Conceptul de prosumator (prosumer) în domeniul energiei electrice la nivel european

George-Mihai Popa

De la momentul apariţiei Legii nr. 184/2018 se poate discuta de implementarea noţiunii de ”prosumator” şi în România. Aspectele care privesc activitatea prosumatorului ce au fost introduse prin actul normativ menţionat se referă la noţiunea, definirea acestui client final din domeniul energiei electrice care, în acelaşi timp, produce, consumă, stochează şi poate vinde energie electrică din surse regenerabile, posibilitatea acestuia de a vinde energia electrică furnizorilor cu care acesta a încheiat contracte de furnizare a energiei electrice şi drepturile acordate prosumatorilor în raport cu furnizorii de energie electrică, operatorii de distribuţie de energie electrică precum şi regimul fiscal al activităţii prosumatorilor.

În ceea ce priveşte noţiunea de prosumator la nivel european, conform Briefing-ului pe tema prosumerilor din electricitate din 2016 din cadrul Parlamentului European[1] acest termen prezintă noutate de asemenea şi se referă bineînţeles la acei consumatori care în acelaşi timp pot consuma, dar şi produce energie electrică. Exemplele de prosumatori incluzând: prosumatorii rezidenţiali – care produc energie electrică pe proprietatea lor prin instalarea de panouri fotovoltaice, comunităţi restrânse – asocieri rezidenţiale, fundaţii sau alte persoane care nu au scop lucrativ, dar produc energie electrică pentru propriul consum, prosumatori comerciali – întreprinderi mici şi mijlocii, magazine universale, clădiri de birouri etc. a căror activitate de bază nu este reprezentată de producţia de electricitate, dar care consumă energia pe care o generează precum şi şi prosumatorii publici – şcoli, spitale şi alte instituţii ce pot genera prin propriile activităţi energie electrică.[2]

În cadrul Opiniei[3] Comitetului Economic şi Social European din 2016 referitoare la prosumator se precizează că pentru clarificarea conceptului de prosumator este necesar să se stabilească de către Comisie printr-un document o definiţie cadru ce ar trebui să cuprindă elemente esenţiale precum mărimea instalaţiilor utilizate, producerea de energie electrică în mod individual şi colectiv, dreptul de proprietate asupra instalaţiilor utilizate şi problema generării de surplus de energie electrică.

Dezvoltarea ideii de prosumerism s-a realizat gradual în anii precedenţi, când la nivel internaţional au fost luate în calcul mai multe elemente care au format contextul propice pentru acest concept. Unul dintre factori se referă la accesul la sursele de energie şi protejarea particularilor aflaţi în dificultate precum şi a grupurilor sociale vulnerabile. De asemenea, un rol important a fost jucat de necesitatea protejării mediului în contextul dezbaterilor organizate de foruri internaţionale la cel mai înalt nivel referitoare la impactul activităţilor de producţie în cadrul industriei energetice şi găsirea unor soluţii sustenabile în acest domeniu esenţial civilizaţiei. Un alt element care a încurajat apariţia prosumatorului este reprezentat de dezvoltarea rapidă a tehnologiei informaţiei şi a noilor modele de afaceri în domeniul energiei electrice prin care se oferă în prezent o mai mare flexibilitate accesului la sursele de energie şi mai ales la implementarea sistemelor de energie regenerabilă (în mod special de panouri fotovoltaice) locuinţelor individuale, ansamblurilor rezidenţiale precum şi consumatorilor aflaţi în zone îndepărtate de marile centre urbanistice. Toate aceste elemente trebuie luate în considerare şi în contextul în care în viitorul apropiat explozia demografică şi utilizarea pe scară largă a dispozitivelor digitale vor remodela politicile comerciale din acest domeniu.

În completarea celor menţionate este important de adus în discuţie faptul că la nivel european prosumatorul poate fi atât persoana fizică, dar şi asociaţii, mici întreprinderi sau autorităţi locale care au capacitatea de a produce energie electrică prin micro-instalaţii ce pot fi mini-turbine eoliene, panouri fotovoltaice sau micro-instalaţii de agent termic, pledându-se în favoarea ridicării oricăror bariere pentru aceştia de a vinde liber surplusul de energie electrică. De altfel, în concepţia Opiniei Comitetului Economic şi Social European din 2016 activitatea prosumatorului ar trebui să includă adiţional, pe lângă generarea de energie electrică, şi producerea de energie termică precum şi oferirea soluţiilor de răcire.

În contextul apariţiei legislaţiei naţionale pe acest subiect se poate concluziona că se impune o analiză riguroasă a cadrului legal respectiv, iar de lege ferenda o actualizare şi o armonizare firească în sensul aplicării principiilor enunţate la nivel european.

[1] Disponibil aici.
[2] Nikolina Sajn – EPRS/European Parliamentary Research Service PE 593.518.
[3] Opinion of the European Economic and Social Committee on Prosumer Energy and Prosumer Power Cooperatives: opportunities and challenges in the EU countries (2017/C 034/07).

George-Mihai Popa
Corporate Legal Director E.ON România

* Opinie susținută în cadrul dezbaterii ”O chestiune de Energie”, editia 230, organizată de Societatea de Științe Juridice (SSJ)

Citeşte mai mult despre Comitetul Economic si Social European, energie electrică, George-Mihai Popa, prosumator! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn  WhatsApp  Threads  Google News 

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.