Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
SAVESCU & ASOCIATII
 
Print Friendly, PDF & Email

Louis Vuitton la TUE. Hotărârile Camerei a şasea din 29 noiembrie 2018, nepublicate, cu referinţele EU:T:2018:851 şi, respectiv, EU:T:2018:852, având limba de procedură – engleză. Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, judecător raportor
12.12.2018 | Alina MATEI


Alina Matei

Alina Matei

T-372/17, Louis Vuitton Malletier/EUIPO – Bee-Fee Group (LV POWER ENERGY DRINK)

Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Marcă a Uniunii Europene figurativă LV POWER ENERGY DRINK  – Marcă a Uniunii Europene figurativă anterioară LV – Motiv relativ de refuz – Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001] – Articolul 53 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 60, alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001] ‑ Articolul 75 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (devenit articolul 94 din Regulamentul (UE) 2017/1001] – Decizii anterioare ale EUIPO de recunoaştere a renumelui mărcii anterioare

T-373/17, Louis Vuitton Malletier/EUIPO – Bee-Fee Group (LV POWER ENERGY DRINK)

Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziţie – Marcă a Uniunii Europene figurativă LV BET ZAKŁADY BUKMACHERSKIE  – Marcă a Uniunii Europene figurativă anterioară LV – Motiv relativ de refuz – Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001] – Articolul 75 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (devenit articolul 94 din Regulamentul (UE) 2017/1001] – Decizii anterioare ale EUIPO de recunoaştere a renumelui mărcii anterioare

În cele două cauze, reclamanta Louis Vuitton Malletier a solicitat Oficiului European pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) anularea mărcilor figurative.

 şi, respectiv, , înregistrate de către intervenientele Bee-Fee Group Ltd. și, respectiv, Fulia Trading Ltd., pentru produse și servicii aparținând claselor 28, 32, 35 si 43 ale Aranjamentului de la Nisa, cu motivarea că acestea încalcă dreptul reclamantei asupra mărcii europene figurative, înregistrată pentru produse aparținând claselor 18 și 25.

Divizia de anulare din cadrul EUIPO a respins cererile reclamantei, iar camera a patra de recurs a menținut soluțiile, reținând în esență că nu sunt întrunite cerințele articolului 53 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 coroborat cu articolul 8 alineatul (5) din același Regulament, deoarece produsele și serviciile vizate de mărcile în conflict sunt diferite, ceea ce este suficient pentru a exclude existența riscului de confuzie.

Camera de recurs a reținut că nu sunt întrunite nici cerințele articolului 53 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 coroborat cu articolul 8 alineatul (5) din același Regulament, deoarece, în ansamblu, mărcile în conflict nu sunt similare. Chiar dacă ar fi similare, într-un grad foarte redus, cererea de anulare ar trebui respinsă deoarece reclamanta nu a dovedit că marca sa este cunoscută de o parte semnificativă a publicului vizat de produsele pe care le protejează, respectiv publicul larg. În fine, chiar dacă renumele mărcii reclamantei ar fi fost dovedit, o eventuală utilizare de către interveniente a mărcilor contestate nu ar fi profitat în mod nejustificat de caracterul distinctiv sau de renumele mărcii reclamantei și nu le-ar fi adus vreun prejudiciu.

Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziilor camerei de recurs, invocând încălcarea articolului 75 din Regulamentul nr. 207/2009 și a articolului 8 alineatul (5) din același Regulament.

Tribunalul a admis recursurile declarate de reclamantă și a anulat deciziile Camerei de recurs, reținând, în esență, următoarele:

Pe de o parte, renumele mărcii anterioare fusese constatat de EUIPO prin patru decizii într-o perioadă de treisprezece ani, respectiv între 2002 și 2015. Aceste decizii puteau fi coroborate cu mai multe decizii naționale pronunțate într-o perioadă de șase ani, respectiv între 2007 și 2013, și care priveau aceeași marcă anterioară, precum și produse identice cu cele din speță.

Pe de altă parte, constatarea renumelui mărcii anterioare este o constatare de ordin factual care nu depinde de marca contestată (a se vedea, în acest sens, hotărârea din 9 septembrie 2016, Puma/EUIPO – Gemma Group, T-159, EU:T:2016:457, punctul 33). Prin urmare, nu trebuie contestată pertinența anumitor decizii anterioare ale EUIPO, în scopul examinării de o manieră completă a existenței renumelui mărcii anterioare, iar luarea lor în considerare nu trebuie privită ca fiind contrară jurisprudenței citate de camera de recurs, potrivit căreia legalitatea deciziilor camerelor de recurs ne se apreciază pe baza practicii decizionale anterioare a EUIPO.

(…) Revenea camerei de recurs (…) să ia în considerare aceste decizii și să se aplece cu o atenție sporită asupra chestiunii de a ști dacă se cuvenea să decidă sau nu în același sens.

Din moment ce camera de recurs a decis să rețină o apreciere diferită de cea adoptată în deciziile anterioare în ceea ce privește chestiunea renumelui mărcii anterioare, tot ei îi revenea obligația de a motiva explicit această divergență. Or, trebuie constatat că nu s-a făcut nicio referire la dispariția sau la diminuarea acestui renume, ulterioare respectivelor decizii, ultima dintre ele fiind anterioară cu doi ani față de deciziile atacate, și nici vreo eventuală ilegalitate a lor.

Așa fiind, trebuie conchis că deciziile camerei de recurs au fost adoptate cu încălcarea articolului 75 din Regulamentul nr. 207/2009.

În continuare, Tribunalul a arătat că existența unei legături între mărci, ca și existența unei atingeri vizate de articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 sau riscul ca o asemenea atingere să se producă în viitor trebuie apreciate global, ținându-se seama de toți factorii pertinenți în speță, printre care intensitatea renumelui mărcii anterioare și caracterul său distinctiv, intrinsec sau dobândit prin folosință (a se vedea, în acest sens, hotărârea din 27 noiembrie 2008, Intel Corporation, C-252/07, punctele 41,42, 53, 68 și 69).

Or, camera de recurs nu a procedat la un examen complet al renumelui mărcii anterioare, care este susceptibil a avea un impact asupra aprecierii gradului caracterului distinctiv al acesteia. Faptul că o marcă este renumită înseamnă că este cunoscută de o parte semnificativă a publicului vizat de produsele sau serviciile pe care le desemnează, ceea ce demonstrează aptitudinea sa de a servi ca indicație a originii lor, precum și puternicul său caracter distinctiv.

În continuare, Tribunalul a procedat la compararea mărcilor în conflict, reținând, în esență, în ambele cazuri, că acestea au în comun literele ”l” și ”v”, care apar cu o stilizare aparte a extremităților, și anume fonturi îngroșate și ”diagonala dreaptă” a literei ”v” mai subțire decât ”diagonala stângă”. Dacă stilizarea prezintă, în urma unui examen detaliat, diferențe între cele două mărci, trebuie reamintit că publicul pertinent nu are decât rareori posibilitatea de a proceda la o comparație directă a diferitelor mărci, trebuind să se încreadă în imaginea imperfectă a acestora, pe care o păstrează în memorie (a se vedea, în acest sens, hotărârea din 22 iunie 1999, Lloyd Scuhfabrik Meyer, C-342/97, EU:C:1999:323, punctul 26). În plus, literele ”l” şi ”v” nu sunt aliniate, ceea ce contribuie la similitudinea elementului pe care-l alcătuiesc în fiecare dintre ele. (…) Combinația acestor litere reprezintă singurul element al mărcii anterioare și elementul dominant în fiecare din mărcile contestate, în timp ce elementele „power energy drink”, respectiv „bet” și „zaklady bukmacherskie” atrag mai puțin atenția publicului. Rezultă, contrar susținerilor reclamantei, că impresiile de ansamblu produse de mărcile în conflict nu sunt diferite, acestea trebuind considerate similare, atât în plan vizual, cât și fonetic, într-un grad cel puțin mediu.

În ce privește comparația de ordin conceptual, ca și camera de recurs, Tribunalul a reținut că marca anterioară nu vehiculează nici un concept. Referitor la mărcile contestate, s-a reținut că elementul verbal „power energy drink” poate fi înțeles de partea anglofonă a publicului pertinent ca trimițând la ideea de băutură energizantă, iar cuvântul „bet” la ideea unui pariu pe o sumă de bani, așa încât pentru această parte a publicului mărcile sunt diferite conceptual.

Tribunalul a reamintit că atingerile vizate de articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, atunci când se produc, ele sunt consecința unui anume grad de similitudine între marca anterioară și cea ulterioară, din cauza căruia publicul vizat face o apropiere între cele două mărci, cu alte cuvinte stabilește o legătură între ele, chiar dacă nu le confundă (a se vedea hotărârea din 6 iulie 2012, Jackson International/OHMI- Royal Shakespeare, T-60/10, nepublicată, EU:T:2012:348, punctul 19 și jurisprudența acolo citată). (…) Contrar articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, care nu are vocația de a se aplica decât dacă există un risc de confuzie în percepția publicului, articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 instaurează, în favoarea mărcilor cu renume, o protecție care, pentru a fi acordată, nu pretinde un asemenea risc și care urmărește să prevină, de fapt, parazitismul, diluarea prin bruiaj, precum și diluarea prin uzură a mărcii anterioare sau riscul de a i se aduce o asemenea atingere.

În speță, trebuie observat că, deși camera de recurs a examinat posibilitatea ca publicul vizat să stabilească o legătură între mărcile în conflict, ea și-a bazat analiza pe o apreciere eronată a similitudinii mărcilor în conflict și, chiar dacă pentru această analiză s-a referit la un presupus renume al mărcii anterioare, nu a furnizat niciun element pertinent cu privire la fundamentul acestui renume și nu a indicat nici gradul acestui renume reținut cu titlu subsidiar, cu toate că este vorba despre un element pertinent în cadrul aprecierii globale pe care camera de recurs trebuia să o facă.

În fine, camera de recurs a subliniat faptul că produsele și serviciile vizate sunt diferite. În acest sens, trebuie arătat că, având în vedere formularea clară a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, care în versiunea aplicabilă în speță avea în vedere în mod specific doar situația unei absențe a similitudinii produselor sau serviciilor vizate, condiția similitudinii acestora nu trebuia impusă. Astfel, dacă natura produselor sau serviciilor constituie unul din factorii care trebuie luați în considerare cu ocazia aprecierii existenței unei legături în percepția publicului vizat, absența similitudinii între produse sau servicii nu ar trebui interpretată ca implicând absența unei astfel de legături.

Tribunalul a conchis că aprecierea camerei de recurs cu privire la aplicarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 este afectată de mai multe erori și lacune, referitoare la compararea semnelor în conflict, la existența renumelui mărcii anterioare și, după caz, la intensitatea acestuia – ceea ce este susceptibil de a avea un impact și asupra caracterului distinctiv al mărcii anterioare -, precum și la importanța care trebuie acordată absenței similitudinii produselor sau serviciilor vizate în speță.

Or, aceste aprecieri eronate sau lacunare sunt susceptibile de a avea o influență determinantă asupra rezultatului cererilor de anulare, deoarece, existența uneia din atingerile vizate de articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 sau a riscului serios ca o asemenea atingere să aibă loc în viitor trebuie apreciate global, ținându-se seama de toți factorii pertinenți în speță.

În atare condiții, revine camerei de recurs să se pronunțe asupra încălcării articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, atunci când va lua măsurile necesare pe care le comportă executarea prezentelor hotărâri.

Av. Alina Matei
Senior Partner SĂVESCU & ASOCIAȚII

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate