Achiziţii publiceAfaceri transfrontaliereArbitrajAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiContencios administrativContravenţiiCorporateCyberlawData protectionDrept civilDrept comercialDrept constituţionalDrept penalDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiDreptul UEEnergieExecutare silităFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăLITIGIIMedia & publicitateMedierePiaţa de capitalProcedură civilăProprietate intelectualăProtecţia consumatorilorProtecţia mediuluiTelecom
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
MARES DANILESCU MARES
Abonare newsletter oficial JURIDICE.ro

 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

România la CEDO: cauza pendinte S.C. CREDIT EUROPE LEASING IFN S.A. Sechestru dispus de procuror, lipsă cale de atac pe rolul unei instanțe, RIL posibil contrar CEDO, dreptul de proprietate și articolele 6,7,13 din Convenție

19.11.2018 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina Maria MURGILĂ

Secția a patra, CEDO

Cererea nr. 38072/2011
S.C. CREDIT EUROPE LEASING IFN S.A. împotriva României
introdusă în data de 17 iunie 2011 și comunicată în data de 18 octombrie 2018

1. Obiectul cererii (precum este rezumat de CEDO și tradus de noi)

Cererea se referă la aplicarea unui sechestru (în scopul confiscării ulterioare) asupra proprietății societății reclamante în cursul unei anchete penale referitoare la alte societăți. Aceasta se referă, de asemenea, la imposibilitatea reclamantului – care rezultă din practica instanțelor naționale – de a contesta confiscarea separat în timpul anchetei propriu-zise. Confiscarea în cauză, ordonată de procuror la 6 august 2010, se referea la 779 chioșcuri de presă și 7 camioane deținute în mod legal de societatea reclamantă și închiriate societăților aflate în anchetă. Măsura este încă validă, deoarece ancheta este în curs de desfășurare.

În conformitate cu articolul 168 din Codul de procedură penală în vigoare la momentul relevant, sechestrul putea fi atacat în fața procurorului. Această prevedere a fost clarificată prin recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care a statuat în hotărârea sa nr. 71/2007 că sechestrul putea fi atacat numai în fața procurorului, în timp ce ancheta era în desfășurare și în fața instanțelor, odată ce ancheta a fost încheiată și dosarul a fost trimis instanțelor. În aplicarea acestei decizii, plângerea reclamantei împotriva ordinului de sechestru a fost respinsă ca inadmisibilă de Tribunalul Municipiului București la 17 februarie 2011.

Compania reclamantă se plânge că dreptul său de acces la instanță a fost încălcat și că sechestrarea excesiv de lungă a averii sale constituie o sancțiune și o încălcare a dreptului său de a se bucura de bunuri în lipsa unei căi de atac efective interne.

II. Întrebările comunicate în octombrie 2018

1. A fost hotărârea Tribunalului Municipiului București din 17 februarie 2011 prin care se respinge ca inadmisibilă plângerea reclamantei împotriva ordonanței de aplicare a sechestrului din data de 6 august 2010, o încălcare a dreptului reclamantei de acces la instanță prevăzut la articolul 6 § 1 al Convenției?

2. Reprezintă sechestrul proprietății reclamantului, impus la 6 august 2010 și încă în curs, o „pedeapsă” în sensul articolului 7 al Convenției?
Dacă da, a fost confiscarea proprietății reclamantei compatibilă cu cerințele articolului 7 al Convenției?

3. Reclamantul a fost privat de bunurile sale în interes public și în conformitate cu condițiile prevăzute de lege, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție?
Dacă da, a fost această interferență necesară pentru a controla folosirea proprietății în conformitate cu interesul general? În special, această interferență a adus atingere echilibrului just între protecția dreptului de proprietate al reclamantei și cerințele interesului general?

4. A avut reclamanta la dispoziție o cale de atac internă eficientă pentru plângerea împotriva ordinului de aplicare a sechestrului din 6 august 2010, în conformitate cu articolul 13 din Convenție?

Adina Maria MURGILA (traducere)
dr. Mihaela Mazilu-Babel (selecție și coordonare)


Aflaţi mai mult despre ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “România la CEDO: cauza pendinte S.C. CREDIT EUROPE LEASING IFN S.A. Sechestru dispus de procuror, lipsă cale de atac pe rolul unei instanțe, RIL posibil contrar CEDO, dreptul de proprietate și articolele 6,7,13 din Convenție”

  1. Acel moment când ÎCCJ dă un RIL și instanțele după nu se mai gândesc dacă totuși ce îi obligă ÎCCJ pe judecători prin RIL nu o fi contrar CEDO – adică acel moment când instanțele se prefac că nu există art. 20 din Constituție atunci când avem RIL-uri.

    Această atitudine e cu atât mai tristă când știm că România a fost condamnată – nu doar o dată – pentru fix practica judiciară a ÎCCJ.

    Și cum s-a gândit România să repare asta? Dându-i lui ÎCCJ puterea de a-și impune practica prin RIL-uri și Dezlegări prealabile și judecătorii riscând să fie sancționați disciplinar dacă nu respectă RIL-urile și dezlegările prealabile. Măcar să avem uniformitate în încălcarea CEDO. Să fie egalitate în nedreptate!! Pentru că asta înseamnă justiție … Și probabil s-a dorit să se promoveze ideea că nu există nicio diferență, pe plan intern, între un justițiabil care angajează un avocat ce știe CEDO și un justițiabil ce angajează un avocat ce nu știe CEDO.

    Și CCR, dacă a îndrăznit să le controleze, a ieșit clar în afara prerogativelor 😛 și a deschis o ditamai cutie a Pandorei … (care de fapt era un vas mare de lut, nu o cutie). Ah, și evident că aceste controale CCR nu trebuie DELOC să aibă efect retroactiv, nici măcar în materie penală, dacă ele sunt favorabile „penalilor”.

    Dacă ne-am fi aflat în domeniul de acțiune al dreptului Uniunii, justițiabilul nu ar fi trebuit decât să exclame: Elchinov! – și instanța ar fi realizat expressis verbis că RIL-ul chiar nu e suprem absolut, ci doar condiționat.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.


Irina Maria STANCU


Oana ISPAS


Radu Slăvoiu


Livia Dianu-Buja


Ștefania Stoica


Luminița Malanciuc


Ioana-Olivia Voicu


Eduard Toma-Apostol


Florina-Lăcrămioara Drăgan