CJUE. C-310/17, Levola Hengelo BV c. Smilde Foods BV. Protecția aromei unui produs. Prof. univ. dr. Camelia Toader, membru al completului
13 noiembrie 2018 | JURIDICE.ro
Trimitere preliminară – Directiva 2001/29/CE – Drept de autor și drepturi conexe – Noțiunea «operă» – Gustul unui produs alimentar
Din completul de judecată a făcut parte prof. dr. Camelia Toader, judecătorul român la Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
„Heksenkaas” este o brânză tartinabilă ce conţine smântână și ierburi aromatice, care a fost creată de un comerciant cu amănuntul de legume și produse proaspete neerlandez în anul 2007.
Drepturile de proprietate intelectuală asupra acestui produs sunt deţinute în prezent de Levola, o societate de drept neerlandez căreia i le-a cedat acest comerciant.
Din anul 2014, Smilde, o societate de drept neerlandez, fabrică un produs denumit „Witte Wievenkaas” pentru un lanţ de supermarketuri din Ţările de Jos.
Întrucât a considerat că producerea şi vânzarea produsului „Witte Wievenkaas” aduceau atingere dreptului său de autor asupra gustului produsului „Heksenkaas”, Levola a solicitat instanţelor neerlandeze să oblige Smilde să înceteze în special producerea şi comercializarea acestui produs. Levola afirmă, pe de o parte, că gustul produsului „Heksenkaas” constituie o operă protejată prin dreptul de autor şi, pe de altă parte, că gustul produsului „Witte Wievenkaas” constituie o reproducere a acestei opere.
Sesizată cu soluţionarea apelului declarat în acest litigiu, Gerechtshof Arnhem-Leeuwarden (Curtea de apel din Arnhem-Leeuwarden, Ţările de Jos) solicită Curţii de Justiţie să stabilească dacă gustul unui produs alimentar poate beneficia de protecţie în temeiul directivei privind dreptul de autor [1].
În hotărârea sa din această zi, Curtea subliniază că, pentru a fi protejat prin dreptul de autor în temeiul directivei, gustul unui produs alimentar trebuie să poată fi calificat drept „operă” în sensul acestei directive. Această calificare presupune mai întâi ca obiectul vizat să fie o creaţie intelectuală originală. Ea impune apoi existenţa unei „expresii” a acestei creaţii intelectuale originale.
În fapt, potrivit Acordului privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală, adoptat în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) şi la care Uniunea a aderat [2], precum şi potrivit Tratatului Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale (OMPI) privind drepturile de autor [3], la care Uniunea este parte, expresiile pot face obiectul unei protecţii în temeiul dreptului de autor, dar nu şi ideile, procedeele, metodele de funcționare sau conceptele matematice ca atare.
În consecinţă, noţiunea „operă” avută în vedere de directivă presupune în mod obligatoriu să existe o expresie a obiectului protecţiei în temeiul dreptului de autor care îl face identificabil în mod suficient de precis şi de obiectiv.
În acest context, Curtea constată că nu există posibilitatea unei identificări precise şi obiective în cazul gustului unui produs alimentar. Cu privire la acest aspect, Curtea precizează că, spre deosebire de exemplu de o operă literară, de pictură, cinematografică sau muzicală, care este o expresie precisă şi obiectivă, identificarea gustului unui produs alimentar se bazează în esenţă pe senzaţii şi experienţe gustative care sunt subiective şi variabile. În fapt, acestea din urmă depind în special de factori care au legătură cu persoana care gustă produsul în cauză, cum ar fi vârsta sa, preferinţele sale alimentare şi obiceiurile sale de consum, precum şi de mediul sau de contextul în care este gustat acest produs.
În plus, o identificare precisă şi obiectivă a gustului unui produs alimentar, care să permită deosebirea lui de gustul altor produse de aceeaşi natură, nu este posibilă prin mijloace tehnice în stadiul actual al dezvoltării ştiinţifice.
În aceste condiţii, Curtea concluzionează că gustul unui produs alimentar nu poate fi calificat drept „operă” şi, prin urmare, nu poate beneficia de protecţie prin dreptul de autor în temeiul directivei.
[1] Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO 2001, L 167, p. 10, Ediţie specială, 17/vol. 1, p. 230).
[2] Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală, cuprins în anexa 1 C la Acordul privind constituirea OMC, semnat la Marrakech la 15 aprilie 1994 şi aprobat prin Decizia 94/800/CE a Consiliului din 22 decembrie 1994 privind încheierea, în numele Comunității Europene, referitor la domeniile de competența sa, a acordurilor obținute în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) (JO 1994, L 336, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 10, p. 3).
[3] Tratatul OMPI adoptat la Geneva la 20 decembrie 1996, care a intrat în vigoare la 6 martie 2002. Acest tratat a fost aprobat în numele Comunității Europene prin Decizia 2000/278/CE a Consiliului din 16 martie 2000 (JO 2000, L 89, p. 6, Ediție specială, 11/vol. 20, p. 212).
:: Concluziile Avocatului General
:: Comunicatul CJUE
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
