JURIDICE SELECTED
 
7 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Noua conducere CSM 2019
12.12.2018 | JURIDICE.ro


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Miercuri, 12 decembrie 2018, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a ales noua conducere, pentru un mandat de un an, începând cu data de 7 ianuarie 2019, astfel:
– judecător Lia Savonea, în funcţia de preşedinte (majoritate: 13 voturi DA, 3 voturi NU, 2 voturi NULE, 1 abţinere: judecător Iulia Cristina Tarcea, preşedintele ICCJ);
– procuror Nicolae Andrei Solomon, în funcţia de vicepreşedinte (18 voturi DA, 1 vot NUL).

:: Ordinea de zi soluționată (pct. 2)
:: Proiect de management Lia Savonea
:: Proiect de management Nicolae Andrei Solomon

Continuăm aceleaşi obiective începute încă din anul 2017, să asigurăm independenţa Justiţiei, să asigurăm o Justiţie mai funcţională, să rezolvăm chestiunile restante din Justiţie. Desigur, avem şi ceva probleme pe care trebuie să le rezolvăm – cu limitele libertăţii de exprimare şi cu încălcări ale legii – pe ici, pe colo. E cazul să separăm odată apele şi să demonstrăm că avem capacitate de autoreglare instituţională”, a declarat la CSM jud. Lia Savonea, noul preşedinte al instituţiei.

Apreciez că întregul Consiliu şi fosta conducere au făcut paşi importanţi pentru îmbunătăţirea comunicării în Consiliu şi în sistemul judiciar, dar şi în societate şi îmi asum să continui pe această direcţie. Pe colegii procurori doresc să îi asigur că voi milita în continuare pentru asigurarea independenţei lor operaţionale. De asemenea, printre principalele mele obiective vizez îmbunătăţirea imaginii Consiliului şi creşterea încrederii în sistemul judiciar”, a declarat, la rândul său, proc. Nicolae Solomon, vicepreşedintele nou ales.

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 7 de comentarii cu privire la articolul “Noua conducere CSM 2019”

  1. Nu pricep cum pentru poziția de Președinte CSM sau Președinte ÎCCJ avem – mai mereu – un singur candidat.

    Într-o astfel de situație precum cea actuală eu nu aș numi nici măcar procedură de alegere – că nu alegi din moment ce ai doar o singură ofertă -, și aș face prin rotație deținerea funcției, pornind de la cel mai în vârstă/cu cea mai mare vechime membru CSM, cât timp nu există minim 2 candidați pentru aceeași poziție. Dar să faci parte din CSM, să te zbați să ajungi în CSM și după aceea să nu existe doi magistrați care să candideze pe aceeași funcție… nu știu, mi se pare… nici nu știu cum aș putea descrie în cuvinte potrivite… și apoi să ai pretenția, ca instituție, să existe încredere în actele pe care le emiți…

    • Ioan BUCSA spune:

      A fi Preşedinte CSM nu e o mare miză, durează doar un an, iar în cei 6 ani de mandat ajung o mare parte dintre membrii judecători să deţină această funcţie! Iar nu toţi oamenii sunt îndrăgostiţi de funcţii, tot un vot ai în consiliu şi mai bine îţi consumi energia cu chestiuni mai importante decât cu cele administrative! Cât despre Preşedinte ÎCCJ, e altceva, nici eu nu înţeleg…

      • Înteleg domnule avocat că pentru dumneavoastră explicația este că funcția de Președinte CSM nu e mare miză și că până la urmă, ajung aproape toți, având în vedere că s-a stabilit această cutumă (nereglementată evident, dar s-a stabilit) ca mereu Președinte CSM să fie un judecător.

        Excelent. Aici avem toate explicațiile. Menținem forme fără fond.

    • Adică dacă e precum dvs, și oricum majoritatea ajung, mai devreme sau mai târziu, de ce se mai fac alegeri? Să se facă prin rotație, cum e cu Președinția României la Consiliul Uniunii Europene, și cu asta basta (iar cei care nu aleargă după funcție, pot evident refuza, făcând loc următorului).

      Dar să folosești un cuvânt ce înseamnă cu totul altceva de ceea ce tacit an de an o instituție acceptă drept regulă, se cheamă să simulezi și/sau să conferi un înțeles de facto contrar celui prevăzut în lege.

      De ce să faci astfel? Nu înțeleg.

    • Amelia FARMATHY spune:

      O situația similară e și în cazul desemnării președinților de secție (nu mă refer la Înalta Curte) de la nivelul instanțelor.
      În fața Secției de Judecători ajunge, mereu, doar unul.
      Sau, cel puțin, eu nu am văzut de la doi în sus.
      Cel pentru care Colegiul de Conducere al instanței emite avizul.
      Ceilalți ipotetici candidați_în măsura în care sunt_ se ”pierd” în acest parcurs procedural.
      Ceea ce descurajează, dacă nu cumva chiar împiedică, orice concurență reală pentru ocuparea respectivului post.
      Și are aptitudinea de a naște ceea ce se cheamă castă în interiorul castei.
      E adevărat că este consultat și colectivul de judecători, dar, dacă se întâmplă să nu prea ai variante, și consultarea capătă tot un caracter formal.

      Eu aș opta pentru ocuparea, prin rotație, a postului de conducere (poate cu excepția Înaltei Curți), câte un an sau doi, prin tragere la sorți dintre juzii în funcție ai respectivei secții(și ai instanței, pentru poziția de președinte/vicepreședinte), cu excepția celor celor care au ocupat o funcție de conducere în ultimii 2-3 ani(iar acolo unde sunt f. puțini magistrați, fie să se desființeze instanța, fie să se rotească, ciclic, la fiecare doi ani) indiferent la ce instanță au ocupat acea fct. de conducere, tocmai pentru a elimina posibilitatea apariției ipoteticului fenomen de castă-n castă și a tendinței de ”moștenire” a unor asemenea funcții.
      În ciuda a ceea ce se spune despre câtă experiență și talent trebuie pentru aceste fct. (posibil și pentru a justifica eventuala ocupare, cu preponderență, a fct. de conducere de către aproximativ aceiași talentați care se rotesc într-un solemn cadril), în realitate, lucrurile nu stau chiar așa, căci, să ne înțelegem, bugetul ți-l dă/stabilește ministerul, nu ai de făcut cine știe ce investiții/strategii, iar modul de lucru ar trebui să fie suficient de bine reglementat de proceduri (tocmai pentru a se elimina orice suspiciuni) încât rolul celui care conduce VREMELNIC să nu depășească pe acela a unui coordonator.
      Și este esențial încă ceva: interdicția ocupării, prin cumulare, a timpului petrecut în fct. de conducere mai mult de o treime din vechimea necesară (în prezent 25 de ani) în vederea obținerii unei pensii de serviciu, cu interdicția, de asemenea, ca acești 8 ani și ceva să fie succesivi, respectiv cu condiția ca, între perioadele de șefie, să fie intercalate perioade cel puține (dacă nu cumva duble) egale petrecute pe funcții de execuție.
      Cu siguranță, în acest fel, va fi mai greu _e adevărat că nu și imposibil_ să se evidențieze subtil un ipotetic fenomen de castă-n castă ce are aptitudinea de a naște rezonabile întrebări de tot soiul.
      Nu este normal, din punctul meu de vedere, să îți petreci mai mult de jumătate, uneori aproape întreaga carieră numai în fct. de conducere.
      Din mai multe motive:
      1) pierzi contactul cu profesia: de regulă, șefii intră mai rar în ședință(există și excepții);
      2) subzistă riscul dezvoltării unui anumit tip de relații care expun sistemul unor vulnerabilități de imagine sau poate chiar și ”de fond”;
      3) descurajează participarea tuturor magistraților la efortul de coordonare și predispune la clientelism (de la un birou mai bun până la loc de parcare rezervat, la orice oră târzie a dimineții, pe când restul ”neavizaților” își caută loc de parcare, dar exemplele ipotetice sau re(a)le ar putea continua).
      În actuala reglementare, dacă apuci să devii șef la judecătorie, poți ieși lejer la pensie(urcând, din treaptă în treaptă de șefie, nu neapărat ocupând-o pe cea mai mare, dar măcar în trena/rocada celei mari) șef la vreo Curte de Apel, dacă te recomandă vocea și talentul juridic.
      Orice sistem care își gândește astfel structura de conducere va dezvolta, mai devreme sau mai târziu, relații informale care îi pot afecta imaginea și, ce e cel mai grav, pot genera cazuri punctuale de traficare a influenței.
      Nu spun că se întâmplă, ci că se poate întâmpla, astfel că acest sistem de ocupare a fct. de conducere până la nivelul Înaltei Curți (acolo rațiunea de a fi altfel e dată de rangul și rolul respectivei instanțe) trebuie regândit, să spun așa, la nivel de bile.
      Acum, că le-a achiziționat Înalta, cu siguranță, le poate împrumuta instanțelor,iar, dacă nu, îs bune și cele din ouăle Kinder.
      A, și încă ceva: pentru o reală reprezentativitate, membrii judecători și procurori ai CSM ar trebui aleși, prin vot universal_ dintr-o listă cuprinzându-i pe toți cei care vor dori să candideze_, de către absolut toți judecătorii și procurori în funcție, în număr egal pentru fiecare grad de jurisdicție pentru că, paradoxal, în prezent, cei mai mulți judecători din sistem sunt și cei mai puțini reprezentați în Consiliu, ceea ce afectează reprezentativitatea organului colegial.
      În plus, ”desemnarea” candidaților unici, corespunzători arealului unei Curți de apel, ceea ce se întâmplă la toate nivelurile, de la candidatul unic, ”desemnat” printr-un vot într-un soi de alegeri primare, al Judecătoriilor, la cel al Tribunalelor arondate Curții de apel și, finalmente, al Curții, mai înainte ca votul final să fie dat, are aptitudinea_ nu susțin că s-ar și întâmpla, asta o judecați dvs., privind în trecut și în prezent, dar știți vorba aceea cu paza bună care trece primejdia rea_ de a sufoca eficient competiția și de a activa, țintit, rețeaua informală despre care aminteam mai sus.
      Soluții sunt, voință să fie!
      Deocamdată, altele sunt preocupările.

  2. Amelia FARMATHY spune:

    Nu și le (la proceduri mă refer) dau ei.
    Ci legea.
    Și văd că, mai nou, Curtea Constituțională.
    Legea trebuie regândită pentru că, din 1992 încoace, a fost calibrată rigid, cu accent pe cei puțini în detrimentul celor mulți, tocmai pentru că s-a considerat și încă se consideră că prea multă ”democrație” strică.
    Modalitatea de alegere, spre exemplu, a membrilor CSM este un exemplu elocvent și vetust de oligocrație într-o societate care se declară democratică.
    S-a vorbit despre separarea carierelor, am susținut această idee, ei bine, cred că m-am înșelat pentru că problema constă în faptul că, atunci când se ajunge la persoane _și, inevitabil, se ajunge -, de la ”separare” la dictatura/influența câtorva, strict teoretic vorbind desigur, nu mai e decât un pas.
    Și nu unul înainte.
    Context în care, e bine să fie mai mulți cei care ajung să decidă în scopul disipării/contracarării eficiente a ipoteticelor sfere de influență sau, măcar, să fie scoasă decizia de sub tutela celor extrem de puțini și gândit un mecanism în care marea majoritate a magistraților să fie consultată, dar în mod real, nu prin circulare, ci prin vot.
    Din acela universal, secret și NU prin mandate, cum se mai întâmplă uneori, spre exemplu în cazul alegerii membrilor colegiilor de conducere, de m-am plictisit să explic că VOTUL presupune exprimarea directă, iar nu prin interpuși (mandatari), tocmai pentru a nu putea fi controlat (cel puțin nu direct:))))) și caracterul secret al opțiunii exprimate.

    Eu nu cred în cuvinte pompoase, specifice așa numiților lideri ”providențiali”, de tipul leadership (astfel de cuvinte ascund, mai bine sau mai prost, în funcție de abilitatea celui care le promovează atunci când începe să se adreseze, vrând-nevrând, publicului larg, gustul/obsesia puterii individuale), pentru că, în justiție, nu există decât un singur lider_și acela este reprezentantul puterii judecătorești, respectiv judecătorul care este Președintele Înaltei Curți_, restul fiind administratori ai sistemului _cum e cazul CSM-ului(lăsând, desigur, la o parte, exprimarea un pic cam bombastică, după gustul meu, din Constituție) – și coordonatori eficienți (adică toți judecătorii care ar trebui să se rotească și să ajungă, la un moment dat,la conducerea instanțelor).
    În realitate, ceea ce a împiedicat, în mod eficient, penetrarea chiar și teoretică a influențării actului de justiție, la toate palierele, este un singur cuvânt înscris în Constituție: inamovibilitatea.
    În alți termeni, nu poate veni nici mama șefului pe linie administrativă să îți spună să faci ”cumva” într-un dosar, că, altminteri, îi iei zborul spre colțuri geografice ale României pe care nu ai dori decât să le vezi din postura de turist.
    În schimb, dacă nu poți fi amenințat eficient (șicanarea poate interveni, tot la nivel teoretic, dar nu mai poate fi esențială), ți se poate promite eficient_la fel, tot teoretic vorbind: aprobarea unui transfer, mutarea pe o secție mai pe gustul tău, o detașare într-un loc călduț din care să revii la munca efectivă de magistrat abia spre finalul carierei (mă rog, mult spus carieră), sprijin informal pentru vreo numire în funcții de conducere.
    Aceste posibilități – evident ipotetice – ar fi și ele serios diminuate dacă mandatul de conducere ar fi limitat, exercitat prin rotație, perioada detașărilor nu ar mai fi considerată vechime în magistratură (cu excepția membrilor CSM, a SG și SGA a CSM, a formatorilor magistrați de la INM și SNG, dar cu limite temporale și aici) și nici plătită ca atare, transferurile admise numai pe criterii imposibil de interpretat după cum dorește cel ce interpretează, promovarea la Înalta Curte, dar și la nivel de Curți de Apel, decisă pe baza unor concursuri în care să fie verificată efectiv competența profesională (cunoștințe practice în materia în care urmează să judece, nu ”compuneri” pe marginea deontologiei), într-o procedură în care desemnarea membrilor comisiilor de evaluare să fie rezultatul unor trageri la sorți dintre toți judecătorii cu grad de Înaltă Curte sau de Curte de apel ce judecă în materia în care se desfășoară concursul, introducerea obligatorie a unor teste severe de logică la (TOATE) concursurile de promovare – nimic nu e mai dăunător decât un tocilar care nu poate gândi rapid și logic dacă îl scoți din buchea cărții pe care, altminteri, e gata să ți-o recite oricând – etc., lista rămânând deschisă…

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate