CEDO, CJUE, CCR, ÎCCJ DCD RIL, curţi de apel, tribunale, judecătorii
 
Curtea Constituţională
DezbateriCărţiProfesionişti
Înregistrările video sunt accesibile pentru membri şi parteneri. Cheltuială deductibilă fiscal. Reducere 39,6 euro pentru avocaţii din barourile Bucureşti, Ilfov, Dolj, Timiş, Prahova şi Sibiu. Se acordă 20 de puncte de pregătire profesională. UNBR încurajează extinderea naţională, detalii aici. Reducere 19,8 euro pentru executorii Camerei Executorilor Bucureşti, membrii UNELM şi notarii Camerei Notarilor Publici Bucureşti.
JURIDICE
Abonare newsletter oficial JURIDICE.ro

Print Friendly, PDF & Email

Neconstituționalitatea unor prevederi ref. procedura insolvenței. Excepție de neconstituționalitate respinsă

27.11.2018 | Alina GAJA

Alina Gaja

În Monitorul Oficial al României, nr. 908 din 29 octombrie 2018 a fost publicată Decizia Curții Constituționale din 19 iunie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. 

Autorul sesizării: Societatea Inforomtur – S.R.L. din comuna Ciuperceni, județul Gorj, într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Gorj – Secția a II-a civilă.

Obiectul excepției de neconstituționalitate: 
Prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006:
Art. 18 alin. 2, teza a II-a: După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce și activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acționarilor/asociaților.

Motivarea excepției de neconstituționalitate:
Prevederea constituțională presupus încălcată:

Art. 21 din Constituție – Accesul liber la justiție 
(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.

(În componenta referitoare la dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil).

Autorul sesizării susține că prevederile criticate sunt neconstituționale deoarece, în procedura insolvenței, administratorul special este împiedicat să reprezinte societatea în instanță, după ridicarea dreptului de administrare, aceasta fiind reprezentată de lichidatorul judiciar, ceea ce este contrar dreptului la un proces echitabil. De asemenea susține că textul nu respectă normele de tehnică legislativă, în sensul că dispozițiile criticate nu sunt clare, precise și previzibile, având în vedere că acesta a fost interpretat diferit de către instanțele de judecată, context în care menționează și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie.

Constatările Curții Constituționale:

1. Curtea reține că, potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006, scopul acestei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență. Pentru realizarea scopului și obiectivelor procedurii, în capitolul II sunt prevăzuți participanții la procedura insolvenței, iar legea distinge între organele care aplică efectiv procedura [art. 5] – instanțele judecătorești, administratorul judiciar și lichidatorul judiciar -, participanții la procedură – adunarea creditorilor, comitetul creditorilor, administratorul special – și părțile – debitorul și creditorul. Pentru fiecare dintre acestea, legea stabilește atribuții, drepturi și obligații, pentru fiecare dintre etapele procedurii.

2. După deschiderea procedurii insolvenței, adunarea generală a acționarilor/asociaților numește un administrator special, a cărui competență este diferită, în funcție de conservarea sau, dimpotrivă, ridicarea dreptului de administrare al debitorului, precum și în funcție de stadiul procedurii în care se află debitorul. Astfel, cu privire la trecerea debitorului în faliment, potrivit art. 107 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, prin hotărârea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul-sindic va pronunța dizolvarea societății debitoare și va dispune ridicarea dreptului de administrare al debitorului, iar în cazul procedurii generale, desemnarea unui lichidator provizoriu, precum și stabilirea atribuțiilor și a remunerației acestuia.

3. În cadrul procedurii falimentului, administratorul judiciar sau lichidatorul are o poziție și o situație deosebită față de toate părțile și față de toți ceilalți participanți la procedură, ei nefiind parte în proces, ci participanți la procedură, cu rol și atribuții determinate de lege. Aceștia nu acționează în interes personal, ci în interesul bunei desfășurări a întregii proceduri, în interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia, cât și în interesul creditorilor, pentru ca aceștia să își poată valorifica creanțele în cât mai mare măsură și cât mai operativ.

4. Potrivit art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 13 octombrie 2011, „lichidatorul este practicianul în insolvență compatibil, autorizat în condițiile legii, desemnat să conducă activitatea debitorului în cadrul procedurii de faliment, atât în procedura generală, cât și în procedura simplificată, și să exercite atribuțiile prevăzute de lege sau pe cele stabilite de instanța de judecată.” În virtutea atribuțiilor stabilite prin lege, pe de o parte, administratorul judiciar sau lichidatorul întreprinde diverse acte și operațiuni juridice prevăzute de lege, în consonanță cu scopul acesteia, respectiv instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență și în conformitate cu caracterul procedurii insolvenței în diferite etape, respectiv procedura falimentului care este o procedură de insolvență concursuală colectivă și egalitară ce se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului.

5. Curtea nu poate reține pretinsa încălcare a prevederilor constituționale cu privire la dreptul la un proces echitabil prin faptul că, în această fază procedurală, administratorul special nu mai poate să reprezinte societatea în instanță, respectiv după ridicarea dreptului de administrare, întrucât, din acest moment, al intrării societății în faliment, interesele creditorilor trebuie ocrotite, lichidatorul judiciar fiind cel care, dincolo de interesele administratorului societar sau special, trebuie să lichideze bunurile societății debitoare și să procedeze la recuperarea creanțelor, fiind normal ca acesta să reprezinte și societatea în faliment. 

6. Chiar și înainte de deschiderea procedurii insolvenței, voința unei societăți se manifestă prin intermediul unui reprezentant. Acest fapt este deplin justificat de faptul că societatea este un subiect de drept distinct de asociații care o constituie. Deschiderea procedurii insolvenței și obiectul specific al acesteia au justificat adoptarea de către legiuitor a unor norme de procedură derogatorii de la dreptul comun, fără ca aceasta să aibă semnificația încălcării drepturilor constituționale de care se pot bucura părțile în cadrul unui proces echitabil. De asemenea, situația deosebită în care se află debitorul după deschiderea procedurii a justificat restrângerea exercițiului unor drepturi ale sale, în vederea îndeplinirii scopului prevăzut de art. 2 din Legea nr. 85/2006, constând în instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.

7. În privința unei pretinse aplicări diferite de către instanțele judecătorești a normelor legale, Curtea reține că, potrivit art. 126 alin. (3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, iar, în virtutea art. 514 din Codul de procedură civilă, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, colegiile de conducere ale curților de apel, precum și Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.

Decizia Curții Constituționale:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a art. 18, alin. 2, teza a II-a din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Alina Gaja


Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.


Irina Maria STANCU


Oana ISPAS


Radu Slăvoiu


Livia Dianu-Buja


Ștefania Stoica


Luminița Malanciuc


Ioana-Olivia Voicu


Eduard Toma-Apostol


Florina-Lăcrămioara Drăgan