JurisprudenţăJurisprudenţă CEDOJurisprudenţă CJUEJurisprudenţă CCRJurisprudenţă ÎCCJJurisprudenţă curentă ÎCCJ / Dezlegarea unor chestiuni de drept / Recurs în interesul legiiJurisprudenţă Curţi de apelJurisprudenţă TribunaleJurisprudenţă Judecătorii
 
Curtea Constituţională
DezbateriCărţiProfesionişti
JURIDICE
Print Friendly, PDF & Email

Neconstituționalitatea unor prevederi ref. procesul de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist. Excepție de neconstituționalitate respinsă

20.11.2018 | Alina GAJA

În Monitorul Oficial al României, nr. 956 din 13 noiembrie 2018 a fost publicată Decizia Curții Constituționale din 17 iulie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 pct. 2 și art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Autorul sesizării: Ministerul Apărării Naționale – UM 02523, într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă.

Obiectul excepției de neconstituționalitate:
Prevederile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România:

Art. 3 pct. 2Persoana care se consideră îndreptățită – persoana care a formulat și a depus, în termen legal, la entitățile învestite de lege cereri din categoria celor prevăzute la pct. 1, care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 35 alin. (1): Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Art. 35 alin. (2): În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.

Motivarea excepției de neconstituționalitate:
Prevederea constituțională presupus încălcată:
Art. 21 din Constituție – Accesul liber la justiție:
(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.

Autorul susține că textele de lege criticate încalcă dreptul de acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, prin limitarea persoanelor care pot contesta deciziile emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților doar la persoanele care se consideră îndreptățite, așa cum sunt acestea definite de art. 3 pct. 2 din Legea nr. 165/2013, și excluderea dintre acestea a emitentului deciziei prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. Autorul excepției de neconstituționalitate, deținător al bunului imobil revendicat, arată că a motivat existența interesului public legitim, care vizează, între altele, satisfacerea nevoilor comunitare și realizarea competenței autorităților publice, aspect care a stat la baza refuzului justificat de restituire în natură a imobilului. Precizează, totodată, că nu are la dispoziție niciun instrument juridic pentru contestarea deciziei emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Imobilelor.

Constatările Curții Constituționale:
Ref. art. 3 pct. 2 din  Legea nr. 165/2013
Curtea observă că autorul sesizării, în calitate de entitate deținătoare a imobilului revendicat, care a fost obligat prin decizie a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor la restituirea în natură a acestuia – deși propusese acordarea de despăgubiri -, critică faptul că deciziile emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pot fi contestate în fața unei instanțe judecătorești doar de persoanele care se consideră îndreptățite, așa cum sunt acestea definite de art. 3 pct. 2, supus controlului constituțional, din Legea nr. 165/2013, nu și de către emitentului deciziei prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Dispozițiile art. 3 pct. 2 din Legea nr. 165/2013, oferă definiția „persoanei care se consideră îndreptățită” și care, în virtutea acestei calități, are, potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, dreptul de a contesta deciziile emise de entitățile învestite de lege. Definiția în discuție se raportează la convingerea – care se va dovedi întemeiată sau nu, în funcție de actele doveditoare depuse – că persoanele în discuție sunt titularii unui drept de proprietate privată sau moștenitori ai acestora, convingere care justifică demersul lor constând în formularea cererilor de revendicare a diferitelor bunuri imobile preluate în mod abuziv de statul român în perioada comunistă, astfel cum aceste cereri sunt individualizate în art. 3 pct. 1 din Legea nr. 165/2013. Or, entitatea deținătoare a bunului este inclusă de lege în mecanismul care concură la realizarea dreptului de proprietate privată al persoanei care se consideră îndreptățită, prin analizarea și recunoașterea acestuia, acolo unde este cazul, și formularea de propuneri de restituire în natură sau în echivalent, atunci când restituirea în natură nu este posibilă. În ipoteza în care, în final, se dispune restituirea în natură, această împrejurare determină, într-adevăr, o diminuare a patrimoniului entității deținătoare a bunului, dar această diminuare nu este altceva decât o reparație la nivel istoric a unor nedreptăți și abuzuri săvârșite în perioada regimului comunist, de vreme ce bunul respectiv fusese inclus în patrimoniul acesteia într-o manieră incompatibilă cu actuala ordine de drept, în care principiile democrației constituționale impun recunoașterea și respectarea drepturilor și libertăților fundamentale, așadar, inclusiv a dreptului de proprietate privată, pentru realizarea căruia legiuitorul a edictat o serie de acte normative al căror scop îl reprezintă repararea nedreptăților din perioada menționată. Așadar, ab initio bunul revendicat de persoana care se consideră îndreptățită fusese adus în patrimoniul entității deținătoare într-o modalitate contrară regulilor statului de drept, astfel că restituirea acestuia în natură, atunci când acest lucru este posibil, apare ca o măsură justificată, pe care entitatea în cauză nu are îndreptățirea să o conteste.

Ref. art. 35 alin. (1) din  Legea nr. 165/2013
Curtea reține că s-a mai pronunțat în precedent, cu privire la critici similare, constatând că acestea sunt neîntemeiate. Instanța de contencios constituțional a observat că, din prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, rezultă că legea nu conferă unității deținătoare a bunului imobil solicitat/entității învestite cu soluționarea notificării legitimare procesuală activă pentru contestarea în instanță a deciziei Comisiei Naționale de invalidare a propunerii sale de acordare de măsuri reparatorii în echivalent. În legătură cu acest aspect, Curtea a reținut (Decizia nr. 10 din 17 ianuarie 2017) că, în operațiunea de determinare a măsurii reparatorii, entitatea învestită de lege, în sensul art. 3 pct. 4 lit. a) și b) din Legea nr. 165/2013, are interesul ca persoanei îndreptățite să i se acorde măsuri de compensare prin puncte, întrucât, în acest caz, patrimoniul său nu va fi afectat, direct sau indirect, prin măsura reparatorie propusă. Izvorul dreptului la despăgubire al persoanei îndreptățite îl constituie, însă, bunul imobil preluat în mod abuziv, compensarea prin echivalent fiind o măsură excepțională care se abate de la principiul restituirii în natură. În cazul compensării prin puncte, statul a ales ca el însuși să preia sarcina despăgubirii cu privire la bunurile care fac obiectul legii; prin urmare, în lipsa acestui mecanism, ar fi revenit unității deținătoare obligația fie de a restitui bunul în natură, fie de a acorda o măsură reparatorie prin echivalent, indiferent de forma acestuia. Diminuarea patrimoniului unității deținătoare ca urmare a deciziei Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, prin care se invalidează decizia entității învestite de lege care conține propunerea de acordare de măsuri compensatorii, se datorează notificării depuse, unitatea deținătoare fiind cea avantajată în ipotezele care nu dau loc la restituire în natură sau la măsuri reparatorii prin echivalent, caz în care devine aplicabilă măsura compensării prin puncte. Unitatea deținătoare – indiferent de regimul său juridic – și statul formează un corp procesual unitar în concepția legiuitorului. Această realitate normativă, fiind rezultatul unei ficțiuni juridice pe care legiuitorul a creat-o, constituie, în mod indubitabil, o regulă de drept în materia restituirii reglementată de Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, iar caracteristica esențială a acesteia este faptul că nu poate fi făcută proba contrară împotriva unei asemenea reguli, prin mijlocirea art. 21 din Constituție.

Curtea a statuat, prin aceeași decizie că, din moment ce atât unității deținătoare, cât și Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor le incumbă obligația de restituire, nu se poate reține existența unei limitări a accesului liber la justiție a uneia împotriva celeilalte. Prin urmare, legiuitorul a considerat că, în cadrul procesului de restituire, nu pot exista interese legitime divergente între acestea; ceea ce este actual și primează este interesul legitim al persoanei îndreptățite de a i se restitui bunul în natură/echivalent, aspect pe care numai aceasta îl poate contesta. În consecință, deși unitatea deținătoare ar putea invoca un interes de fapt în promovarea unei căi de atac împotriva deciziei de invalidare a Comisiei Naționale pentru Compensarea imobilelor, Curtea a apreciat că acest interes nu este unul legitim, pentru a putea fi valorificat în sensul art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție. Caracterul legitim al interesului aparține doar persoanei îndreptățite, căreia, de altfel, legea îi și recunoaște dreptul de a contesta actul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor. Prin urmare, Curtea a constatat că textul legal criticat nu încalcă art. 21 din Constituție.

Ref. art. 35 alin. (2) din  Legea nr. 165/2013
Curtea observă că prevederea vizează situația în care entitatea învestită de lege – adică, după caz, unitatea deținătoare sau Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor – nu emite decizia în termenele impuse de lege, conferind persoanei care se consideră îndreptățită dreptul de a se adresa instanței judecătorești în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. Or, premisa ce stă la baza criticii formulate în cauză o constituie tocmai existența unei decizii susceptibile de a fi contestate – în opinia autorului excepției, inclusiv de către entitatea deținătoare -, astfel că art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 nu are incidență în cauză. De altfel, pentru ipoteza normativă a textului de lege menționat, entitatea deținătoare nici nu ar avea vreun interes să atace inactivitatea Comisiei Naționale concretizată în depășirea termenelor stabilite prin lege pentru emiterea deciziei. În consecință, excepția de neconstituționalitate având acest obiect este inadmisibilă, neîntrunind condiția legăturii cu cauza prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Decizia Curții Constituționale:
– Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 3 pct. 2 și ale art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Alina Gaja


Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


 Abonare newsletter | Corporate | Membership

.