Achiziţii publiceAfaceri transfrontaliereArbitrajAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiContencios administrativContravenţiiCorporateCyberlawData protectionDrept civilDrept comercialDrept constituţionalDrept penalDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiDreptul UEEnergieExecutare silităFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăLITIGIIMedia & publicitateMedierePiaţa de capitalProcedură civilăProprietate intelectualăProtecţia consumatorilorProtecţia mediuluiTelecom
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
MARES DANILESCU MARES
Abonare newsletter oficial JURIDICE.ro

 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Spălarea banilor și finanțarea terorismului. Câteva noi soluții legislative

05.12.2018 | Radu Gabriel BURLACU
Radu Gabriel Burlacu

Radu Gabriel Burlacu

Acțiunile la purtător sunt acele acțiuni care, în conținutul lor, nu au trecut numele celui care le deține. Spre deosebire de acțiunile nominative, proprietatea asupra acțiunilor la purtător se transmite prin simpla tradițiune a înscrisului. Acțiunile la purtător sunt bunuri corporale și, cu toate că posesia de bună-credință poate duce la dobândirea dreptului de proprietate (așa cum prevede art. 937 din NCC), aceste acțiuni sunt o excepție, căci art. 123 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 (în vigoare astăzi) prevede că posesorul acțiunilor va putea execita drepturile de vot prin simpla depunere la societatea pe acțiuni în care urmează să voteze. Această situație exclude din start orice obligație sau drept al societății de a cere dovezi privind calitatea de proprietar al detentorului. De asemenea, transferul acțiunilor la purtător este unul confidențial, pe când transferul acțiunilor nominative este întotdeauna public, fiind necesară transcrierea și în registrele societății. Mai mult, acest transfer al acțiunilor nominative implică și obligația plății impozitului pentru câștigul de capital, pe când în cazul transferului acțiunilor la purtător, nu va putea exista un asemenea impozit tocmai datorită modului în care se face transmiterea dreptului de proprietate.[1]

Ținând cont de aceste aspecte, dar și de alte considerente care țin de tranzacțiile monetare cu sume mari, imposibilitatea identificării beneficiarilor reali în situația unor asemenea tranzacții și nivelul redus de transparență în relațiile economice care ar putea periclita circuitele financiare și ar putea favoriza activități de finanțare a terorismului, autoritățile Uniunii Europene au decis augmentarea luptei împotriva acestor practici. Ca urmare a creșterii riscului de acte teroriste la nivelul Uniunii Europene, Directiva (UE) 2015/849 a fost creată pentru ca autoritățile europene și cele naționale să poată țină pasul cu activitățile care implică tranzacțiile anonime de valori, care sunt o principală sursă a finanțării terorismului.

La data de 24 septembrie 2018, Guvernul a înaintat către Parlamentul României un proiect de lege (Pl-x nr. 483/2018) pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative ce are ca obiect principal de reglementare situația acțiunilor la purtător. Mai exact, aceste acțiuni vor fi interzise pe piața de capital din România, la fel și orice operațiune efectuată prin intermediul lor. Actele normative care sunt supuse modificărilor sunt: OG nr. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile, Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale, Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului și Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism va fi abrogată în totalitate.

Proiectul de lege a trecut prin procedura legislativă ordinară și a fost depus pentru promulgare la Președintele României în data de 31.10.2018. La 02.11.2018, opoziția parlamentară a formulat obiecție de neconstituționalitate, iar proiectul de lege se află în prezent pe rolul instanței de contencios constituțional.

Problema actuală

Principala problemă pe care acțiunile la purtător o ridică este faptul că acționariatul nu este suficient de transparent și nici nu este posibilă cunoașterea numelor celor care dețin acțiuni la un moment dat. Astfel, în expunerea de motive a proiectului de lege se afirmă că „Instituţia acţiunii la purtător ridică, tot mai accentuat, problema lipsei transparenţei acţionariatului, iar cunoaşterea în orice moment a acţionarilor este esenţială în implementarea măsurilor de prevenire şi combatere a spălării banilor, a luptei împotriva terorismului şi finanţării acestuia, a prevenirii şi combaterii evaziunii fiscale“. Aceste transferuri anonime pot reprezenta veritabile riscuri în ceea ce privește spălarea banilor, finanțarea organizațiilor teroriste, dar și sustragerea de la un control financiar. Simpla tradițiune a unor acțiuni de valoare ridicată, care nu este susceptibilă de a fi înregistrată, reprezintă o problemă reală a sistemului financiar de astăzi.

Reglementare

În prezent, activitatea de prevenire a spălării banilor și de prevenire și combatere a finanțării terorismului este reglementată, prin Legea nr. 656/2002. De asemenea, există un instrument legislativ european care vine în ajutorul statelor membre în activitatea menționată. Astfel, Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei, a fost creată special pentru acest scop.

Directiva (UE) 2015/849

În considerentele Directivei se afirmă că rațiunea instituirii unor reguli mai stricte în privința acțiunilor la purtător și a plăților în numerar este aceea că există necesitatea ca statele membre și Uniunea să identifice, să înțeleagă și să atenueze riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului cu care se confruntă.[2] Directiva în discuție este a IV-a în istoria Uniunii Europene care are acest obiect de reglementare, dar date fiind dinamica piețelor finanicare și modul în care practicile ilegale ce implică operațiuni cu sume considerabile de bani evoluează, este necesară o adaptare constantă a legislației.

În termeni largi, principalul scop al Directivei este acela de a impune verificarea și prudența în relațiile de afaceri, financiare și alte asemenea raporturi, țelul principal fiind acela de a se evalua riscul spălării banilor și de a preveni aceste practici.

Entitățile cărora se adresează prezenta Directivă sunt enumerate limitativ în art. 2. Astfel, entitățile obligate sunt:
1. instituții de credit;
2. instituții financiare;
3. următoarele persoane fizice sau juridice, în exercitarea activităților lor profesionale:

(a) auditori, experți contabili externi și consilieri fiscali;
(b) notari și alte persoane care exercită profesii juridice liberale, atunci când participă, în numele și pe seama clientului, la orice tranzacție financiară sau imobiliară, sau când acordă asistență pentru planificarea sau efectuarea tranzacțiilor pentru client referitoare la:
(i) cumpărarea și vânzarea de bunuri imobile sau entități comerciale;
(ii) gestionarea banilor, a valorilor mobiliare sau a altor active ale clientului;
(iii) deschiderea sau gestionarea de conturi bancare, conturi de economii sau conturi de valori mobiliare;
(iv) organizarea contribuțiilor necesare pentru crearea, funcționarea sau administrarea societăților;
(v) crearea, funcționarea sau administrarea de fiducii, societăți, fundații sau structuri similare;
(c) furnizori de servicii pentru fiducii sau societăți care nu fac obiectul literei (a) sau (b);
(d) agenți imobiliari;
(e) alte persoane care comercializează bunuri, numai în măsura în care plățile sunt efectuate sau încasate în numerar și au o valoare de cel puțin 10 000 EUR, indiferent dacă tranzacția se efectuează printr-o singură operațiune sau prin mai multe operațiuni care par a avea o legătură între ele;
(f) furnizorii de servicii de jocuri de noroc.

Un aspect important de observat din lista prezentată este acela că persoanele comerciante care primesc plata în numerar în valoare de cel puțin 10.000 de Euro trebuie să aplice cerințele de precauție privind clientela și cerințe de păstrare a evidențelor care sunt conforme cu cele prevăzute în Directivă. De asemenea, și acestor entități le este supravegheată conformitatea cu cerințele prezentei directive într-un mod conform cu secțiunea 2 din capitolul VI, intitulată „Supravegherea”.

Pentru ca actul normativ să își poată atinge în mod eficient scopul, în art. 30 și următoarele sunt expuse obligațiile de a identifica beneficiarii reali ai tranzacțiilor monetare și se instituie obligațiile de raportare la care sunt supuse entitățile enumerate la art. 2. De asemenea, sub incidența acestor reguli intră și fiduciarii, așa cum sunt enumerate la art. 31.

În ceea ce privește acțiunile la purtător, legiuitorul european prevede în art. 10 alin. (2) că Statele membre iau măsuri de prevenire a utilizării abuzive a acțiunilor la purtător și a warantelor pe acțiuni la purtător.

De asemenea, în Anexa III a Directivei este prezentată o listă neexhaustivă a factorilor cu potențial de risc mărit în activități de spălare a banilor. Unul dintre elementele enumerate numește „societățile care au acționari mandatați sau acțiuni la purtător” ca fiind factori cu potențial de risc mărit.

Proiectul de lege pentru transpunere

Cu toate că Directiva impune la art. 10 alin. (2) că statele membre trebuie să ia măsuri de prevenire a utilizării abuzive a acțiunilor la purtător, legiuitorul național a ales calea interzicerii totale a acestora. Astfel, art. 91 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale reglementează acțiunile la purtător. În eventualitatea în care legea va intra in vigoare, prevederile din legea societății care dau efect acțiunilor la purtător vor fi abrogate.

Această inițiativă legislativă nu este o noutate în istoria României, căci a existat o lege din 25 martie 1941 ce avea ca obiect transformarea acțiunilor la purtător în acțiuni nominative. Astfel, chiar primul articol stipulează că „Acțiunile societății constituite și având sediul în țară, nu vor putea fi decât nominative.”[3]

În expunerea de motive se afirmă că modificarea Legii nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului va presupune înființarea Registrului beneficiarilor reali ai societăților, iar societățile care vor avea obligația să declare beneficiarii reali vor avea un termen de 3 luni, ca termen tranzitoriu, de a face înregistrările necesare.

Sub incidența noii legi intră:

a) instituţiile de credit persoane juridice române şi sucursalele instituţiilor de credit persoane juridice străine;

b) instituţiile financiare persoane juridice române şi sucursalele ale instituţiilor financiare persoane juridice străine;

c) administratorii de fonduri de pensii private, în nume propriu şi pentru fondurile de pensii private pe care le administrează, cu excepţia caselor de pensii ocupaţionale profesionale;

d) furnizorii de servicii de jocuri de noroc;

e) auditorii, experţii contabili şi contabilii autorizaţi, cenzorii, persoanele care acordă consultanţă fiscală, financiară, de afaceri sau contabilă;

f) notarii publici, avocaţii, executorii judecătoreşti şi alte persoane care exercită profesii juridice liberale, în cazul în care acordă asistenţă pentru întocmirea sau perfectarea de operaţiuni pentru clienţii lor privind cumpărarea ori vânzarea de bunuri imobile, acţiuni sau părţi sociale ori elemente ale fondului de comerţ, administrarea instrumentelor financiare, valori mobiliare sau a altor bunuri ale clienţilor, operaţiuni sau tranzacţii care implică o sumă de bani sau un transfer de proprietate, constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori de instrumente financiare, organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii, funcţionării sau administrării unei societăţi; constituirea, administrarea ori conducerea unor astfel de societăţi, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare sau a altor structuri similare, precum şi în cazul în care participă în numele sau pentru clienţii lor în orice operaţiune cu caracter financiar ori vizând bunuri imobile;

g) furnizorii de servicii pentru societăţi sau fiducii, alţii decât cei prevăzuţi la lit. e) şi f);

h) agenţii imobiliari;

i) fundaţiile şi asociaţiile, cu excepţia organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, membre ale Consiliului Minorităţilor Naţionale, federaţiile, precum şi orice alte persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial;

j) alte entităţi care comercializează bunuri sau prestează servicii, în măsura în care efectuează tranzacţii în numerar a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzacţia se execută printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni care au o legătură între ele.

Din câte se poate observa, litera i) aduce în discuție fundaţiile şi asociaţiile, entități care nu sunt vizate de către Directiva Europeană. Această schimbare apare în lumina modificării OG nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile. Entitățile respective vor fi obligate, de asemenea, să se înscrie în Registrul beneficiarilor reali.

Elementul de noutate absolută îl constituie înființarea Registrelor beneficiarilor reali ai persoanelor juridice. Acest fapt vine ca urmare a anchetelor „Panama Papers”, dar și ca urmare a atacurilor teroriste care au avut loc în capitalele Europei. De asemenea, se preconizează că la nivelul anului 2019 aceste registre vor fi interconectate pentru a permite creșterea transparenței financiare la nivel național și transnațional.

Cu toate că Directiva impune la art. 10 alin. (2) că statele membre trebuie să ia măsuri de prevenire a utilizării abuzive a acțiunilor la purtător, legiuitorul național a ales calea interzicerii totale a acestora.

Articolul 17 din proiectul de lege este dedicat măsurilor suplimentare de cunoaștere a clientelei, care se aplică în situații cu risc sporit de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului. Clienții cu acțiuni la purtător, așa cum se arată în alin. 17, pct. 1, sunt considerați ca prezentând un risc. Aceeași situație o au și societățile cu acționari aparenți.

Prin art. 16 se interzice emiterea de noi acţiuni la purtător şi efectuarea de operaţiuni cu acţiunile la purtător existente. Cu toate acestea, există termenul de 18 luni de la intrarea în vigoare a legii care să permită persoanelor care dețin acțiuni la purtător să le depună la societatea emitentă pentru a fi convertite în acțiuni nominative și, implicit, pentru a fi înscriși în evidența acționarilor. Nedepunerea acțiunilor la sediul societății emitente va rezulta în sancțiunea anulării lor de drept, cu consecința reducerii corespunzătoare a capitalului social.

Modificări aduse OG nr. 26/2000

La art. 53 din proiectul legislativ, printre modificările sau adăugările notabile, cu mențiunea articolelor modificate, reținem: creșterea gradului de exactitate pentru identificarea membrilor asociației și menționarea denumirii de „asociație” în mod obligatoriu (art. 6), iar la aceeași obligație vor fi supuse fundațiile (art. 16); cenzorul va verifica cel puțin odată pe an modul în care patrimoniul este administrat (art. 27^2 lit. a); obligarea asociațiilor și fundațiilor de a păstra, pentru cel puțin 5 ani, registrele tranzacțiilor efectuate (art. nou, 27^3); obligația ca, ori de câte ori intervine o modificare privind datele de identificare a beneficiarului real, asociaţia sau fundaţia are obligaţia de a comunica Ministerului Justiţiei, datele de identificare ale beneficiarului real, în vederea înregistrării actualizării evidenţei privind beneficiarii reali ai asociaţiilor şi fundaţiilor (art. nou 34^4), iar nerespectarea acestei obligații se sancționează cu amendă contravențională de la 200 lei la 2.500 lei (art. nou 34^5)

Modificări aduse la Legea nr. 31/1990

Art. 54 din proiectul legislativ are în vedere modificările Legii nr. 31/1990, iar după cum am observat, schimbările vin din perspectiva acțiunilor la purtător, care vor fi complet eliminate din actul normativ, nemaifacându-se distincția dintre acțiuni nominative și acțiuni la purtător. Textele care aveau în vedere acțiunile la purtător au fost fie abrogate, fie modificate pentru a elimina complet acest concept. În eventualitatea intrării în vigoare a noii legi, vor fi abrogate din Legea nr. 31/1990: alin. (2) și (4) din art. 92; art. 99; art. 102, alin. (3); art. 113, lit. i^1); art. 123, alin. (1).

 Termenul până la care Directiva trebuia transpusă a fost 26 iunie 2017.


[1] S. Bodu, Legea societăților comentată și adnotată, Ed. Rosetti, București, 2017, pp. 333 – 334
[2] Disponibil aici.
[3] Disponibil aici.


Radu Gabriel Burlacu


Aflaţi mai mult despre , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Spălarea banilor și finanțarea terorismului. Câteva noi soluții legislative”

  1. Se poate spune ca actiune la purtator sunt depasite de realitatile socio-economice si mai ales de nevoile de securitate ale societatii in domeniul spalarii banilor si luptei contra terorismului.
    Beneficiarul real de care face vorbire directiva este in antiteza cu specificul actiunilor la purtator.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.


Irina Maria STANCU


Oana ISPAS


Radu Slăvoiu


Livia Dianu-Buja


Ștefania Stoica


Luminița Malanciuc


Ioana-Olivia Voicu


Eduard Toma-Apostol


Florina-Lăcrămioara Drăgan