Studii, opinii, interviuri ⁞⁞ RNSJ ⁞⁞ ESSENTIALSPovestim cărţi
 
 
Opinii
Înregistrările video sunt accesibile pentru membri şi parteneri. Cheltuială deductibilă fiscal. Reducere 39,6 euro pentru avocaţii din barourile Bucureşti, Ilfov, Dolj, Timiş, Prahova şi Sibiu. Se acordă 20 de puncte de pregătire profesională. UNBR încurajează extinderea naţională, detalii aici. Reducere 19,8 euro pentru executorii Camerei Executorilor Bucureşti, membrii UNELM şi notarii Camerei Notarilor Publici Bucureşti.
Abonare newsletter oficial JURIDICE.ro

6 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Condiționarea studierii dosarului de urmărire penală de plata contravalorii fotocopiilor. Încălcarea liberului acces la justiție și nerespectarea prezumției de nevinovăție 

06.12.2018 | Eliza ENE-CORBEANU
Eliza Ene-Corbeanu

Eliza Ene-Corbeanu

Dosarele penale au ca scop apărarea ordinii de drept, a cetățenilor, a drepturilor şi libertăţilor acestora. Pentru realizarea acestei activități, statul, prin reprezentanții săi, este cel care își asumă costurile instrumentării cauzelor.

Odată cu condamnarea persoanelor cercetate, organele de urmărire penală pot cere recuperarea cheltuielilor prilejuite pe parcursul derulării anchetei de la cei găsiți vinovați printr-o hotărâre judecătorească definitivă, asigurând, astfel, garanția respectării dreptului la apărare al inculpaților/suspecților.

Potrivit articolului 6 pct. 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, coroborat cu articolul 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa.

Dreptul la un proces echitabil are un înțeles mult mai cuprinzător, iar pentru a-l garanta, statul trebuie să asigure, pe lângă instanțele independente, imparțiale și legal constituite, și un liber acces la procedurile premărgătoare parcurgerii cercetării judecătorești.

Accesul liber la justiție presupune, pe de o parte, crearea unui cadru adecvat care să-i permită unei persoane să își studieze cauza ce îl vizează, iar, pe de altă parte, să nu existe niciun impediment, de natură financiară care să ridice bariere de acces la informațiile din dosar între persoana prezumată nevinovată și acuzatorul său.

Cu alte cuvinte, câtă vreme accesul liber la propria cauză este îngrădit de către organele statului prin impunerea respectării unor condiții (plata taxelor de copiere) de către cel acuzat, nu putem vorbi despre respectarea drepturilor recunoscute acestuia atât prin Constituție, cât și prin convențiile internaționale la care România este parte.

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului sublinia că existența taxelor judiciare nu ar trebui să reprezinte un obstacol pentru accesul liber la justiție, deoarece costurile pentru înfăptuirea justiției sunt suportate de către bugetul de stat, la care contribuie toți cetățenii.

Prin Ordinul nr. 64/2015 privind stabilirea unor măsuri organizatorice în scopul asigurării exercitării dreptului de a consulta dosarul penal, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 500 din 7 iulie 2015 au fost stabilite măsuri organizatorice pentru organele de cercetare penală ale poliției judiciare din cadrul Ministerul Afacerilor Interne, în scopul asigurării exercitării dreptului părților, al subiecților procesuali principali și al avocatului acestora de a consulta dosarul penal.

La baza emiterii acestui Ordin au stat dispoziţiile articolului art. 94 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare, privind dreptul de a studia actele dosarului penal, dreptul de a nota date sau informații din dosarul penal, precum și dreptul de a obține fotocopii pe cheltuiala persoanelor interesate.

Potrivit art. 7 alin. (3) din Ordinul mai sus amintit, organul poliției judiciare comunică persoanei interesate suma de plată, reprezentând contravaloarea serviciului de fotocopiere, precum și termenul în care pot fi ridicate fotocopiile.

În legătură cu modalitatea de realizare a fotocopiilor, art. 9 prevede că se uitilizează mijloacele tehnice existente la dispoziția unităţii de poliţie.

Obţinerea fotocopiilor dintr-un dosar penal este condiţionată de prezentarea dovezii achitării contravalorii serviciului de fotocopiere, iar dovada plății, în original, se anexează la cererea de efectuare a copiilor (art. 10 din Ordin).

Totodată, sumele reprezentând contravaloarea serviciului de fotocopiere devin venit la bugetul de stat și se virează la unitățile de trezorerie ale statului în maximum 30 de zile de la data încasării acestora.

Cu alte cuvinte, o persoană prezumată nevinovată, este obligată să suporte pe cheltuiala sa, obţinerea unor fotocopii ale dosarului de urmărire penală, deşi, potrivit art. 100 alin. (1) din Codul de Procedură Penală, organul de urmărire penală este obligat să strângă probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului sau inculpatului.

Astfel, dreptul suspectului sau inculpatului de a consulta dosarul este suspus unui tarif stabilit, potrivit art. 11 din Ordin de către organul poliției judiciare, astfel:

– a) 0,5 lei pe pagină, format A4, alb-negru, indiferent de dimensiunea textului sau a imaginilor fotocopiate;

– b) 1 leu pe pagină, format A3, alb-negru, indiferent de dimensiunea textului sau a imaginilor fotocopiate.

Consiliul Superior al Magistraturii, prin Regulamentul din 22 septembrie 2005 de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, adoptat prin Hotărârea nr. 387 din 22 septembrie 2005 şi modificat prin Hotărârea nr. 515 din 14 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 405 din 18 iunie 2012 şi prin Hotărârea nr. 79 din 16 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 53 din 22 ianuarie 2014, a reglementat, de asemenea, procedura acordării de fotocopii ale dosarelor aflate pe rolul instanţelor de judecată, stabilind chiar şi o prioritate la consultarea dosarului, după cum urmează: avocaţii, părţile sau reprezentanţii părţilor, experţii şi interpreţii desemnaţi în cauză.

Merită amintită decizia luată de către Curtea de Apel Craiova, care, prin Adresa nr. 8452 din 13 martie 2015, înregistrată la Baroul Dolj sub nr. 722/06.04.2015, a făcut cunoscut faptul că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, va permite eliberarea copiilor simple din dosare pe cheltuiala părților, prin scanare sau fotocopiere cu telefonul mobil sau cu un scanner profesional mobil.

Făcând o paralelă între procedura de eliberare a fotocopiilor din dosare de către organele de urmărire penală şi cea utilizată de instanţele de judecată, putem observa că dreptul părţilor de a consulta dosarele este restricţionat dramatic în timpul urmăririi penale, fiind condiţionat de plata unei taxe ce poate atinge valori împovărătoare, în timp ce pe parcursul cercetării judecătoreşti acesta capată un caracter mai accesibil şi permisiv, câtă vreme copiile solicitate nu se doresc a fi certificate.

Legislaţia actuală nu reglementează exhaustiv toate categoriile de cheltuieli ce ar putea fi generate în timpul urmării penale şi ar trebui suportate de către suspect sau inculpat, lăsând o libertate abuziv interpretată, de a institui în sarcina acestora obligaţii pecuniare stabilite după criterii ce ţin de aprecierea subiectivă a organului de urmărire penală.

Bunăoară, deşi se bucură de prezumţia de nevinovăţie garantată de art. 4 din Codul de Procedură penală şi art. 23 alin. (11) din Constituţia României, pentru a avea efectiv acces la propriul dosar, suspectul sau inculpatul trebuie să achite contravaloarea fotocopiilor ce nu pot fi efectuate decât în cadru instituţional.

– Art. 23 alin. (11) Constituție 
Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată

Art. 4 Codul de Procedură Penală
(1) Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă. 
(2) După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.

– Art. 6 alin. (2) CEDO 
Orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită.

Această stare de fapt a generat deseori în practică, imposibilitatea obiectivă a suspectului sau inculpatului de a se apăra, întrucât nu dispuneau de suficiente mijloace financiare pentru a suporta taxele aferente obţinerii de fotocopii.

Oricâte argumente se încearcă a fi aduse pentru a fundamenta impunerea taxelor de fotocopiere a dosarelor aflate în timpul urmăririi penale, acestea pălesc în fața altora pe care le vom supune atenției în cele ce urmează.

Astfel, în timpul urmării penale cuantumul cheltuielilor ocazionate de desfășurarea anchetei este, deseori, superior celui corespunzător fotocopierii dosarului.

Cu titlu de exemplu, efectuarea unor expertize de specialitate, onorariul avocaților din oficiu, activități de supraveghere audio/video, onorariul interpreților etc.

Cu toate acestea, suspectul sau inculpatul este obligat să suporte cheltuieli mai sus enumerate doar în eventualitatea unei condamnări pronunțate de către o instanță de judecată, iar nu anterior efectuării acestora, tocmai pentru a garanta prezumția de nevinovăție de care se bucură aceste persoane, precum și liberul acces la justiție, privit în sens larg.

Fără a da valori dramatice acestui fenomen, totuși, condiționarea obținerii unei fotocopii a propriului dosar de acuzare, de plata unui tarif impus de stat, capătă natura unei veritabile sancțiuni anticipate aplicate de către organul de urmărire penală, fără ca această decizie să poată fi controlată de către un judecător.

În practică, obligativitatea plăţii unei taxe de fotocopiere, ca o condiţie de acces la dosar de inculpare, s-a dovedit a fi o piedică incontestabilă, ce depășeste orice limită de rezonabilitate și necesitate a statului de a-și recupera cheltuielile ocazionate de urmărirea penală, fiind o veritabilă denegare de dreptate.

S-a susținut că nu poate fi vorba despre îngrădirea liberului acces la justiție prin condiționarea achitării unor taxe în vederea obținerii fotocopiilor din dosarele de urmărire penală și nu poate fi privită ca un obstacol pentru accesul la justiţie atâta vreme cât actele de urmărire penală sunt supuse controlului judecătoresc al unui judecător.

În ce măsură aceste aspecte ar putea fi invocate în cadrul procedurii camerei preliminare reglementată de art. 342-348 din Codul de Procedură Penală este o chestiune discutabilă, câtă vreme obiectul acesteia îl constituie, printre altele, verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Am putea circumscrie ideii de legalitate a administrării probatoriului restricţionarea dreptului la apărare al inculpatului în timpul urmăririi penale, ca urmare a imposibilităţii acestuia de a achita contravaloarea fotocopiilor, invocându-se nulitatea actelor în temeiul art. 282 din Codul de Procedură Penală, raportat la Decizia nr. 554/2017 a Curţii Constituţionale a României.

Dar instanțele de judecată sunt, în general, reticente atunci când vine vorba despre noțiuni abstracte care țin de dreptul la apărare al persoanei acuzate, iar condiționarea dovedirii vătămării cauzate poate fi uneori tratată cu superficialitate, astfel că devine iluzorie respectarea prezumției de nevinovăție a inculpatului.

Ca o concluzie, în România anului 2018, dacă dorești să afli care sunt faptele de care ești acuzat, care sunt probele adunate împotriva ta, ori probele ce te favorizează, trebuie să dispui de suficiente mijloace financiare ca să poți avea acces la dosarul de urmărire penală ce te vizează.

Avocat Eliza Ene-Corbeanu


Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Au fost scrise până acum 6 de comentarii cu privire la articolul “Condiționarea studierii dosarului de urmărire penală de plata contravalorii fotocopiilor. Încălcarea liberului acces la justiție și nerespectarea prezumției de nevinovăție ”

  1. Razvan Nicolae MICUL spune:

    Parchetele din țară au încheiat protocoale de colaborare cu numeroase instanțe judecătorești, prin care se permite accesul nerestricționat al procurorilor în sistemul ECRIS al instanțelor judecătorești, inclusiv la copia electronică a tuturor actelor din dosar. Mai mult, procurorul poate urmări în timp real ce tastează judecătorul/grefierul, cu cunoașterea întregului lanț de persoane din cadrul instanței care operează în dosarul penal respectiv (aș enumera aici Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel Alba Iulia șamd). Similar, printr-un document obținut de noi recent de la Ministerul Justiției, se arată că factorul de distribuire aleatorie al cauzelor (randomness) în ECRIS este de 10%, restul fiind factori prestabiliți (ajustabili astfel încât să se obțină completul dorit). Odată ce vom agrega datele și protocoalele care ne-au fost comunicate conform art. 7 alin. 9 din Legea 303/2004, le vom publica. Chestiunea esențială aici este complicitatea și pasivitatea avocaților în a-și apăra profesia, jurământul și clientela, iar cel mai înfricoșător protocol este cel dintre Serviciul Român de Informații și ONRC, prin care Registrul Comerțului (atenție, funcționând pe lângă instanțele judecătorești) a pus la dispoziția serviciului secret (în copie, pe suport magnetic), în format RAW (date brute), întreaga bază de date a Oficiul Registrului Comerțului (adică privind orice persoană română s-au străină care și-a făcut o firmă din 90 până azi). Similar, ANP are numeroase protocoale cu SRI și instanțele judecătorești, însă refuză să le comunice. De asemenea, MAI refuză să comunice protocoalele încheiate cu instanțele și parchetele (de asemenea numeroase), iar PÎCCJ are nu mai puțin de 62 de protocoale. În esență, aceste documente atestă existența unui sistem de justiție și de schimb de date paralel, necunoscut opiniei publice, Parlamentului României sau autorităților de supraveghere și/sau reglementare. Este inutil să mai discutăm de dreptul la un proces echitabil, egalitate de arme sau apărare, justiția penală din România este ceea ce se numește ”kangaroo court”. Cel mai grav este că efectele acestor protocoale sunt cele mai dure asupra condamnaților (persoane vulnerabile prin prisma faptului că se află în detenție) și încalcă flagrant decizia CJUE din cauza Bara (și multe alte dispoziții legale). Aceste documente atestă falimentul justiției din România, cu concursul și complicitatea tuturor factorilor politici din 90 până azi. Toți au știut, toți au fost implicați, toți au profitat.

    • Mihai VITMAN spune:

      Un comentariu fără absolut nicio legătură cu articolul.

    • Florin-Iulian HRIB spune:

      De unde ştiţi că: ”procurorul poate urmări în timp real ce tastează judecătorul/grefierul, cu cunoașterea întregului lanț de persoane din cadrul instanței care operează în dosarul penal respectiv (aș enumera aici Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel Alba Iulia șamd).”??!
      Eu am lucrat aproape 2 ani la CAAI, atît la secţia penală, cît şi la secţia I civilă, dar habar n-am avut că procurorii puteau să urmărească în timp real ce tastez eu la computer!? Şi nici nu am auzit pe cineva să susţină aşa ceva pînă acum.
      Dacă aveţi dovezi în acest sens, vă rog să mi le trimiteţi şi mie ori să-mi spuneţi de unde pot să le obţin! S-ar putea să-mi fie utile în procesul intentat CAAI şi preşedintelui delegat al acesteia…

    • Ioan BUCSA spune:

      Ce e aşa înfricoşător la protocolul cu ONRC!? Păi Registrul ăla e înfiinţat ca să fie public, ca şi cartea funciară… ce e atât de secret. Iar un serviciu public… cum e SRI, ANAF, MAI… trebuie să aibă acces în timp util la datele din aceste registre publice, că doar n-o să se ducă să stea la coadă la ghişeu agentul 007 să i se dea un certificat constatator. Probabil există protocoale intre ONRC cu ANAF, cu lichidatorii sau mai ştiu eu cu ce altă instituţie publică… ce e aşa fantastic şi secret în aceste protocoale!?? La fel şi cu procurorii, e normal să existe o colaborare cu aceştia pentru instanţe, că nu se poate desfăşura şedinţa penală fără ei, fără avocaţi se mai poate, iar ei sunt o mână de oameni, de obicei mai puţini decât judecătorii din penal şi trebuie să cunoască din timp care, cum sunt sedinţele, să se uite prin toate dosarele in care intră… că avocatul se uită doar în dosarul în care este plătit. Sunt protocoale de colaborare încheiate intre instanţe şi anumite baroruri… ce e rău în asta? Nici procurorul, nici avocatul nu completează in ECRIS, nu mai exageraţi cu prostiile astea… Iar dacă a manipulat cineva sistemul ECRIS a fost tot în interesul inculpaţilor în primul rând, aşa cum se intâmpla cu acele doamne de la Tribunalul Bucureşti sau cum se făcea pe vremuri, înainte de 2005-2006 când se repartiza din dosarul din pixul preşedintelui de instanţă care era numit şi menţinut în funcţie de politicieni şi oameni influenţi, inclusiv şefii de parchete aveau mai mare influenţă decât un preşedinte de instanţă, că doar soluţiile lor de NUP nu puteau fi contestate în instanţă! Sau aţi uitat vremurile ale!?

      • Ioan BUCSA spune:

        PS: Puneţi mâna pe o carte de management… de orice tip… judiciar,organizaţional… şi veţi vedea că protocolul este un instrument de lucru prin care se reglementează colaborarea dintre două instituţii ale căror activităţi se întrepătrund sau concură spre un obiectiv comun! Nu mai blamaţi aceste protocoale, faceţi lobby ca şi barourile să încheie protocoale cu instanţele, să fie luate în seamă. De exemplu, atunci când se programează şedinţele de judecată, să nu înceapă toate la aceeași oră, că avocatul nu poate fi în toate sălile în cele 30 de minute înainte de şedinţă să verifice dacă a mai apărut ceva la dosar! Asta ar trebui să vă preocupe!

  2. Razvan Nicolae MICUL spune:

    Vom publica atât o selecție de documente, cât și o arhivă cu absolut toate protocoalele care ni s-au comunicat. Nu doresc să intru aici într-o dezbatere amplă pe subiect întrucât spațiul și contextul nu permit, vom face niște scheme ca să înțeleagă orice persoană modul în care s-a realizat (nelegal) schimbul de date cu caracter personal. Permiteți-mi doar să relev dispozitivul CJUE din Cauza Bara „Articolele 10, 11 și 13 din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date trebuie interpretate în sensul că se opun unor măsuri naționale precum cele în discuție în litigiul principal, care permit unei autorități a administrației publice a unui stat membru să transmită date personale unei alte autorități a administrației publice și prelucrarea lor ulterioară, fără ca persoanele vizate să fi fost informate despre această transmitere sau despre această prelucrare”. Temeiul juridic al protocolului (practic proces verbal de predare-primire al bazei de date a ONRC către SRI) este un articol din Legea siguranței naționale privind terorismul (deci orice persoană care și-a făcut o firmă este prezumată ca fiind terorist). Există un întreg corolar de acte normative care sunt încălcate. ONRC funcționează pe lângă instanțe, sub autoritatea Ministrului Justiției. MJ nici nu știe că ONRC are protocol cu SRI. Există și protocoale demne de Caragiale, precum cele de la Timișoara încheiate de instanță cu IPJ pentru ”paza unităților de magistratură” care se va realiza de către polițiști ”onești și curajoși”. Protocolul SRI-ONRC poate fi observat aici https://www.scribd.com/document/395153168/Protocol-Serviciul-Roman-de-Informatii-Sri-Um-0296-2004-cu-ONRC . Este un protocol ”gateway” pentru că la ONRC comunică date toate instanțele din țară (și multe alte autorități), tocmai de aceea trebuie schematizat modul opac în care toate datele cu caracter personal din România ajungeau la SRI, fără să existe nici un control, nici o verificare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.


Irina Maria STANCU


Oana ISPAS


Radu Slăvoiu


Livia Dianu-Buja


Ștefania Stoica


Luminița Malanciuc


Ioana-Olivia Voicu


Eduard Toma-Apostol


Florina-Lăcrămioara Drăgan