Flux noutăţi
AnunţuriEnglishInternaţionalJURIDICE.ro
Print Friendly, PDF & Email

„Building Bridges 2018’’- Conferința Internațională a Academiei Europei
12.12.2018 | JURIDICE.ro


Academia Europei – Academia Europaea – a fost fundată în anul 1988, la ințiativa Societății Regale din Marea Britanie și a altor academii naționale din Europa. Ea cuprinde în prezent circa 3800 de membri, dintre care peste 70 de laureați ai premiului Nobel, din statele care fac parte din Consiliul Europei și din alte state ale lumii. Anul 2018 a însemnat 30 de ani de existență și a fost marcat printr-o conferință internațională jubiliară care a avut loc în Barcelona, în perioada 27-30 noiembrie 2018, fiind găzduită de Institutul de Studii Catalane (I.E.C.). Aniversarea A.E. a fost conexată cu o conferință dedicată unei structuri academice adiacente, deschisă tinerilor – The Young Academy Of Europe(YAE) – care a împlinit 7 ani de existență. În prima zi a conferinței a avut loc adunarea generală anuală, prezidată de președintele AE, Sierd Cloetingh, cât și festivitatea de primirea a noilor membri AE și YAE care au fost acceptați în anii 2017 și 2018. Din România a fost validat pentru secția Drept, prof. univ. dr. Ion Craiovan.

Din agenda științifică a conferinței ilustrăm:
Plenul conferinței
– Hans CleversStem cell-based organoids in personalised medicine
– Carlo GinzburgDisciplines, Serendipity, case studies
– Michaël GillonLife under another Sun: from science-fiction to science
– Marcel SwartSpinning from north to south: a collaborative COST approach in transition-metal chemistry
– Angelo CamerlenghiUncovering the Mediterranean salt giant (MEDSALT)—a COST Action as an incubator of cross-disciplinary research in Earth Sciences
– Gabi LombardoEncouraging a strong SSH scientific community to serve society’s wellbeing
– Sarah de RijckeMetrics and science
– Anna MarmodoroTime after change.

Clasa A1 (domeniul științelor umane)
– Biti, Vladimir (Shanghai): Post-imperial Europe and Transborder Communities
– Daković, Nevena (Belgrade): Belgrade in-between the Wars: Imperial Shadows on the Screen
– D’haen, Theo (Leuven): Post- and Future-Imperial Europe(s)
– He, Chengzhou (Nanjing): Theater as “an Encounter”: Jerzy Grotowski’s Cosmopolitanism
– Hutchinson, Ben (Kent): Empires of the Mind: The Emergence of ‘Comparative’ and ‘World’ Literature as Imperial Structures
– Larsen, Svend Erik (Aarhus): From Imperial Cracks to Post-Imperial Stress Syndromes
– Lützeler, Paul Michael (Saint Louis): Robert Menasse’s Novel “The Capital”: The National Factor in the EU
– Onega, Susana (Saragossa): Meeting the Challenge of Compartmentalisation: David Mitchell’s Transmodern History of the World.

Clasa A 2 (domeniul științelor sociale și conexe)
– Mas-Colell, Andreu (Barcelona): Economics: between theory and empirics
– Knöbl, Wolfgang (Hamburg): Developments in Sociology and Historically Orientated Social Science
– Randeria, Shalini (Vienna and Geneva): Role and Relevance of Institutes of Advanced Study in Social Science Knowledge Production Today
– Schnell, Izhak (Tel Aviv): The Structure of Social Space in a Global Reality: the Case of Arabs in Israel.

O încercare generală de reflecție asupra conferinței poate reține varietatea problematicii, coordonatele contemporane ale investigației științifice: complexitatea, multiplicitatea perspectivelor, raționalitatea multidimensională, relația dintre specificitate și alteritate în abordarea fenomenelor, deschiderea și conexarea cunoștințelor în rețele de cunoaștere, acceptarea transcendenței, a unui orizont în care știința, inerent relativă, se raportează inevitabil la orizonturi “dincolo de”.

De altfel, strategia cunoașterii științifice contemporane a fost metaforic exprimată în titlu de vectorul de conexiune și construcție “building bridges” care trimite la disciplinaritate, interdisciplinaritate, transdisciplinaritate, despre care un ctitor al transdisciplinarității, Basarab Nicolescu, spunea că reprezintă cele “3 săgeți ale arcului cunoașterii contemporane”.

Cu privire la statutul ştiinţific al cunoaşterii integrative indicat de filosofia ştiinţei se poate reține  sinteza şi rezultatul cercetărilor autorilor Frodeman R., Klein Jt., Mitcham[1], care relevă:

– Să o abordăm ca o problemă taxonomică, de organizare a cunoştinţelor, aptă să coreleze cunoştinţe teoretice, instrumente şi proceduri metodologice cât şi aplicaţii practice. Poziţia sa se conturează în raport de: anumită zonă ontologică, un anumit obiect de cercetare, care în cazul cunoaşterii integrative ar survola graniţele dintre diverse realităţi şi s-ar întemeia pe multiplele straturi ale realităţii- micro-macro-cosmic-unitare; tipul de cunoaştere promovat este configurat nu din concepte primare despre realitate, ci din concepte din diverse discipline,care în relaţie cu o anumită disciplină ştiinţifică vizează structuri mai profunde, configurându-se o ştiinţă structurală, concertând patternuri, abstracţiuni structuri specifice şi elemente de autoorganizare; o anumită metodologie care valorifică metode cu potenţial metadisciplinar precum modelarea sau simulările pe calculator dar şi o strategie specifică; problemele identificate, abordarea fiecărui caz nou, valorifică prin munca diverşilor experţi experienţa din diferite contexte, din mii de cazuri, coordonând o anumită metaînţelegere în atingerea unui scop orientat interdisciplinar. Se abordează deductiv aplicând viziuni generale asupra unui caz, dar şi inductiv ridicând un caz în orizont general relevând cazuri exemplare,elemente de validitate universală, conceptualizând, construind tipuri ideale (Max Weber) care pot fi exportate spre alte sisteme. Astfel, se stimulează o anumită convergenţă teoretică privind elemente dispersate în cunoaşterea locală, societală sau universală.

– Dacă abordara coerentistă[2] îşi propune analiza unor daturi din câmpul cunoaşterii juridice prin prisma sesizării unui numitor comun cu privire la unele aspecte, abordarea integrativă în drept vizează deziderate mai ample şi specifice, în raport cu nevoile teoretice şi practice, între care: o abordare noncompartimentală, dar nu amorfă, în care graniţele în cunoaştere nu sunt numai relative şi temporare, dar sunt “închideri care deschid”; sporeşte arsenalul metodolgic şi îl concertează conform unei strategii integrative, pentru acţiunea practică; o atitudine cognitivă activă, de descoperire şi atragere unor informaţii pluridisciplinare relevante  pentru un domeniu; conectarea de abilităţi cognitive din mai multe surse şi experienţe, perspective şi contexte; valorificarea unor teze de cunoaştere respinse sau abandonate la un moment dat; depăşirea stadiului inventarierii  acestora prin corelare, ajustare,adaptare funcţională, inovare, reconstruire. S-a spus metaforic că se construiesc poduri şi se fac restructurări care vizează o nouă coerenţă a întregului, se abordează holistic, în vederea soluţionării problemelor dintr-o perspectivă multinivelară, instituţională, culturală, globală. Conceptul de cunoaştere integativă s-ar configura ca un concept de coordonare a unui tablou caleidoscopic a cunoaşterii care estompează excluderea dogmatică şi intoleranţa. El încearcă să coreleze diverse moduri de gândire, unele neglijate sau greşit apreciate, într-o activitate comună de soluţionare a problemelor. Ca un concept unificator al discursului modern, cu antecedente încă în filosofia greacă, el încearcă să fie un remediu pentru efectele nocive ale specializării excesive, formarea de „ciclopi”(după o expresie a lui M. Bunge ) inclusiv în domeniul juridic. Familia de concepte disciplinar – multidisciplinar – interdisciplinar – transdisciplinar poate coopta cu o fizionomie distinctă, integrativul, ca un nou membru apt să aibă competenţe în depăşirea a ceea ce este blocat, izolat, fragmentar, întrerupt, în promovarea complementarităţii în numele soluţionării unor probleme,ca o expresie cardinală, performantă, a interdisciplinarităţii. El poate fi privit cu neîncredere în numele unei solidarităţi de castă excesive, puţin dispusă să cedeze din conservarea unor poziţii elitiste, fiind cotat între specialităţi,deci nefiind demn de încredere, greu publicabil, cu efecte apreciate ca modeste în raport de diverse costuri.

– Abordarea epistemologică a conceptului de cunoaştere integrativă este în măsură să depăşească specializarea ştiinţifică înţeleasă ca dogmă, de pildă atunci când abordarea cantitativistă se proclamă singura ştiinţifică în raport cu abordarea calitativistă, hegemonia şi colonizarea de cunoştiinţe. De la suveranitatea epistemologică proclamată de unele concepţii sau de la abordarea epistemologică divergentă s-ar putea trece prin depăşirea segmentării, la simultaneitate şi integrarea în structuri şi configuraţii, la o epistemologie de cooperare, conlucrare şi coagulare, care valorifică experienţa integrală a ştiinţei, în soluţionarea unor probleme.

– În acest context virtuţile abordării integrative par a fi promiţătoare şi în cunoaşterea juridică. Abordarea integrativă poate fi aptă să inspire un program epistemologic integrativ minimal în care să combată cu argumente dogmatismul, să reanalizeze graniţele epistemologice ca închideri care deschid, cu accent pe cooperare şi nu pe excludere. De exemplu, diviziuni şi frontiere ca: ştiinţă-doctrină; ştiinţa naturii-ştiinţă socială, ştiinţă juridică; public-privat; drept intern-drept extern; abordare doctrinară internă – abordare exernă; teorie juridică – filosofie; concepte – practică; drept – filosofie, sociologie, politică; drept laic – drept religios; modernism –postmodernism; ş.a.

Sunt doar câteva idei care pot genera investigații științifice particulare, abordări demersuri științifice proprii, generate de o conferință a unui corp academic ce cultivă curiozitatea științifică, creativitatea, implicarea socială a științei, la nivel național și internațional, într-un orizont al cunoașterii mereu relativ și imperfect, dar mereu perfectibil.


[1] Frodeman R., Klein Jt., Mitcham, C, Handbook of interdisciplinarity, Oxford University Press, 2010, pp. 1-31.
[2] Peczenik A., Scientia Juris, Legal doctrine as knovledge of law and as a source of law, vol.4, A treatise of Legal Philosophy and General Jurisprudence, pp.137-167, Dordrecht, 2005.


Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate