ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Alo, Universitatea? AI here: Dacă voi nu mă vreţi, eu nici atât. Vă înlocuiesc!
14.12.2018 | Aleksandra VONICA


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019
Aleksandra Vonica

Aleksandra Vonica

Şcoli de tip fabrică vs. augmentare umană

Progresul este perpetuu în domeniul inteligenţei. Capacitatea umană cognitivă cu greu poate fi inserată într-un model. Astfel, o minte lipsită de sensibilitate, de perspicacitate, de vigilenţă este incapabilă de receptivitate şi de creativitate. Conformismul, ca mod de a ne însuşi simplitatea, duce la insesibilizarea minţii şi a sufletului.

Cu toate acestea, fiinţele umane au fost fascinate încă din vremea Renaşterii de idea „maşinilor care simulează comportamentul uman”. Anii ’50 marcheză startul tehnologiilor emergente, însă abia după aproximativ douăzeci de ani, inteligenţa artificială renaşte.

Şi, totuşi, ce a fost imposibil în trecut, iar astăzi era digitalizată îl face posibil?

Faptul de a avea alături un R2-D2 al cărui ajutor să ne fie de folos când Tesla se răzvrăteşte, de a studia în spaţii digitale ale unor comunităţi variate, de a avea suportul humanoidului Sophia pentru o mai bună relaţionare cu alte forme de viaţă din univers ori de a ne privi mintea plină de simplitate şi sensibilitate cu ajutorul unui chip tip hologramă, au devenit soluţii la îndemâna multora dintre noi.

Tot astăzi, cercetătorii în domeniul educaţiei nu se mai mulţumesc doar cu concepte de tip „sistem fabrică”, ci îşi augmentează deprinderile la educaţia organică.

Înţelesul termenului de „şcoală” a avansat mult în ultimii ani. La mijlocul secolului trecut, „prezentul” în sistemul educaţional însemna „aparenţa de maşină”, unde „punctualitatea, tăcerea şi respectarea ordinii” reprezentau calităţile unei şcoli „moderne”. Acum, însă, experţii cred că nevoia de diversitate şi inovaţie, unde creativitatea este preţuită, unde se recompensează ingeniozitatea, unde inteligenţa este stimulată la potenţialul cel mai ridicat al fiinţei umane, cu suportul din partea inteligenţelor artificiale, susţin revoluţia culturală.

Astfel, a luat naştere, în urmă cu câţiva ani, Raportul NMC Horizon: Ediţia pentru Învăţământul Superior, o iniţiativă a EDUCAUSE Learning în cooperare cu Consorţiul New Media – o comunitate de sute de universități, colegii, muzee și organizații de cercetare. Întrebări arzătoare, precum: care sunt previziunile pentru instituţiile de învăţământ superior pentru următorii cinci ani? ce tendinţe ale revoluţiei digitale, respectiv a deep learningului, vor conduce la schimbarea din sistemul de educaţie? care sunt provocările şi cum pot fi acestea întâmpinate cu succes de managementul instituţiilor? au dirijat discuţiile a 78 de experţi pentru definitivarea Raportului Horizon.

Cu peste 15 ani de activitate în cercetare şi editare de publicaţii, Proiectul NMC Horizon poate să fie considerat ca fiind cea mai lungă explorare a educației, cât si a tranformărilor artificiale. NMC a grupat provocările acestei dezvoltări sustenabile în domenul educaţiei în trei secțiuni – „rezonabile”, „dificile” sau „riscante”. În următoarele rânduri vă vom prezenta un rezumat al acestor cercetări.

Educaţia digitală

Provocare rezonabilă: o înțelegem și știm cum să o abordăm

A avea ştiinţa de carte a digitalului se consideră a fi mai mult decât obținerea „certificărilor tehnologice individuale”, notează raportul Horizon. Este vorba despre: „generarea unei înțelegeri mai profunde a mediului digital, respectiv artificial, care să permită adaptarea intuitivă la contexte noi și crearea de conținut online în consensus cu alte fiinţe umane”.

„Instituțiile din învăţământul superior sunt însărcinate cu dezvoltarea condiţiei juridice de student al sferelor digitale, asigurând posesia unei utilizări responsabile și adecvate, inclusiv a unei etichete de comunicare online, precum şi, drepturile și responsabilitățile digitale în modelele de învățare mixte”, se arată în raport.

„Datorită multitudinii de elemente care cuprind educaţia digitală, liderii din învățământul superior sunt invitaţi să obţină achiziția la nivel de instituție a tuturor instrumentelor digitale necesare și să sprijine toate părțile interesate în dezvoltarea acestor competențe”.

Printre instituțiile prezentate ca exemplu în raport şi care abordează problemele de educaţie digitală într-un mod actual, se numără şi universitatea din Western Sydney, care „ajută studenții să-şi dezvolte abilități de gândire de înaltă calitate” prin tutoriale și activități de explorare de tip deep learning.

Raportul constată totuși că, în timp ce multe programe de educaţie digitală sunt în curs de desfășurare, provocarea „rămâne spinoasă” din cauza nevoii de „mai multă responsabilitate și acțiune executată inteligent”.

„Instituțiile îşi pot axa accentul pe acțiunile urgente, dar realizabile, și pot stimula, de asemenea, oportunitățile pentru personalul de cercetare, academic şi auxiliar pentru dezvoltarea sustenabilă a universității digitale”, ne sfătuiesc experţii.

Integrarea educaţiei formale, nonformale şi informale

Provocare rezonabilă: o înțelegem și știm cum să o abordăm

După cum au remarcat rapoartele precedente Horizon, interesul arătat studiului bazat pe auto-orientare și curiozitate este în faza incipientă în cadrul multor universităţi din lume.

Învățarea informală cuprinde aceste tipuri de activități, iar experții consideră că îmbinarea metodelor formale, nonformale şi informale de învățare poate „crea un mediu care să stimuleze investigarea, cercetarea, inovarea, curiozitatea și creativitatea”.

„Un obiectiv ţintă pe care universităţile ar fi îndrumate să-l atingă este cel de a cultiva învăţarea pe tot parcursul vieții atât la studenţi, cât şi la profesori, cercetători, investigatori, personal auxiliar”. Exemple de succes sunt evidenţiate de instituțiilor de tip ivy league, care experimentează programe flexibile prin care oferă credit pentru învățarea prealabilă și competențele dobândite prin angajare… sau experiențe extrașcolare, se mai arată în raport.

Se avertizează, totuşi, faptul că o „lipsă de metode adaptabile procesului de documentare și evaluare formală a competențelor dobândite în afara clasei” și „adaptarea structurilor și a modelelor de ajutor financiar pentru a se potrivi cu noile tipuri de certificări din învăţământul superior” împiedică progresul eficient şi perpetuu al instituţiilor din învăţământul superior.

Un număr restrâns de universităţi îşi dirijează strategia de dezvoltare pentru a „conecta cât mai mulți studenți” la oportunitățile informale, subliniază raportul citând exemplul Bibliotecii Universității de Stat din Humboldt, care promovează cercetarea asupra efectelor generate de mindfulness, prin intermediul „Brain Booth Space”.

Prin intermediul instrumentului european „Instrucţiuni europene pentru validarea învățării non-formale și informale”, Comisia Europeană stabilește un „precedent politic influent” prin recunoașterea faptului că validarea învățării informale „mărește vizibilitatea rezultatelor învățării și intensifică valoarea corespunzătoare a acestor experiențe”.

Diferența privitoare la execuţie

Provocare dificilă: o înțelegem, însă soluțiile sunt evazive

„Diferența de execuţie… se reflectă în gradul de performanța academică al grupurilor de studenți diferenţiate de statutul social, prin rasă, etnie sau identitatea de gen”, se arată în raportul Horizon.

În timp ce dezvoltarea inteligenţei artificiale, a cărei definiţie o puteţi regăsi aici, a facilitat angajarea în procesul de învăţare al studenţilor din aceste grupuri prin resurse augmentate de actualitate, totuşi, se consideră în raport, faptul că „probleme semnificative de acces și de egalitate, încă persistă”.

„Abordarea one-size-fits-all a modelelor tradiționale din învățământul superior, însoțită de costuri copleșitoare de școlarizare, se situează în opoziţie cu o prezenţă studențească din ce în ce mai variată la nivel mondial; sunt necesare planuri cu un grad ridicat de flexibilitate”, se mai arată în raport.

„Provocarea cu care se confruntă învățământul superior este cea de a satisface nevoile tuturor categoriilor de studenţi şi de cercetători; totodată, programele universitare au nevoie de metode de tip deep learning pentru dezvoltarea competenţelor specifice secolul XXI. Astfel, prin strategii de învățare personalizate și sisteme de susţinere a studenților bazate pe date, se va favoriza ocuparea reală a forței de muncă specifică studiilor absolvite.“

Ofertele online sau mixte cu „strategii de învățare personalizate și adaptate la cerinţele pieţei actuale” sunt percepute tot mai des ca o soluție sigură, notează raportul. Exemplele includ metoda de educație bazată pe aptitudini folosită de Universitatea Western Governors și de Universitatea Southern New Hampshire, care urmărește să sprijine pregătirea profesională a studenţilor prin dotarea acestora cu abilități digitale în strânsă legătură cu obiectivele ţintă ale unei cariere de succes.

Dezvoltarea echității digitale

Provocare dificilă: o înțelegem, însă soluțiile sunt nesigure

Asigurarea echității digitale – garantarea accesului echilibrat la hi tech – reprezintă o „problemă a justiției sociale”, care afectează și țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare.

Inovaţia artificială joacă un „rol important în promovarea oportunităţilor învățământului superior pentru comunităţile de studenți slab reprezentaţi”, asigurând în același timp „accesibilitatea materialelor web pentru studenții cu dizabilități”. Utilizarea resurselor educaționale open-source oferă, de asemenea, „economii substanţile pentru studenți şi universităţi”.

Astfel, se constată faptul că, învăţământul superior este însărcinat a reda pieţei emergente o educaţie susţinută de inovaţia prezentului pentru a „răspunde cât mai precis nevoilor tuturo categoriilor de studenţi”.

De asemnea, anumite universități sunt recunoscute ca exemple de creștere a echității. Prin urmare, Universitatea Cambridge şi-a îmbunătățit oferta pentru elevii cu dizabilități prin intermediul unui curs Capture pilot.

Gestionarea cunoștințelor învechite

Provocare riscantă: complex în aplicare, greu de definit

„A fi organizat şi prezent” este o atribuţie dificilă pentru mediul academic într-o lume în care „nevoile educaționale, softwareurile și dispozitivele inteligente avansează într-un ritm energic”, notează raportul Horizon.

Deși dezvoltarea tehnologică se poate constitui ca un plus de valoare adus „studiului și activităţilor specifice învăţării” din cadrul universităților, totuşi economia digitală ne demostrează faptul că, această dezvoltare robotizată poate fi înlocuită incredibil de rapid de versiuni mult mai noi, ceea ce crează imposibilitatea de a ţine pasul cu mişcările algoritmice.

„Instituțiile trebuie să se lupte cu longevitatea inteligenţelor supraomeneşti și să elaboreze back-up plans înainte de a cere ajutoare de stat”, se arată în raport. „Există presiuni suplimentare pentru siguranţa faptului că toate instrumentele selectate servesc la aprofundarea rezultatelor învățării, în moduri măsurabile”.

Trebuie să existe proceduri pentru „inovaţia inteligenţei și a pedagogiei”, astfel încât experţii în educaţie să poată procesa informațiile într-un mod „eficient și vizibil”, se mai adaugă în raport.

„Accentul pe scară largă” asupra cercetării în ceea ce privește predarea doar pentru promovare și luarea în considerare a unui mandat managerial au „periclitat progresul” în proiectarea experiențelor de învățare de înaltă calitate.

Proiectul Tracer a examinat modul în care dezvoltarea profesională a cadrelor didactice din cadrul Colegiului Carleton și a Universității de Stat din Washington a afectat rezultatele învățării studenților, constatând că „formarea continuă pe termen îndelungat a cadrelor didactice”, faţă de „workshopuri tematice individualizate pe departamente”, au avut un efect mult mai eficient.

 Revizuirea rolurilor didactice

Provocare riscantă: complex în aplicare, greu de definit

Raportul constată faptul că rolul facultăților se schimbă considerabil. Din partea acestora „se așteaptă din ce în ce mai mult să folosească o varietate de instrumente bazate pe tehnologie și să se angajeze în discuții online și în creații colaborative”, fiind totodată însărcinați cu „utilizarea metodologiilor de învățare activă, cum ar fi studiul bazat pe proiecte și cel de tip problem-based learning„.

Astfel, deoarece controlul asupra transferului de cunoştinţe a ajuns să fie dirijat de student, cadrele didactice acționează în prezent doar ca „îndrumători și facilitatori de cunoştinţe”, se subliniază în raport.

Situaţia actuală se explică datorită dezvoltării educației bazate pe competențe, care înclină experiența academică spre nevoile studenților. În consecință, multe instituții își revizuie principalele responsabilități ale cadrelor didactice din rândul facultăților în lumina acestor schimbări.

În raport se mai subliniază şi faptul că intervenția guvernului va fi esențială pentru a „ajuta cadrele didactice să țină pasul cu nevoile cursanților secolului XXI”, în special în contextul pregătirii profesionale și a spiritului antreprenorial.

În loc de concluzie – the return of the philosophical questions

Totuşi: în urma prezenţei sistemelor supra-inteligente cu succesul lor evident, the old philosophical and sociological questions care au fost deja adresate de părinţii Inteligenţei Artificiale are closing in on us with exhaustive force:

Poate educaţia să fie privită din prisma învăţării organice, şi astfel, să evolueze şi să se schimbe neîncetat? Cât de împliniţi profesional am fi dacă am avea curajul să investim într-un viitor mai bun? Însă, care ar fi riscurile întâmpinate? Pot roboţii gândi? Este gândirea lor independentă? Putem avea incredere în sisteme artificiale suprainteligente? Va putea o inteligenţă artificială să-mi ia locul de muncă? Riscăm să pierdem controlul împotriva SupraInteligenţelor? Cât timp va mai fi nevoie de oameni?

Aleksandra Vonica

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate