BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Cyberlaw
CărţiProfesionişti
SAVESCU & ASOCIATII
Print Friendly, PDF & Email

CEDO. Funcția hiperlink-ului în cadrul comunicării în era digitală și în contextul libertărții de exprimare

11.12.2018 | Lavinia TEC
Lavinia Tec

Lavinia Tec

CEDO ia în considerare hotărârea pronunțată de CJUE în cauza GS Media BV (C-160/15), în care, fiind chemată să interpreteze Directiva 2001/29, aceasta a constatat ca “internetul are efectiv o importanță aparte pentru libertatea de exprimare și de informare, garantată prin articolul 11 din Cartă, și că hiperlinkurile contribuie la buna sa funcționare, precum și la schimbul de opinii și de informații în această rețea caracterizată prin disponibilitatea unor cantități imense de informații.” În aceeași hotărâre, Curtea de la Luxemburg a mai constatat ca pot interveni modificări în conținutul site-ului de internet la care un hiperlink permite accesul, fără ca persoana care a creat respectivul link să aibă neapărat cunoștință de aceasta.

Hotărârea CEDO în prezenta cauză prezintă importanță sub două aspecte: 1) stabilește funcția hiperlink-ului în cadrul comunicării  în era digitală și în contextul libertărții de exprimare; 2) conturează criteriile obiective și subiective de antrenare a răspunderii pentru exercitarea libertății de exprimare în mediul online, în era digitală.

Cu privire la primul aspect, Curtea stabilește că: a) hiperlink-ul nu este un mijloc sau un act de transmitere, publicare ori difuzare a informațiilor sau idei, ci de legătură la conținutul unui articol deja existent; b) hyperlink-ul nu îi conferă autorului său controlul asupra conținutului articolului secundar la care face trimitere sau cu care face legătura; c) conținutul la care hyperlinkul permite accesul poate fi modificat după ce a fost pus la dispoziția publicului de editorul său inițial pe site-ul pe care îl conduce, oferind acces nelimitat publicului. Parctic, utilizatorii au dreptul de a alege să treacă sau nu mai departe la accesarea site-ului  la care face legătura hiperlink-ul.

Cu privire la criteriile antrenării răspunderii în cadrul exercitării libertății de exprimare în mediul online, se observă că acestea sunt formulate de judecătorul Pinto De Albuquerque, în opinia sa concurentă, ca răspunsuri la întrebările pe care Curtea le consideră relevante în analiza de către instanțele naționale a răspunderii editorului unui hyperlink:

1) Principiul 1: În cazul în care un jurnalist acceptă, printr-un limbaj explicit și fără echivoc, sau repetă conținutul defăimător ori ilegal la care face legătura cu hyperlinkul, utilizarea hyperlink-ului este echivalentă cu formele tradiționale de publicare;

2) Principiul 2: Răspunderea ar trebui impusă numai în cazul în care un jurnalist are cunoștință (cunoștințe actuale și pozitive) despre conținutul ilegal la care conduce hyperlinkul și acționează cu rea-credință. În mod excepțional, răspunderea poate fi impusă și în cazul în care jurnalistul ar fi putut cunoaște în mod rezonabil (cunoștințe constructive) ca era ilegal conținutul, în lumina eticii profesionale și a obligațiilor de due diligence ale jurnalismului responsabil;

3) Principiul 3: În cazul în care un jurnalist folosește un hyperlink și nu aprobă sau repetă conținutul defăimător ori ilegal la care conduce, utilizarea hyperlinkului nu este echivalată cu formele tradiționale de publicare și nu implică răspundere, cu excepția cazului nerespectării unui ordin judecătoresc care declară un astfel de conținut ca fiind ilegal și interzice utilizarea lui;

4) Principiul 4: Toate mijloacele de apărare disponibile editorilor primari ar trebui să fie disponibile jurnalistului în cazul în care acesta este supus răspunderii în ceea ce privește conținutul asociat. Jurnalistul nu are obligația să se distanțeze de conținutul defăimător sau ilegal la care face legătura cu hyperlinkul;

5) Principiul 5: Principiile Convenției menționate mai sus necesită o evaluare individuală în fiecare caz, având în vedere situația în care s-a prezentat autorului la data faptelor, mai degrabă decât în ​​beneficiul analizei retrospective pe baza constatărilor judecățile instanțelor interne;

6) Principiul 6: Orice regim de răspundere obiectivă pentru utilizarea hiperlegăturilor este per se contrar principiilor Convenției menționate mai sus.

7) Principiul 7: Aceste principii se aplică atât persoanelor fizice (jurnaliștilor), cât și persoanelor juridice (companiilor media).

Hotărârea contribuie la dezvoltarea jurisprudenței privind exercitarea libertății de exprimare pe internet, în lumea online, fără frontiere, guvernată de principiile universalități și descentralizării, enunțate de Tim Berners-Lee, inventatorul World Wide Web-ului. Din perspectiva celor două aspecte tranșate – funcția hyperlink-ului și criteriile pe baza cărora se antreneză răspunderea – va fi o hotărâre de referință în dreptul internetului.

Av. conf. univ. dr. Lavinia Tec


Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


 Abonare newsletter | Corporate | Membership

.