsita de tipicitate. Acesata este situatia cand faptuitorul raspunzand la un atac material, direct, imediat si injust din cauza temerii sau tulburarii nu realizeaza ca fapta sa este vadit mai grava decat atacul indreptat asupra sa de catre agresor. Ipoteza descrisa este prevazuta  in art. 26 Noul Cod Penal purtand denumirea de ”Exces neimputabil[17]”. Asadar, din institutia legitimei aparari deriva in primul rand excesul neimputabil cand, intr- adevar, limita proportionalitatii apararii este depasita, dar acest lucru se datoreaza unei puternice stari emotionale cauzate de atac faptuitorului, iar abia apoi excesul scuzabil cand faptuitorul care depaseste proportionalitatea apararii actioneaza pe deplin constient. Bineinteles, cele doua ipoteze se exclud reciproc, aspect statuat si in jurisprudenta[18]:

”Cauza de neimputabilitate prevazuta de art. 26 C. pen. nu face parte din incadrarea juridica a faptei, asa cum sunt circumstantele atenuante, agravante, dispozitiile privind infractiunea continuata, concursul de infractiuni sau starea de recidiva. Cauzele de neimputabilitate sunt legate de una din trasaturile esentiale ale infractiunii, anume imputabilitatea.

Totodata, constatam ca este imposibila retinerea simultana atat a circumstantei atenuante a depasirii limitelor legitimei aparari si a cauzei de neimputabilitate prevazute de art. 26 C.pen.

Retinerea circumstantei atenuante reglementata de art. 75 alin. 1 lit. b) C.pen. presupune existenta unei infractiuni, cu toate trasaturile sale esentiale (inclusiv imputabilitatea), insa, datorita imprejurarilor in care este comisa, fapta este o periculozitate mai scazuta. Altfel spus, in cazul retinerii acestei circumstante atenuante, faptuitorul nu se afla sub stapanirea vreunei tulburari sau temeri, prin depasirea limitelor unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-a produs atacul material, direct, imediat si injust, in caz contrar retinandu-se excesul neimputabil. Mai clar, depasirea limitelor legitimei aparari incepe unde se termina excesul neimputabil. Prin urmare, incadrarea juridica retinuta in final de prima instanta nu este legala.[19]

Diferenta unica dintre legitima aparare (cauza justificativa, care inlatura tipicitatea infractiunii, si astfel caracterul penal al faptei), excesul neimputabil (cauza de neimputabilitate care de asemenea inlatura tipicitatea infractiunii si caracterul penal al faptei) si excesul scuzabil ce reprezinta o simpla circumstanta atenuanta se face in privinta proportionalitatii. Asa cum am mentionat anterior, starea puternica de tulburare sau de temere, frica, emotia exacerbata provocata de atac, pot face distinctia dintre fapta lipsita de tipicitate (in cazul excesului neimputabil) si infractiune, in cazul excesului scuzabil. Bineinteles, nu orice stadiu al temerii fac neimputabila o aparare disproportionata si brutala, intrucat se presupune ca aproape orice atac provoaca o stare de frica. Doar emotiile ce depasesc un anumit prag, prag ce difera si va fi apreciat diferit de la o persoana la alta in functie de caracteristicile personalitatii, varsta, constitutie fizica, experiente anterioare, etc. vor putea putea sa fie apreciate ca rapind temporar liberul arbitru al persoanei atacate. Intrucat se raporteaza exclusiv la persoana faptuitorului, depasirea limitelor legitimei aparari este o circumstanta personala[20], prin urmare nu isi va putea extinde efctele si cu privire la ceilalti participanti la infractiune[21].

Cu privire la atac, acesta trebuie sa fie [22] material, direct, imediat si injust.

Atacul material vizeaza materialitatea faptei, fiind astfel excluse din sfera materiala amenintarile, injuriile sau orice alte acte care se concretizeaza exclusiv verbal, aspect sustinut constant in doctrina si in practica instantelor[23].

Atacul direct impune conditia ca intre atacator si cel ameninat sa nu existe niciun obstacol care sa impiedice exercitarea acestuia. Prin obstacol putem intelege nu doar orice corp fizic privit in materialitatea lui[24], ci si distanta care ar putea face impropriu atacul si care, nu ar justfica apararea printr-o fapta preva zuta de legea penala. Un exemplu elocvent dat in doctrina retine ca ,,atacul nu este direct daca intre agresor si valoarea ocrotita exista o distanta mai mare in spatiu, de. ex: nu este un atac direct atacul dezlantuit de la o distanta de 100 de m cu o secure[25].”In anumite situatii insa, spre exemplu cand se utilizeaza arme de foc[26], foc , nici obiectele interpuse si nici distanta nu pot inlatura caracterul de ,,atac direct”.

Caracterul imediat al atacului presupune ca apararea sa aiba loc imediat atacului, fiind subsecventa acestuia. Prin atac imediat nu intrebuie insa sa intelegem doar un atac inceput, putand fi considerat un atac imediat si acela care urmeaza in mod iminent sa se produca, sub rezerva incertitudinii lansarii acestuia. Ultima conditie impusa atacului este ca acesta sa fie injust.

Caracterul injust se apreciaza din dubla perspectiva, pe de o parte obiectiv, raportandu-ne la o lipsa legitimitatii legale a exercitarii atacului, iar pe de alta parte, asa cum s-au exprimat marii doctrinari (dintre care ii amintim pe Vintila Dongoroz si Ion Tanoviceanu), intr-o maniera subiectiva, fiind ”injust” nu doar pentru cel impotriva caruia este dezlantuit, ci chiar in viziunea celui care il savarseste.

c) depasirea limitelor starii de necesitate;

Situatia prevazuta  la lit. c) este construita in acelasi tipar precum cea anterior prezentata, in sensul ca are in vedere ipoteza cand sunt intrunite toate conditiile pentru retinerea unei cauze justificative, mai putin una, ceea ce conduce la imposibilitatea inlaturarii caracterului tipic al infractiunii.Prin ”depasirea limitelor starii de necesitate” legiuitorul a avut in vedere cazul cand in incercarea de a salva o persoana sau un bun de la un pericol iminent care nu putea fi inlaturat altfel  se pricinuiesc urmari vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce in lipsa inlaturarii pericolului, faptuitorul realizand totusi in momentul comiterii faptei gravitatea actelor sale. Daca nu ar fi constient de aceste uramri, atunci fapta s-ar inscrie in ipoteza excesului neimputabil, care  din prisma inscrieriii sale drept cauza de neimputabilitate reuseste sa inlature caracterul de tipicitate al faptei, inlaturand raspunderea penala.

Cu exceptia conditiei referitoare la constientizarea urmarilor produse care sunt vadit mai grave in urma actiunii de inlaturare a pericolului, pentru retinerea circumstantei atenuante a depasirii limitelor starii de necesitate, toate celelalte conditii ale cauzei justificative a starii de necesitate trebuie intrunite. Iar acestea sunt prevazute in art. 20 alin. (2) Noul Cod Penal si reluate in motivarea instantelor, nu doar penale, ci si civile atunci cand se pronunta cu privire la aplicarea unor contraventii.

Instanta retine ca pentru a exista starea de necesitate trebuie indeplinite cumulativ mai multe conditii: fapta contraventionala sa fie savarsita ca urmare a unui pericol neprevazut, pericolul trebuie sa fie iminent, real si inevitabil, fapta sa fie savarsita numai in scopul de a salva viata, integritatea corporala sau sanatatea faptuitorului sau a altei persoane, un bun material al sau sau al altuia ori un interes public, iar prin contraventia comisa sa nu se produca  in mod constient urmari mai grave decat cele ce s-ar fi produs daca faptuitorul nu intervenea.

In speta, instanta retine ca situatia invocata de petitionar nu se circumscrie unei stari de necesitate in sensul dispozitiile art.11 alin. 1 din OG nr.2/2001 care sa inlature caracterul contraventional al faptei savarsite intrucat nu este indeplinita conditia ca pericolul sa fie inevitabil, adica sa nu poata fi inlaturat altfel decat prin comiterea faptei. In acest sens, petentul ar fi avut posibilitatea sa apeleze la serviciul de urgenta 112, pentru a o transporta pe sotia sa la cel mai apropiat spital, sau ar fi putut opri intr-unul din orasele din zona (spre exemplu Campina) pentru a merge la un spital sau o policlinica, in vederea administrarii tratamentului necesar.

Mai retine instanta, in plus, asupra acestui aspect, si faptul ca in procesul verbal, semnat de altfel de catre petent, nu este mentionat la rubrica obiectiuni decat faptul ca petentul nu a circulat cu viteza mentionata, fara a se face nicio referire la starea de sanatate a sotiei contestatorului[27].”

Cel mai adesea, in analiza indeplinirii conditiilor starii de necesitate, excesului neimputabil sau circumstantei atenuante legale a depasirii starii de necesiate se ridica problema daca pericolul putea sau nu sa fie inlaturat altfel. Astfel ca s-a decis ca atunci cand exista chiar si o alternativa la savarsirea infractiunii pentru care ulterior se cauta cauze de reducere a pedepsei, fapta nu va mai putea sa benefizieze de circumstanta atenunata in cauza, si cu atat mai putin de cauza de neimputabilitate sau justificativa raportata la starea de necesitate. Fragmentul motivarii unei decizii apartinand Curtii de Apel Bucuresti reda tocmai aceasta ipoteza:

”Pe de alta parte, in favoarea inculpatului nu poate fi retinuta nici circumstanta prevazuta de art. 73 lit. a) Cod penal, referitoare la savarsirea  faptei cu depasirea limitelor starii de necesitate, intrucat existenta acestei circumstante atenuante legale presupune chiar prin definitie ca faptuitorul, ca si in cazul starii de necesitate, sa intervina pentru a salva de la un pericol iminent si care nu ar putea fi inlaturat altfel, una din valorile sociale aratate in art. 45 alin. (2) Cod penal, numai ca in ipoteza acestei circumstante, in momentul savarsirii faptei, acesta isi da seama ca pricinuieste urmari vadit mai grave decat acelea care s-ar fi produs, daca pericolul nu era inlaturat.  

Cum pe baza probatoriului administrat in cauza s-a concluzionat ca inculpatul ar fi avut la indemana alte posibilitati de a inlatura starea de pericol in care se afla prietenul sau, martorul B. N. N., la care insa in mod inexplicabil nu a apelat, iar starea de sanatate a celui pe care l-a transportat la spital, nu era atat de grava incat sa-l determine la savarsirea faptei, Curtea observa ca este superfluu de a mai analiza atitudinea psihica avuta de acesta in momentul savarsirii faptei fata de urmarile pe care le-a pricinuit prin savarsirea ei, fiind exclusa deci depasirea limitelor starii de necesitate.” [28]

Asadar, caracterul pericolului de a nu putea fi inlaturat in alt mod va fi apreciat ”in concreto”, de la caz la caz, insa intr-o maniera suficient de exigenta care sa nu permita savarsirea de infractiuni ,,scuzabile” sub scutul starii de necesitate ori de cate ori este mai comod un act ilegal decat un efort suplimentar. Totusi, cand sunt indeplinite conditiile starii de necesitate, chiar daca faptuitorul realizeaza ca poate produce urmari vadit mai grave prin incercarea de inlaturare a pericolului, acesta va beneficia de circumstanta atenuanta legala p revazuta   de lege, intrucat instanta este obligata sa acorde acest beneficiu. O ultima circumstanta atenuanta legala, deci imperativa instantelor, atunci cand sunt indeplinite toate cerintele redate de legiuitor este ,,acoperirea integrala a prejudiciului”.

d) acoperirea integrala a prejudiciului material cauzat prin infractiune, in cursul urmaririi penale sau al judecatii, pana la primul termen de judecata, daca faptuitorul nu a mai beneficiat de aceasta circumstanta intr-un interval de 5 ani anterior comiterii faptei. Circumstanta atenuanta nu se aplica in cazul savarsirii urmatoarelor infractiuni: contra persoanei, de furt calificat, talharie, piraterie, fraude comise prin sisteme informatice si mijloace de plata electronice, ultraj, ultraj judiciar, purtare abuziva, infractiuni contra sigurantei publice, infractiuni contra sanatatii publice, infractiuni contra libertatii religioase si respectului datorat persoanelor decedate, contra securitatii nationale, contra capacitatii de lupta a fortelor armate, infractiunilor de genocid, contra umanitatii si de razboi, a infractiunilor privind frontiera de stat a Romaniei, a infractiunilor la legislatia privind prevenirea si combaterea terorismului, a infractiunilor de coruptie, infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie, a celor impotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, a infractiunilor privitoare la nerespectarea regimului materiilor explozive, materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, privind regimul juridic al drogurilor, privind regimul juridic al precursorilor de droguri, a celor privind spalarea banilor, privind activitatile aeronautice civile si cele care pot pune in pericol siguranta zborurilor si securitatea aeronautica, privind protectia martorilor, privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii, a celor privind traficul de organe, tesuturi sau celule de origine umana, privind prevenirea si combaterea pornografiei si a celor la regimul adoptiilor.

Chiar daca faptuitorul nu s-a aflat in ipoteza provocarii, a depasirii limitelor legitimei aparari sau a starii de necesitate, daca in mod voluntar  a acoperit integral prejudicul pana la primul termen de judecata, infractiunea nu este una enumerata la lit. d) a articolului 75 alin. (1) si nu a mai beneficiat de circumstanta atenuanta a acoperirii integrale a prejudiciului in ultimii 5 ani, se va putea prevala de aceasta circumstanta atenuanta.

Prin acoperirea integrala aprejudiciului, cel care a savarsit infractiunea releva o periculozitate mai redusa si atenueaza gravitatea faptei sale, prin ajutorul material oferit persoanei vatamate. Acest act trebuie sa intervina voluntar din constiinta si vointa faptuitorului, fara a fi impus printr-un titlu executoriu cum ar fi o hotarare judecatoreasca executorie pentru repararea prejudiciului. Daca acoperirea materiala a daunelor produse victimei prin infractiune s-ar face in urma exercitarii fortei coercitive a statului, atunci fara indoiala ca aceasta ar fi involuntara, iar beneficiul efectelor circumstantei atenunate nu ar mai fi justificat.

Mai mult decat atat, este necesara limitarea in timp aplicarii acestei circumstante atenuante, intrucat in caz contrar ar exista riscul ca, sub imperiul acesteia, anumite persoane sa fie incurajate la savarsirea unor infractiuni dintre cele care nu sunt excluse in mod expres de textul de lege din sfera de aplicare a acesteia, apeland mereu la acoperirea prejudiciului pentru a miscora pedeapsa aplicata. Astfel ca, este necesar ca intre ultima data cand pentru o persoana  a fost incidenta circumstanta atenuanta legala a acoperirii prejudiuclui  intr-o cauza si urmatoarea data cand aceasta va mai putea fi aplicata sa fi trecut macar 5 ani. Gravitatea unor infractiuni si periculozitatea celor ce le savarsesc este prezumata a fi crescuta in cazul infractiunilor prevazute strict si limitativ in textul de lege, astfel ca pentru acele infractiuni acoperirea integrala a prejudiciului material nu reprezinta o reala garantie a indreptarii celor care le-au savarsit. Din prisma individualizarii pedepselor, Noul Cod Penal prevede o serie de aspecte ce trebuie avute in vedere in momentul alegerii sanctiunilor aplicabile in articolul 74 intitulat sugestiv chiar ”Criterii generale de individualizare a pedepsei.[29]

Este important de observat ca toate infractiunile care au fost exceptate de la beneficiul circumstantei legale a acoperirii integrale a prejudiciului material au in componenta lor unul sau mai multe dintre criteriile mentionate anterior ca servind la individualizarea pedepsei. Cu titlu exemplificativ, in cazul infractiunilor de genocid, contra umanitatii si de razboi se reflecta nu doar starea de pericol (art. 74 alin. (1) lit. b) exacerbata creata pentru valorile ocrotite, ci si natura si gravitatea rezultatului produs, la care se adauga consecintele infractiunii art. 74 alin. (1) lit. c).

Atunci cand sunt indeplinite conditiile cerute si fapta nu este una dintre cele pentru care legiutorul a exclus aplicarea circumstantei atenuante, instanta va constata existenta circumstantei atenuante a acoperirii integrala a prejudiciului material si va dispune aplicarea sa in cauza:

”Instanta a retinut ca inculpatul S.F. a achitat in totalitate prejudiciul si accesoriile calculate de Directia Generala Regionala a Finantelor Publice I., in cuantum de 5.896 lei, cu chitanta nr. 406/28.03.2016 si ca partea civila Directia Generala Regionala a Finantelor Publice I. a aratat ca nu mai are alte pretentii de natura pecuniara fata de inculpat.

Avand in vedere ca inculpatul a achitat prejudiciul la data de 28.03.2016, in cursul urmaririi penale, instanta a constatat ca este incidenta circumstanta atenuanta legala prevazuta de art. 75 alin. 1 lit. d Cod penal: acoperirea integrala a prejudiciului material cauzat prin infractiune, in cursul urmaririi penale sau al judecatii, pana la primul termen de judecata, daca faptuitorul nu a mai beneficiat de aceasta circumstanta intr-un interval de 5 ani anterior comiterii faptei.”

Ca urmare, in baza dispozitiilor art. 386 alin. 1 Cod de procedura penala, a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei pentru care a fost trimis in judecata inculpatul din infractiunea de colectare, detinere, transport, preluare, depozitare, predare, desfacere si vanzare a bunurilor sau marfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscand ca acestea provin din contrabanda sau sunt destinate savarsirii acesteia, infractiune asimilata infractiunii de contrabanda,  prevazuta si pedepsita de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romaniei in infractiunea de colectare, detinere, transport, preluare, depozitare, predare, desfacere si vanzare a bunurilor sau marfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscand ca acestea provin din contrabanda sau sunt destinate savarsirii acesteia, infractiune asimilata infractiunii de contrabanda,  prevazuta si pedepsita de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romaniei, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. d) Cod penal si condamnarea inculpatului[30].”

Nu in ultimul rand, pentru a fi utila, repararea prejudiciului material se impune a fi cat mai rapida, iar momentul pana cand poate fi acoperit integral prejudiciul material este inceperea judecatii. Astfel ca, oricand pana atunci prejudiciul poate fi acoperit doar partial, fara a se pune problema ca nu s-ar putea retine in cauza circumstanta atenuanta. Cu toate acestea, daca in momentul inceperii judecatii repararea materiala a daunei produse nu este facuta in integralitatea sa, este irelevant ca s-a acoperit o parte chiar substantiala a prejudiciului. Instanta ar putea tine cont insa de aplicarea circumstantei atenuante judiciare prevazute la art. 75 alin. (2) lit. a), referitoare la ”eforturile depuse de infractor pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii”.

Pe langa circumstantele atenuante legale, exista si circumstante atenuante care sunt lasate la indemana judecatorului pentru a fi valorificate atunci cand se constata in speta conduita ce tinde spre indreptare a infractorului, dar nu este regasita niciuna din cele patru circumstante legale care ar avea ca efect ameliorarea pedepsei. Libertatea de apreciere a instantei in sensul acordarii sau nu a circumstantelor atenuante judiciare, deriva inca si din formularea legiuitorului care nu impune, ci doar sugereaza posibilitatea aplicarii acestora.

(2) Pot constitui circumstante atenuante judiciare:

a) eforturile depuse de infractor pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii;

Uneori, din motive obiective sau chiar subiective tinand de fondul interior al persoanei, cel care savarseste fapta penala incearca sa atenueze consecintele faptelor produse si atunci fie material fie personal, printr-o conduita adecvata. orientata spre nevoile victimei face eforturi pentru a dimunua efectele infractiunii pe care a savarsit-o. Pe langa comportamentul subiectului activ al infractiunii ulterior producerii acesteia, este relevanta in cauza si atitudinea constanta anterioara a acestuia, astfel ca adesea, in practica judiciara un rol important il joaca conduita avuta anterior savarsirii infractiunii, chiar daca textul de lege face referire exclusiv la ”eforturile depuse de infarctor pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii”, fapt ce ar duce cu gandul la un moment ulterior savarsirii faptei ilicite.

”S-a retinut ca actiunea inculpatului, care refuza sau se sustrage de la prelevarea probelor biologice, avand o imbibatie alcoolica de peste 0,80 gr/l, realizeaza elementul material al infractiunii de „refuz sau sustragere a conducatorului unui autovehicul de la prelevarea de mostre biologice necesare in vederea stabilirii alcoolemiei„ prevazute si pedepsite de art. 337 alin.1Cod penal, urmarea imediata constand in atingerea adusa relatiilor sociale create in jurul sigurantei publice, valoare sociala ocrotita penalmente.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a actionat cu vinovatie in modalitatea intentiei directe, conform dispozitiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C. penal, intrucat inculpatul a prevazut rezultatul faptei sale si a urmarit producerea lui prin savarsirea faptei.

 Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta a constatat ca infractiunea dedusa judecatii prezinta o gravitate redusa, avand in vedere natura si intinderea urmarilor produse, mijloacele folosite, modul si imprejurarile in care a fost comisa, motivul si scopul urmarit si apreciaza ca in raport de persoana inculpatului, de conduita avuta anterior savarsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitatile sale de indreptare, aplicarea unei pedepse ar fi inoportuna din cauza consecintelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia[31].”

Cu toate ca uneori pentru acordarea acestei circumstante atenuante judiciare, ce are pana la urma acelasi efect ca o circumstanta atenuanta legala este suficienta analiza comprtamentului anterior lipsit de incidente de natura penala si contraventionala al persoanei, beneficiul acestei circumstante atenuante nu trebuie subestimat ca fiind usor de obtinut in orice situatie. Astfel ca simpla cooperare cu organele de urmarire penala nu garanteaza intotdeauna o pedeapsa redusa prin aplicarea dispozitiilor privitoare la circumstantele atenuante judiciare, urmand a se apreciza, de la caz la caz, in functie si de alte variabile precum reala dorinta de ajutare a organelor judiciare, eforturile depuse de faptuitor in acest sens peste obligatiile firesti impuse de lege de a coopera cu autoritatile.

”Instanta are posibilitatea de a retine in favoarea inculpatului una dintre circumstantele atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. 1 C. pen., dar numai in masura in care considera ca imprejurarea ce ar putea constitui circumstanta atenuata rezulta din dosarul cauzei si releva pericolul social mai redus al faptei sau faptuitorului.

In cauza, inculpatul a condus un autoturism sustras, fara a poseda permis de conducere, se afla sub influenta bauturilor alcoolice, a produs un accident rutier, parasind locul faptei fara a anunta autoritatile. Se constata comiterea unui numar mare de infractiuni, prin care s-a produs un prejudiciu proprietarului autoturismului (chiar daca in urma avarierii autoturismului proprietarul nu a solicitat despagubiri civile in cadrul procesului penal), dar a pus  in pericol si siguranta circulatiei pe drumurilor publice, demonstrand usurinta cu care poate comite fapte penale, fara a avea reprezentarea reala a gravitatii faptelor comise. Lipsa antecedentelor penale constituie starea normala a unei persoane, conformarea fireasca la valorile sociale ocrotite de legea  penala  si nu poate justifica retinerea vreunei circumstante atenuante judiciare, nicidecum  nu este un merit al persoanei, asa ca in raport de faptele comise nu se justifica retinerea circumstantei atenuante prev. de art.  74 alin. 1 lit. a) C. pen.

Circumstanta atenuanta judiciara prev. de art. 74 alin. 1 lit. c) C. pen. poate fi retinuta in raport de atitudinea infractorului dupa savarsirea infractiunii, rezultand din prezentarea sa in fata autoritatii, comportarea sincera in cursul procesului, inlesnirea descoperirii ori arestarii participantilor. Cele trei ipostaze care exprima atitudinea infractorului trebuie privite cumulativ, pentru a avea valenta unei circumstante atenuante judiciare. Doar prezenta inculpatului in fata organelor judiciare, in conditiile in care nu a avut o comportare sincera, nu a inlesnit descoperirea ori arestarea participantilor (nefiind cazul in speta), raportat si la numarul si circumstantele reale de comitere a faptelor, nu impune retinerea circumstantei atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. c) C. pen. De altfel, desi tribunalul a retinut circumstanta atenuanta judiciara prev. de art. 74 alin. 1 lit. c) C. pen., nu a motivat in ce constau imprejurarile care ar fi justificat retinerea circumstantei atenuante, mai ales ca inculpatul nu  a avut o atitudine sincera, aspect reliefat de hotararea primei instante.[32]

Pe langa eforturile depuse de infractor pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, uneori si imprejurarile specifice in care a fost comisa infractiunea pot diminua considerabil limitele sanctiunilor aplicate, atunci cand acestea diminueaza gravitatea infractiunii sau periculozitatea infractorului (aceste doua puncte de referinta ale individualizarii judiciare a pedepselor  fiind prezentate si in articolul 74 Noul Cod Penal) .

b) imprejurarile legate de fapta comisa, care diminueaza gravitatea infractiunii sau periculozitatea infractorului

Prin imprejurari legate de fapta comisa putem intelege orice elemente de fapt care conduc la conluzia ca infractiunea savarsita nu este una dintre cele care sa tradeze o periculozitate considerabila, dimpotriva reflectand o fapta realizata de o persoana cu mari posibilitati de indreptare, fie datorita faptului ca se afla la inceputul ”parcursului infractional”, fie ca opereaza in mod deficitar adesea constransa de imprejurari straine lui si de care se poate distanta. Motivarile pentru acordarea acestei circumstante atenuante judiciare sunt dintre cele mai diverse, dar in esenta reunesc ideea de baza pe care a expus-o legiuitorul, si anume ca fapta nu este una de natura sa excluda pe deplin orice atenuare a pedepsei.

”Apelul declarat de inculpat este intemeiat insa sub aspectul incidentei circumstantelor atenuante in cauza. Potrivit art. 75 alin. 2 lit. b) Cod penal, imprejurarile legate de fapt comisa, care diminueaza gravitatea infractiunii sau periculozitatea infractorului pot constitui circumstanta atenuanta. Pentru retine aceasta avem in vedere ca inculpatul nu se incadreaza in profilul tipic al dealer-ului de droguri. A adus o cantitate relativ mica de droguri pe care a dat-o unei singure persoane (inculpata…), nu s-a implicat in nici un fel in vreo activitate de cautare a unor potentiali cumparatori, nu s-a interesat de activitatea de distribuire a drogurilor, de preturile la care acestea ar putea fi vandute pe piata romana, nu a beneficiat de nici un folos material de pe urma acestei tranzactii (pretul solicitat pentru prima cantitate de amfetamina nu l-a primit). Avand in vedere ca a doua cantitate de droguri introdusa in tara este, dupa uscare, de aproximativ 20 grame, si pretul pe care l-a declarat ca l-a platit pentru cumpararea ei (125 euro), precum si cel solicitat pentru prima cantitate (500 euro pentru 90 grame pulbere uscata), putem presupune ca nici nu a urmarit obtinerea unui folos material relevant. Toate acestea coroborate cu lipsa antecedentelor penale, conduita inculpatului anterior si ulterior comiterii infractiunii pot duce la concluzia ca nu suntem in prezenta unui infractor cu grad ridicat de periculozitate, iar gravitatea faptelor sale este diminuata[33].”


[1] Art. 76 alin. (1) Noul Cod Penal  – ”Efectele circumstantelor atenuante”In cazul in care exista circumstante atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savarsita se reduc cu o treime.
[2] Art. 76 alin. (2) Noul Cod Penal – ”Efectele circumstantelor atenuante”.
 Pot constitui circumstante atenuante judiciare:
a) eforturile depuse de infractor pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii;
b) imprejurarile legate de fapta comisa, care diminueaza gravitatea infractiunii sau periculozitatea infractorului.
[3]Art. 78 Noul Cod Penal –,,Efectele circumstantelor agravante”
In cazul in care exista circumstante agravante, se poate aplica o pedeapsa pana la maximul special. Daca maximul special este neindestulator, in cazul inchisorii se poate adauga un spor pana la 2 ani, care nu poate depasi o treime din acest maxim, iar in cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special
[4] Decizia nr. 78/2009, Curtea de Apel Bacau.
[5] Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept Penal Roman, Partea generala, Editia a-II-a  revazuta si adaugita, Universul Juridic, Bucuresti 2016, p. 461.
[6] V. Papadopol, M. Popovici, Repertoriu I, p. 342.
[7] Sentinta nr. 114/2017, Tribunalul Galati.
[8] Decizia nr. 556/2017, Curtea de Apel Galati.
[9] Art. 19 alin. (2) Noul Cod Penal – ”Legitima aparare”
Este in legitima aparare persoana care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, care pune in pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, daca apararea este proportionala cu gravitatea atacului.
[10] Decizia nr. 452/2016, Curtea de Apel Galati.
[11] Decizia nr. 41/2018, Curtea de Apel Suceava.
[12] Decizia nr.  328/A/2005, Curtea de Apel Bacau.
[13] Sentinta nr. 102/2005, Tribunalul Sibiu.
[14] Anterior intrarii in vigoare a Noului Cod Penal, apararea in reglementarea Codului penal anterior trebuia sa indeplineasca si conditia ca aceasta trebuia sa aiba ca obiect persoana faptuitorului, o alta persoana sau un interes obstesc – art. 44 alin. (2) Cod Penal.
[15] Conditiile apararii sunt teoretic mai multe, insa ele decurg implicit din textul de lege, fara a fi expres mentionate de legiutor, asa cum se intampla in cazul cerintei proprtionalitatii. Acestea ar fi:
”a) apararea se realizeaza printr-o fapta prevazuta de legea penala;
b) apararea sa fie precedata de atac;
c) apararea sa se indrepte impotriva agresorului
d) apararea sa fie necesara pentru inlaturarea atacului”
[16] Constantin Mitrache, Cristian Mitrache – Drept Penal Roman, Partea generala, Editia a II-a ,  revazuta   si adaugita, Universul Juridic, 2016, p. 182.
[17] Art. 26 alin. (1) – ”Excesul neimputabil”
Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita de persoana aflata in stare de legitima aparare, care a depasit, din cauza tulburarii sau temerii, limitele unei aparari proportionale cu gravitatea atacului.
[18] Decizia nr. 297A/2016 Curtea de Apel Targu Mures.
[19] Disponibil aici.
[20] Art. 50 alin. (1) Noul Cod Penal – ”Circumstante personale si reale”
Circumstantele privitoare la persoana autorului sau a unui participant nu se rasfrang asupra celorlalti
[21] Decizia nr. 532/1975 a sect. pen. a Tribunalului Suprem
[22] conform art. 19 alin. (2) Noul Cod Penal:
Este in legitima aparare persoana care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, care pune in pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, daca apararea este proportionala cu gravitatea atacului.
[23] Decizia nr. 1598/1958 a Col. Pen., Tribunalului Suprem.
[24] Decizia nr. 212/1966 a Col. Pen.,Tribunalului Suprem.
[25] Constantin Mitrache, Cristian Mitrache – Drept Penal Roman, Partea generala, Editia a II-a,  revazuta si adaugita, Universul Juridic, 2016, p. 179.
[26] Decizia nr. 212/1966 a Tribunalului Suprem.
[27] Sentinta civila nr. 521/2010 Judecatoria Campina, disponibil aici.
[28] Decizia penala nr. 431/2009 Curtea de Apel Bucuresti.
[29] Art. 74 Noul Cod Penal – ”Criteriile generale de individualizare a pedepsei”
(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face in raport cu gravitatea infractiunii savarsite si cu periculozitatea infractorului, care se evalueaza dupa urmatoarele criterii:
a) imprejurarile si modul de comitere a infractiunii, precum si mijloacele folosite;
b) starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita;
c) natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunii;
d) motivul savarsirii infractiunii si scopul urmarit;
e) natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita dupa savarsirea infractiunii si in cursul procesului penal;
g) nivelul de educatie, varsta, starea de sanatate, situatia familiala si sociala.
(2) Cand pentru infractiunea savarsita legea prevede pedepse alternative, se tine seama de criteriile prevazute in alin. (1) si pentru alegerea uneia dintre acestea.
[30] Sentinta  penala nr. 302/2017 Judecatoria Iasi.
[31] Decizia nr. 714/2014 Curtea de Apel Suceava.
[32] Decizia nr. 17P/2011 Curtea de Apel Constanta.
[33] Decizia nr. 524/2016 Curtea de Apel Oradea.


Studenta Anjie-Diana Goh
Facultatea de Drept, Universitatea din Bucuresti


Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.


Irina Maria STANCU


Oana ISPAS


Radu Slăvoiu


Livia Dianu-Buja


Ștefania Stoica


Luminița Malanciuc


Ioana-Olivia Voicu


Eduard Toma-Apostol


Florina-Lăcrămioara Drăgan