Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Scurtă digresiune despre culpă, subiect culpabil și… creștinism. Karman de Giorgio Agamben
04.12.2018 | Ionuț TUDOR


Ionuț Tudor

Ionuț Tudor

Giorgio Agamben ocupă un loc aparte în peisajul intelectual occidental din ultimele decenii. Îi atribuim o serie de lucrări fundamentale pentru înțelegerea contextelor de emergență și a factorilor de constituire a conceptelor juridico-politice. Lucrări precum ”Starea de exceție”, ”Homo Sacer”, ”Împărăția și gloria”, ”Opus Dei” etc. (marea majoritate apărute în limba română la Ed. Tact și Ed. Idea) propun genealogii ale unor concepte constitutive culturii noastre. Subtitlurile acestor cărți sunt explicative conceptual: puterea suverană și viața nudă, pentru o genealogie teologică a economiei și guvernării, arheologia oficiului, războiul civil ca paradigmă politică, arheologia jurământului, arhiva și martorul etc.

Lectura oricărei cărți de Agamben presupune un efort suplimentar din partea unui jurist, căci Agamben interoghează de fiecare dată „dispozitivul” de putere și cunoaștere aferent oricărui concept, săpând la rădăcina acestora fără a folosi definiții, distincții consacrate, organizări tematice, pentru a ajunge la rădăcini care au stat ascunse privirii până acum (rizomatică juridico-politică).

În ”Karman”[1], apărută în 2018 la Stanford University Press, se apleacă asupra unor termeni atribuiți de regulă literaturii romaniste causa, culpa, crimen sau actio. Sistemele juridice moderne au derivat din ele termeni precum cauză (cauza contractului), culpă (infracțiuni din culpă) sau crimă (mai puțin folosit în dreptul penal, dar încă prezent în criminologie).

Agamben le plasează în centrul construcției juridico-politice a gândirii europene.

Fiecare dintre aceștia se prezintă precum „un concept-prag, un hibrid al realității și discursului, al faptelor și dreptului, furnizând filosofiei și științei occidentale [și religiei] unul dintre termenii săi fundamentali” (p. 5). Conceptul-prag are statut de pendulare între un aspect material și unul conceptual, marcând momentul în care „ceva” trece din sfera realității în cea a dreptului.

De pildă, causa semnifica atât procesul, cât și motivul/pricina/izvorul generator al procesului (sensuri reținute și în prezent). La fel, culpa indica fapta imputabilă (în niciun caz modul de săvârșire a unei fapte, fie că era delict civil sau penal), dar și neglijența cu care cineva comitea o faptă (conceptual, culpa romană trimite mai mult la ceea ce noi folosim astăzi prin termenul de vinovăție).  Crimen îngloba atât acuzația (dar nu acuzația în sens formal, pe care romanii o numeau nominis delatio), cât și crima (infracțiunea am spune noi).

Dar Agamben nu este interesat doar de sublinierea unor etimologii sau sensuri originare, ci de evidențierea unor trăsături esențiale ale dreptului roman: regula de drept se edifica raportat exclusiv la acțiune, la faptă, nu la imperative sociale, deziderate politice sau valori morale. Acestea intervin într-o perioadă târzie a Imperiului, odată cu creștinismul, care dezleagă subiectul de acțiune, legându-l de voință.

Autorul italian identifică și detaliază procesul abscons prin care emerge în cultura juridico-politică ceva de genul unui „subiect culpabil”, care interiorizează o formă de vinovăție prin săvârșirea unei fapte. Conexiunea dintre agent și acțiune, definită într-o bună perioadă a Antichității exclusiv factual, este acum fundamentată într-un “principiu inerent subiectului, și anume subiectul culpabil. Aceasta înseamnă că vinovăția a fost dislocată de acțiune către subiectul care, dacă el sau ea a acționat sciente et volente, poartă întreaga responsabilitate pentru ea” (p. 9).

Procesul acestei transformări pare unul justificat dacă ne gândim la principiul legalității incriminării, la nulla poena sine lege, la necesitatea stabilirii vinovăției pentru ca cineva să fie tras la răspundere. Principiile sunt ferm ancorate în realitatea juridică actuală, părând imuabile.

Dar nu se ascunde nimic în spatele lor?

Primatul subiectului culpabil în cultura juridică europeană[2] nu i-a scăpat unui important teoretician al sec. al XX-lea, Carl Schmitt. El a criticat reducerea subiectului de drept la o categorie psihologică, deși a fost conștient că o eliminare a acestei dimensiuni psihologice pune în discuție preceptul fundamental, conform căruia nu poate exista pedeapsă fără vinovăție. Vinovăția este „un principiu în mod esențial intersubiectiv” pentru că dreptul, atunci când interpretează fapta, infracțiune sau delict, nu pleacă de la un proces psihologic (deși afirmă acest lucru prin formulări de genul „reflectarea în conștiință”), ci de la ceea ce este externalizat în mod obiectiv. Totuși, ceea ce este exteriorizat nu este judecat de drept pentru obiectivitatea sa, ci pentru mișcarea psihică internă din care a plecat. Ceea ce vrea să spună Schmitt aici este că dreptul analizează fapta prin prisma efectelor pe care le produce, devierea de la prescripția legală, pentru necesitatea de a atribui fapta unui subiect și proceselor sale de conștiință. Este doar aparent că dreptul se interesează în mod esențial de psihicul subiectului, ceea ce rămâne important este funcția de atribuire a comiterii faptei unui subiect, proces care intervine în mod secundar.

În cultura juridică europeană s-a produs o mutație atunci când de la culpa romană, nesubstantivizată, relațională, faptică (culpa nu poate și nu trebuie înțeleasă în realitate decât ca o faptă culpabilă) s-a ajuns la un concept substanțial de vinovăție care spune ceva despre subiect.

Navigând prin sursele primare ale dreptului roman, prin textele Sfinților Părinți, lucrări teologice și filosofice relevante, Agamben descrie tabloul acestor mutații, analizând trecerea de la cultura antică centrată pe potențial la cea creștină axată pe voință, la edificarea conceptului de voință juridică ce se sprijină pe liberul arbitru (unde evidențiază rădăcina eminamente juridică a lui liberum arbitrium, nicidecum religioasă), la înțelesurile ideii de responsabilitate/răspundere morală/juridică.

Credem că dreptul modern reține „urme” ale dreptului antic (dreptul roman fiind doar una dintre formele sale, chiar dacă cea mai bine conturată), urme care încearcă să rămână prezente și care amintesc de faptul că între acțiune și responsabilitate (conjuncție-sursă a eticii europene de sorginte greco-romană) nu se găsește ceva de genul unui „subiect culpabil”, o ipoteză care poate lipsi dintr-o analiză juridică, chiar dacă o îndelungată tradiție creștină a încercat să-l impună cu necesitate. Prin tipul de cercetări de tipul celor agambiene, genealogice, nu doar că readucem în discuție semnificațiile latente ale unor concepte, dar și (re)descoperim importanța pe care dreptul a avut-o în modelarea religiei, filosofiei, politicii, într-un raport diferit față de cel considerat până în prezent.


[1] Subintitulată “scurt tratat cu privire la acțiune, vinovăție și gest”; karman este un termen indo-european, sanscrit, care semnifică muncă în general (bună sau rea), sau acțiune, și care, conform indologilor, este sursa lui crimen. Cartea este disponibilă aici.
[2] Amintim doar în treacăt de Friedrich Nietzsche, maestrul absolut al denunțării și criticii la adresa ideii de subiect culpabil.


Ionuț Tudor 

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate