ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Amendarea art. 402 din Codul de procedură civilă privind pronunţarea hotărârii judecătoreşti în materie civilă. Partea I

11.12.2018 | Daniel MOREANU
Daniel Moreanu

Daniel Moreanu

1. De lege lata

Dispoziţiile art. 402 din Codul de procedură civilă, în vigoare, statuează regula pronunţării în şedinţă de judecată publică a hotărârii judecătoreşti în materie civilă.

Art. 402 din Codul de procedură civilă, cu denumirea marginală „Pronunţarea hotărârii”, prevede următoarele: „Sub rezerva dispoziţiilor art. 396 alin. (2) (subl ns. – D.M.), hotărârea se va pronunţa în şedinţă publică (subl ns. – D.M.), la locul unde s-au desfăşurat dezbaterile, de către preşedinte sau de către un judecător, membru al completului de judecată, care va citi minuta, indicând şi calea de atac ce poate fi folosită împotriva hotărârii.

Aceleaşi prevederi sunt stipulate şi prin art. 12 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară conform căruia: „Şedinţele de judecată sunt publice, în afară de cazurile prevăzute de lege. Pronunţarea hotărârilor se face în şedinţă publică (subl ns. – D.M.), cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

Analiza acestor dispoziţii am întreprins-o într-un articol detaliat cu titlul „Ședinţa publică de pronunţare a hotărârii judecătoreşti în materie civilă. Analiză cu privire la natura juridică procesuală de şedinţă de judecată și obligația legală de înregistrare prin mijloace tehnice audio sau video,” publicat în Revista „Dreptul”, nr. 4/2018 şi în extras aici.

2. Propunerea de modificare a art. 402 din Codul de procedură civilă

Conform informaţiilor disponibile în mod public[1] în data de 18.04.2018 a fost înregistrată sub nr. L237/2018 la Senatul României, în calitate de primă Cameră sesizată, Propunerea legislativă privind punerea în acord a prevederilor Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, cu deciziile Curţii Constituţionale şi Decizia CEDO din 7 martie 2017 cazul Cerovsek şi Bozicnik contra Sloveniei.

Potrivit Expunerii de motive: „Propunerea legislativă de modificare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă a fost determinată de pronunţarea deciziilor de neconstituţionalitate nr. 473/2013, nr. 462/2014, nr. 558/2014, nr. 485/2015, nr. 839/2015, nr. 866/2015, nr. 462/2016 şi nr. 321/2017 ale Curţii Constituţionale şi de armonizarea unor texte din Codul de procedură civilă cu practica izvorâtă din deciziile Curţii Constituţionale şi a instanţelor judecătoreşti.”

Propunerea legislativă mai sus menţionată a primit în data de 29.05.2018 avizul favorabil al „Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru sistematizarea, unificarea şi asigurarea stabilităţii legislative în domeniul justiţiei” (brevitatis causaComisia specială„), fiind adoptată de Senatul României în data de 29.05.2018 şi de Camera Deputaţilor (în calitate de Cameră decizională) în data de 06.06.2018 primind denumirea “Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative” (PL-x nr. 346/2018) (brevitatis causaLegea de modificare a Codului de procedură civilă„)[2].

Conform art. I pct. 37 din Legea de modificare a Codului de procedură civilă mai sus referită, forma trimisă la promulgare în data de 16.06.2018, art. 402 din Codul de procedură civilă, în vigoare, se va modifica şi va avea următorul conţinut:

“Hotărârea se poate pronunţa în şedinţă publică, la locul unde s-au desfăşurat dezbaterile, de către preşedinte sau de către un judecător, membru al completului de judecată, care va citi minuta, indicând şi calea de atac ce poate fi folosită împotriva hotărârii sau se poate pronunţa prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei (subl ns. – D.M.).”

3.Obiecţia de neconstituţionalitate şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 454/2018

Împotriva Legii de modificare a Codului de procedură civilă a formulat obiecţie de neconstituţionalitate Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (brevitatis causaÎ.C.C.J.„) în data de 11.06.2018 care a constituit obiectul dosarului nr. 879A/2018 aflat pe rolul Curţii Constituţionale a României.

Cu privire la modificarea art. 402 Cod procedură civilă Î.C.C.J. a apreciat amendamentul ca neconstituţional, întrucât „(…) pronunţarea hotărârii se face prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, nu permite stabilirea, cu precizie, a momentului pronunţării hotărârii, creând incertitudini cu privire la acest moment (subl ns. – D.M.), în condiţiile în care legea atribuie momentului pronunţării hotărârii, în unele cazuri, funcţia de moment iniţial al curgerii termenelor pentru exercitarea unor căi de atac. Opţiunea legiuitorului de a introduce o modalitate alternativă de pronunţare a hotărârii implică adoptarea unei reglementări care să permită determinarea, în mod exact, a momentului pronunţării şi care să prezinte nivelul de precizie pe care îl asigură reglementarea pronunţării hotărârii în şedinţă publică (subl ns. – D.M.). Or, referirea la punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei este insuficientă pentru a permite determinarea exactă a momentului pronunţării, cu efecte negative pe planul drepturilor a căror exercitare este legată de acest moment, conform legii (subl ns. – D.M.).”[3].

Obiecţia de neconstituţionalitate cu privire la modificarea art. 402 Cod procedură civilă formulată de Î.C.C.J. a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 454 din 4 iulie 2018 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 37 [cu referire la art. 402 din Codul de procedură civilă] şi pct. 58 [cu referire la art. 497 din Codul de procedură civilă], precum şi art. III pct. 3 [cu referire la art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013] şi pct. 4 [cu referire la art. XVIII1 din Legea nr. 2/2013] din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative [4] (brevitatis causaDecizia C.C.R. nr. 454/2018„) (paragrafele 27-42).

Contrar unei opinii exprimate de alţi autori, considerăm argumentele Î.C.C.J. mai sus subliniate ca fiind corecte pentru motivele pe care le vom detalia în partea a II-a a prezentului articol, iar amendarea art. 402 Cod procedură civilă reprezintă, în opinia noastră, o propunere nefericită care este de natură să creeze dificultăţi majore în exercitarea drepturilor procesual civile ale justiţiabililor.

4. Cum s-a ajuns la modificarea art. 402 din Codul de procedură civilă şi cine a propus acest amendament?

Primus, precizăm că în Expunerea de motive mai sus referită nu există niciun fel de menţiune cu privire la motivaţia care ar fi impus amendarea art. 402 Cod procedură civilă.

Secundus, modificarea art. 402 din Codul de procedură civilă nu se regăseşte nici în forma legii propusă de iniţiator.

Tertius, în mod evident amendarea art. 402 din Codul de procedură civilă, neregăsindu-se în forma propunerii legislative a iniţiatorului, avizul Consiliului legislativ, avizul Consiliului Superior al Magistraturii şi punctul de vedere al Guvernului României nu conţin niciun fel de referire la modificarea propusă privind articolul în cauză.

Quartus, observăm că amendarea art. 402 din Codul de procedură civilă nu are nicio legătură cu deciziile Curţii Constituţionale a României sau cu Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din data de 7 martie 2017 în cauza Cerovsek şi Bozicnik contra Sloveniei invocate în Expunerea de motive, aceasta din urmă privind conform însuşi Raportului Comisiei speciale din data de 29.05.2018: “(…) deliberarea, redactarea şi semnarea hotărârii judecătoreşti de către aceiaşi membri ai completului de judecată”. Or, art. 402 din Codul procedură civilă priveşte etapa procesual civilă a pronunţării hotărârii judecătoreşti.

Cine a propus amendarea art. 402 din Codul procedură civilă?

Modificarea art. 402 din Codul de procedură civilă este rezultatul dezbaterilor din cadrul Comisiei speciale reprezentând, conform Anexei la Raportul Comisiei din data de 29.05.2018, un amendament propus de către U.N.J.R. Conform informaţiilor disponibile în spaţiul public, U.N.J.R. constituie o asociaţie neguvernamentală intitulată “Uniunea Naţională a Judecătorilor din România (UNJR)”.

Din păcate, Anexa la Raportul Comisiei speciale din data de 29.05.2018 nu conţine niciun fel de menţiune privind raţionamentul sau motivaţia propunerii de modificare a art. 402 din Codul de procedură civilă.

Este important însă de subliniat că în privinţa modificării art. 402 din Codul de procedură civilă ne găsim în situaţia în care această modificare a fost propusă de o organizaţie neguvernamentală, fiind contestată în cadrul obiecţiei de neconstituţionalitate mai sus menţionată de către cea mai înaltă instanţă din ţară, şi anume Î.C.C.J.

5. Care este situaţia legii în prezent?

La data prezentului articol, Legea de modificare a Codului de procedură civilă a fost supusă procedurii de reexaminare în urma admiterii în parte a obiecţiei de neconstituţionalitate prin Decizia C.C.R. nr. 454/2018 mai sus referită, fiind adoptată de Senat şi Camera Deputaţilor în luna noiembrie 2018 şi comunicată în data de 03.12.2018 în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale în urma reexaminării.

Amendamentul adus art. 402 din Codul de procedură civilă se regăseşte în conţinutul legii trimisă spre promulgare în urma reexaminării, în forma precizată în secţiunea a II-a de mai sus.


[1] A se vedea secţiunea „Urmărirea procesului legislativ” de pe web-site-ul Senatului României, disponibil aici [ultima dată accesat în data de 08.12.2018).
[2] Referire la Legea de modificare a Codului de procedură civilă se face şi în considerentele (paragraful 27) Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 18 din 1 octombrie 2018 referitoare la examinarea recursului în interesul legii vizând stabilirea competenţei materiale de soluţionare a recursurilor declarate ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv pronunţată în dosarul nr. 1.778/1/2018 publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 965 din 14 noiembrie 2018.
[3] A se vedea paragraful 3 din Decizia C.C.R. nr. 454/2018 şi pagina 3 din Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secțiile Unite nr. 6 din 8 iunie 2018 prin care s-a decis: „Sesizarea Curții Constituționale pentru a se pronunța asupra aspectelor de neconstituționalitate cuprinse în Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative (PL-x nr. 346/2018).
[4] Publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018.


Av. dr. Daniel Moreanu
MOREANU Law


Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


 Abonare newsletter | Corporate | Membership

.