Principii rivale, ponderări și justificări. A Theory of Constitutional Rights de Robert Alexy
27 noiembrie 2018 | Teodor PAPUC
Într-un exercițiu de predicție a viitorului profesiilor juridice, Richard Susskind, consilierul Lordului Chief Justice al Angliei și Țării Galilor în probleme de IT, susține că tehnologia va afecta în mod profund munca judecătorilor. Totuși, afirmă acesta, „procesul de elaborare a hotărârilor judecătorești în cazurile dificile, în special atunci când judecătorii trebuie să se pronunțe cu privire la probleme complexe de principiu, de politică sau de moralitate, depășește cu mult capacitatea sistemelor informaționale contemporane”[1]. El sugerează, așadar, că cel puțin pe termen scurt, profesia de judecător nu riscă să dispară din nomenclatorul profesiilor. Cred că observația este valabilă și pentru avocați, și ei furnizori de argumente pentru pronunțarea unei soluții sau a alteia, în cazurile dificile.
Greu de crezut însă că, lipsite de sentimente, computerele vor putea administra vreodată situații care implică, de exemplu, cele mai subtile nuanțe ale demnității umane, sursă a libertăților fundamentale scrise și nescrise. Demnitatea umană nu este un joc de șah. Nu poți să concepi un program informatic pe care să-l dotezi cu toate schemele de mutări posibile pentru a-l învinge pe Kasparov, avocat al reclamantului care își revendică un drept fundamental. Drepturile fundamentale sunt norme cu o „textură deschisă”[2]. Viețile noastre sunt limitate în timp, nu și în substanță, în intensitate.
Dar această scurtă recenzie este scrisă cu gândul la examenele de intrare în avocatură și în magistratură. Acestea sunt examene care impun învățarea pe dinafară a unor reguli. Aș vrea să mă înșel, însă cred că ele îi pregătesc pe viitorii magistrați și avocați să iasă, după cum o sugerează predicția, pe ușa din spate a dreptului, învinși de un calculator care cunoaște codurile legislative mai bine decât ei. Sunt examene care impun, prin cerințele lor și prin nevoia de adaptare la acestea, distanțarea de teoria principiilor. Recenzia prezintă o carte care analizează cum trebuie administrate conflictele dintre principii, inclusiv cele mai complicate.
Robert Alexy nu este foarte cunoscut în România. În afară de una dintre cele trei mari opere ale sale – Conceptul și validitatea dreptului, publicată la Paralela 45 în 2008 –, i-au fost traduse în română doar două articole[3]. În același timp, popularitatea acestui autor în teoria anglo-americană a dreptului este în creștere[4], cel puțin din momentul publicării în limba engleză a lucrării A Theory of Constitutional Rights[5], care face obiectul acestui text.
A Theory of Constitutional Rights este teza de doctor abilitat a lui Alexy, susținută în 1984 la Facultatea de Drept din Göttingen[6]. Ideea centrală a cărții constă în posibilitatea rezolvării principalelor probleme ale teoriei drepturilor constituționale cu ajutorul distincției dintre reguli și principii. Alexy susține că principiile sunt exigențe de optimizare. Exigențele de optimizare sunt norme care pretind realizarea unui obiectiv în cea mai mare măsură posibilă, având în vedere posibilitățile factuale și juridice posibile. Un exemplu de principiu ar fi norma potrivit căreia fiecare persoană se bucură de libertatea de religie. Spre deosebire de principii, regulile sunt norme care pretind ceva în mod definitiv. Sunt comenzi definitive. Juridic vorbind, o regulă este validă sau nu. Un exemplu de conflict de reguli este situația în care, pe de parte, școlarilor li s-ar interzice să părăsească sala de clasă înainte de sunetul clopoțelului și, pe de altă parte, li s-ar cere să o părăsească atunci când aud alarma de incendiu. Dacă aplicarea concomitentă a două reguli conduce la consecințe incompatibile într-un anumit caz și dacă nu poate fi dedusă vreo excepție de la una din ele, cel puțin una trebuie invalidată (p. 49). Așadar, conflictele dintre reguli se desfășoară la nivelul validității lor. În schimb, modul de aplicare a principiilor, mai precis modul de rezolvare a conflictelor dintre principii, este punerea în balanță. De vreme ce doar principiile valide pot concura, competițiile dintre principii sunt desfășurate din perspectiva ponderii lor. În contextul unui anumit caz, principiul cu ponderea cea mai mare are prioritate față de principiul opus. Ne putem imagina un conflict dintre principiul libertății de religie („Fiecare persoană se bucură de libertatea de religie”) și principiul liberei circulații („Dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat”). Grosso modo, libera circulație a motocicliștilor zgomotoși poate fi limitată în favoarea dreptului credincioșilor de a se ruga nestingheriți, în timpul orelor de rugăciune. Dar libera circulație a motocicliștilor nu poate fi restricționată în afara acestor ore de rugăciune.
Regulile sunt motive definitive, atât timp cât nu există vreo excepție în ceea ce le privește, iar principiile sunt întotdeauna motive prima facie (p. 59). Altfel spus, credincioșii au dreptul prima facie de a le cere autorităților blocarea arterei pe care se află biserica lor, în timpul orelor de rugăciune. Totuși, există motociclete electrice, care circulă fără zgomote. La o analiză pertinentă, credincioșii nu mai sunt îndreptățiți să le ceară autorităților restricționarea circulației persoanelor care conduc asemenea motociclete. Prin urmare, circumstanțele sunt cele care îi conferă unui principiu culoarea lui distinctivă.
Suscită atenția argumentul lui Alexy potrivit căruia nu există principii absolute. Principiile se pot referi fie la un interes colectiv, fie la drepturi individuale. Oricât de surprinzător ar putea părea, nu există un drept absolut de a nu-ți fi aplicată tortura și nici un interes absolut al apărării securității statului. În cazul în care concepi un principiu absolut referitor la un interes colectiv, contrazici însăși ideea de drepturi constituționale, care animă constituționalismul modern. Normele drepturilor constituționale nu ar mai putea stabili nicio limită la acesta, pentru că acolo unde intervine principiul absolut nu mai putem vorbi despre drepturi constituționale. De asemenea, dacă principiul absolut care garantează un drept al unei persoane ar veni în conflict cu principiul absolut care garantează același drept al altei persoane, unul dintre ele trebuie să cedeze. Un fenomen contradictoriu. Așa demonstrează Alexy că principiile absolute sunt incompatibile cu drepturile constituționale (p. 62).
Caracterul de principii al drepturilor constituționale implică, după cum am menționat, punerea lor în balanță cu principiile concurente. Procedura punerii în balanță este, potrivit lui Alexy, una rațională, însă cu siguranță că nu conduce doar la o singură soluție în fiecare caz. Soluția considerată corectă după cântărirea principiilor depinde de judecăți de valoare, care nu sunt controlabile, în sine, prin această procedură. Punerea în balanță reprezintă o procedură deschisă, iar deschiderea ei conduce la o deschidere a sistemului juridic (p. 365). Prezentarea argumentelor sau justificarea poziției unei părți se face în baza conceptelor substanțiale ale demnității, libertății și egalității (p. 366). Astfel, demnitatea, libertatea și egalitatea intră marșând în sălile de judecată ale tribunalelor în care se judecă litigii de drepturi fundamentale.
Metafora „punerii în balanță” reprezintă ultima etapă a testului de proporționalitate, test care are parte de o tot mai mare recunoaștere pe plan internațional, în practica controlului de constituționalitate și în cea de contencios administrativ. Motiv serios pentru juriștii români opriți puțin între viața profesională care pleacă și viața profesională care vine de a citi această carte. Așa se vor putea convinge cât de seducătoare este teoria principiilor.
[1] Richard Susskind, Tomorrow’s Lawyers. An Introduction to Your Future, ediția a II-a, Oxford University Press, 2017, p. 102.
[2] Expresia îi aparține lui H.L.A. Hart. V. The Concept of Law, ediția a II-a, Oxford: Clarendon Press, 1994, p. 128.
[3] Robert Alexy, Drepturi fundamentale și drepturi ale omului, în Jörn Rüsen, Hans-Klaus Keul, Adrian-Paul Iliescu (ed.), Drepturile Omului la întâlnirea dintre culturi, Pitești: Paralela 45, 2004, pp. 29-47; Robert Alexy, Demnitatea umană și analiza proporționalității, Noua Revistă de Drepturi ale Omului, nr. 4, 2017, pp. 85-97.
[4] Vezi Julian Rivers, The reception of Robert Alexy’s work in Anglo-American jurisprudence, Jurisprudence, publicat online pe 25 septembrie 2018, p. 12 [https://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/20403313.2018.1519943].
[5] Robert Alexy, A Theory of Constitutional Rights, Oxford University Press, 2002, trad. Julian Rivers. Trimiterile din această recenzie sunt făcute la ediția engleză din 2010, publicată la aceeași editură. Disponibil aici
[6] Theorie der Grundrechte, Suhrkamp, 1985.
Teodor Papuc
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
