JURIDICE SELECTED
Înregistrările video sunt accesibile pentru membri şi parteneri. Cheltuială deductibilă fiscal. Reducere 39,6 euro pentru avocaţii din barourile Bucureşti, Ilfov, Dolj, Timiş, Prahova şi Sibiu. Se acordă 20 de puncte de pregătire profesională. UNBR încurajează extinderea naţională, detalii aici. Reducere 19,8 euro pentru executorii Camerei Executorilor Bucureşti, membrii UNELM şi notarii Camerei Notarilor Publici Bucureşti.
Abonare newsletter oficial JURIDICE.ro

Print Friendly, PDF & Email

Iepurele și elefantul (Panciatantra)

17.11.2018 | Ana Maria ANTONOVICI
Ana-Maria Antonovici

Ana-Maria Antonovici

« povestea anterioară

Într-o pădure trăia odată un elefant uriaș, cu numele Patru-dinți, care era regele turmei sale. Odată se ivi acolo o secetă mare, care ținu mulți ani. Din cauza ei secară lacuri, smârcuri, mlaștini și bălți. Atunci toți elefanții grăiră către regele lor:
– Măria-ta, puii noștri sunt chinuiți de sete și trag să moară; unii au și murit. Să căutăm un lac, unde să bea apă și să se învioreze. După ce se gândi mult, regele elefanților zise:
– Este în inima unui ținut, într-un loc singuratic, un lac mare, totdeauna plin cu apă din Gangele care curge pe sub pământ. Să mergem într-acolo! Zis și făcut. Merseră ei cinci nopți de-a rândul și ajunseră la lac. Acolo intrară în apă și nu mai ieșiră decât atunci când apuse soarele. Însă de jur împrejurul acelui lac se aflau nenumărate gropi, făcute de iepuri în pământul foarte moale. Acestea fură stricate de elefanți, pe când umbla încoace și încolo. Mulți iepuri se aleseră cu picioarele, capetele și gâturile strivite; unii din ei muriră, alții abia scăpare cu viață. După ce se depărtă turmă de elefanți, iepurii, turburați, văzându-și locuințele distruse de picioarele elefanților, unii din ei cu picioarele rupte, alții cu corpul stâlcit și plin de sânge, alții iarăși cu puii omorâți, se întruni-ră cu ochii în lacrimi și începură a se sfătui.
– Vai, suntem pierduți! spuneau ei. Turma ceea de elefanți are să vină mereu, pentru că nu-i apă aiurea. Așa că vom pieri cu toții. Doar se spune:
Elefantul omoară chiar când atinge, șarpele chiar când miroase, regele chiar când râde, omul rău chiar când cinstește. (83)

Să ne gândim dar la vreun mijloc de scăpare. Atunci unul din ei zise:
– Să părăsim acest ținut și să plecăm. Ce putem face altceva? Doar Manu și Vyasa* au spus:
Omul să părăsească pe unul pentru familie, familia s-o părăsească pentru sat, satul să-l părăsească pentru țară și pământul întreg pentru sine însuși. (84)

Regele să-și părăsească țara fără a sta la gânduri, dacă aceasta-i spre binele său, chiar dacă-i sănătoasă, roditoare și prielnică creșterii vitelor. (85)

Omul să își păstreze averea pentru vreo nenorocire, nevasta să și-o păstreze cu ajutorul averii, iar pe sine să se păstreze sacrificând și nevastă și avere. (86)

Atunci unii ziseră:
Nu se poate părăsi așa deodată în locul strămoșesc. De aceea să ne gândim la un mijloc de a-i speria, ca să nu vină cumva din nou. Doar se spune:
Și șarpele care nu-i veninos trebuie să-și ridice creasta; veninos sau nu, creasta-i ridicată insuflă groază. (87)

Atunci alții ziseră:
– Dacă-i așa, este un mijloc foarte bun de a-i speria în așa fel, încât să nu se mai întoarcă. Însă izbutirea acestui mijloc atârnă de un sol iscusit. Fiindcă iepurele Vijayadatta, regele și stăpânul nostru, locuiește în lună, de aceea să se trimită un sol prefăcut la regele elefanților, care să-i spună:
” Luna te oprește să vii aici la lac, pentru că de jur-împrejurul lui locuiesc supușii ei”. Dacă i se va vorbi astfel, poate că va da crezare vorbelor solului și va pleca. Atunci alți iarăși ziseră:
– Dacă-i așa, este în mijlocul nostru un iepure cu numele Clăpăug. Acela-i meșter la vorbă și cunoscător în ale soliei. Să-l trimitem pe dânsul acolo. Doar se spune:
Acela este trimis ca sol din partea regelui, care-i chipeș, fără dorinți, cu darul vorbirii, cunoscător a tot felul de cărți și care știe să pătrundă gândul altora. (88)

De asemenea:
Cel care recurge la un ușier domnesc neghiob sau plin de lăcomie, dar mai cu seamă mincinos, acela nu izbutește în ceea ce întreprinde. (89)

Să vedem deci dacă putem să scăpăm teferi din această pacoste! Atunci ceilalți ziseară:
– Așa-i bine. Alt mijloc de scăpare nu-i. Să facem așa! Atunci fu ales Clăpăug, ca să meargă la regele turmei de elefanți; și Clăpăug porni. Când ajunse aproape de drumul elefanților, se sui pe o movilă, de care nu se putea apropia nimeni altul, și vorbi către elefant:
– Hei, elefant păcătos, cum de-ai îndrăznit să intri, așa nici una nici două și fără să-ți pese, în lacul acela al lunii? Să nu mai calci pe aici; pleacă! Auzind aceasta, elefantul zise mirat:
– Dar tu cine ești? Acela răspunse:
– Eu sunt iepurele Vijayadatta și locuiesc în lună. Sfânta lună m-a trimis acum la tine, pentru ca vorbele ei să aibă mai multă crezare. Atunci elefantul zise:
– Hei, iepure, spune-mi porunca sfintei luni, ca s-o îndeplinesc îndată! Iepurele răspunse:
– Ziua trecută ai venit împreună cu turma ta și ai strivit o mulțime de iepuri. Cum de nu știi că aceștia sunt sub stăpânirea lunii? De aceea, dacă ții la viață, sub nici un cuvânt să nu mai vii aici. Aceasta-i porunca lunii! Elefantul întrebă:
– Și unde se află acum stăpâna voastră, sfânta lună? Iepurele răspunse:
– Ea a venit acum aici, la lac, ca să aducă mângâiere iepurilor care au mai rămas în viață dintre cei zdrobiți de turma ta. Iar eu am fost trimis la tine. Elefantul zise:
– Dacă-i așa, arată-mi pe stăpâna ta, ca să mă închin la ea și să plec aiurea! Iepurele zise:
– Vino numai tu cu mine, ca să ți-o arăt! Zis și făcut. Seara iepurele îl duse pe elefant la țărmul lacului și, arătându-i chipul lunii în apă, îi zise:
– Stăpâna noastră stă cufundată în meditație în mijlocul apei. Închină-te ei în tăcere și pleacă iute. Astfel, dacă-i turburi meditația, se va supăra din nou și mai tare. Atunci elefantul, înfricoșat, se închină la lună și apoi se depărtă. Din ziua aceea iepurii trăiră în tihnă în vizuinile lor, împreună cu ai lor. De aceea eu spun:
Pomenindu-i pe cei mari, avem izbânda cea mai mare. Fiindcă au pomenit de lună, iepurii au trăit în pace. (90)

Tot astfel:
Odinioară iepurele și Kapinjala, vrând cu orice preț să se judece și dând peste un judecător mișel, și-au găsit pieirea amândoi. (91)

– Cam asta? întrebară păsările. Corbul povesti:

Adaptare Legal Style: Ana-Maria Antonovici
Intern SSJ

* Panciatantra (Cele cinci cărți ale înțeleciunii) este un text remarcabil și bogat în reguli discutabile.

« povestea anterioară


JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.


Irina Maria STANCU


Oana ISPAS


Radu Slăvoiu


Livia Dianu-Buja


Ștefania Stoica


Luminița Malanciuc


Ioana-Olivia Voicu


Eduard Toma-Apostol


Florina-Lăcrămioara Drăgan