Pentru comunicare profesională JURIDICE.ro recomandă Infinit PR
TOP LEGAL
Print Friendly, PDF & Email

Libertatea de exprimare vs. GDPR

11.12.2018 | George TRANDAFIR
George Trandafir

George Trandafir

(1) Hyperlinks are essential components of web architecture; (2) Hyperlinks are conduits to secondary content, not publications of secondary content; and (3) Hyperlinks enable individuals to engage in the right to free expression.”[1]

Prin hotărârea pronunțată în data de 4 decembrie 2018, în cauza Magyar Jeti ZRT v. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului („CEDO”) s-a pronunțat cu privire la condițiile în care poate fi tras la răspundere editorul unei pagini web, în cazul afișării unui link către o altă pagină web, având un potențial conținut defăimător[2].

CEDO a reiterat poziția exprimată de Mozilla Foundation (sintetizată mai sus), confirmând astfel importanța hyperlink-urilor pentru accesul online la informație[3]. Prin urmare, pentru scopul exercitării libertății de exprimare, în context online, responsabilitatea editorului unei pagini web, pentru postarea unui hyperlink către un site cu conținut defăimător, poate fi angajată numai în circumstanțe speciale, avându-se în vedere, întotdeauna, situația de fapt; este exclusă astfel instituirea unei răspunderi obiective, aceasta contravenind art. 10 al Convenției Europene a Drepturilor Omului („Convenția”), care garantează libertatea de exprimare. În consecință, răspunderea nu poate avea decât un caracter subiectiv, bazată pe culpă, în aprecierea existenței căreia urmează a fi avute în vedere atât interesul public, cât și standardele profesiei de jurnalist.

Hotărârea pronunțată în cauza de mai sus îndeplinește toate condițiile pentru a deveni o practică de referință, atât din perspectiva răspunderii pentru defăimare, în contextul exercitării libertății de exprimare (mai ales în componenta de libertate a presei), cât și în contextul Regulamentului General de Protecție a Datelor („Regulamentul”).

În ultima vreme, din coliziunea între libertatea presei și Regulament au rezultat probleme majore, care nu și-au găsit o rezolvare utilă, prin instrumente care să aibă la bază buna-credință.

Din perspectiva Regulamentului, în măsura în care inserarea unui hyperlink presupune și utilizarea de date cu caracter personal, aceasta va constitui o activitate de prelucrare, supusă legislației privind protecția datelor cu caracter personal, așa cum din rezultă din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene („CJUE”)[4].

Dreptul la protecția datelor cu caracter personal nu este absolut, iar art. 85 din Regulament impune statelor membre asigurarea unui echilibru între acesta și dreptul la liberă exprimare, prin adoptarea unor reglementări derogatorii, astfel încât între cele două drepturi fundamentale să nu persiste o stare conflictuală.[5]

În baza art. 6 alin. (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, drepturile fundamentale garantate prin Convenție fac parte integrantă din principiile generale ale dreptului comunitar, CJUE reiterând importanța acestui aspect chiar în avizul nr. 2/2013 privind aderarea Uniunii Europene la Convenție[6].

În acest context, condițiile stricte în care se poate angaja răspunderea editorului paginii web, respectiv a publicației care a făcut trimiterea la un alt material cu un potențial defăimător, stabilite de CEDO prin decizia pronunțată în cauza Magyar Jeti ZRT v. Ungaria, nu pot fi ignorate de către instanțele naționale, chiar dacă acestea se află strict în procesul de aplicare a Regulamentului.

Aplicarea prin analogie a criteriilor CEDO este doar consecința interpretării corelate a prevederilor Regulamentului, prin raportare la libertatea de exprimare/libertatea presei, Regulamentul introducând de fapt restricții în ceea ce privește libertatea de exprimare. Or, în privința restricțiilor libertății de exprimare, jurisprudența CEDO trebuie să fie aplicabilă.

Prin urmare, în cazul angajării răspunderii editorului paginii web ca urmare a încălcării dispozițiilor Regulamentului, raționamentul instanțelor naționale ar trebui să fie similar cu cel al CEDO.  În acest context, este decisivă modalitatea de raportare a editorului paginii web la conținutul inițial publicat, prin prisma cerințelor Regulamentului și mai ales a derogărilor care ar trebui să fie adoptate de către legiuitorul național, întrucât hyperlink-ul are o natură neutră, fiind doar o trimitere către o sursă, activitatea de prelucrare propriu-zisă având loc la un moment anterior[7].

În acest context, remarcăm abordarea legiuitorului național, care s-a limitat la preluarea sintetică a dispozițiilor din Regulament, fără a realiza o activitate normativă propriu-zisă; drept urmare, această abordare va îngreuna activitatea instanțelor de judecată, care, pentru a individualiza condițiile răspunderii, vor trebui să suplinească rolul legiuitorului, într-un proces de lungă durată.[8]

Raportat la situația care se constată la lecturarea Legii nr. 190/2018, decizia CEDO sus-menționată produce și un alt efect benefic: suplinește voința legiuitorului intern în amenajarea la nivel legislativ a unui just echilibru între dreptul la liberă exprimare/libertatea presei și dreptul la protecția datelor cu caracter personal, reconfirmând prevalența (i.e. preeminența/supremația) (sic!) libertății presei.


[1] A se vedea memoriul depus de Mozilla Foundation, în calitate de terț intervenient în procedura desfășurată în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, disponibil aici.
[2] Decizia CEDO în cauza Magyar Jeti ZRT v. Ungaria este disponibilă aici.
[3] A se vedea memoriul depus de Mozilla Foundation, în calitate de terț intervenient în procedura desfășurată în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, disponibil aici.
[4] A se vedea decizia CJUE în cauza Bodil Lindqvist, C-101/01, disponibilă aici.
[5] A se vedea Recomandarea nr. 1/1997 a Working Party Art. 29, intitulată „Data protection law and the media”, disponibilă aici.
[6] Avizul nr. 2/ 2013 al CJUE este disponibil aici.
[7] A se vedea comentariul depus de către  ONG-ul denumit Article 19, în calitate de terț intervenient, disponibil aici.
[8] A se vedea dispozițiile Legii nr. 190/2018 privind unele măsuri de punere în aplicare a GDPR, disponibilă aici.


Avocat George Trandafir
TRANDAFIR & ASOCIAȚII


Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


 Abonare newsletter | Corporate | Membership

.