Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
40 comentarii

Către ÎCCJ: Cât de legale sunt completurile de trei?
14.12.2018 | Floriana JUCAN

Secţiuni: Drept penal, Opinii, Selected, Sistemul judiciar
JURIDICE - In Law We Trust

Floriana Jucan

Floriana Jucan

Despre neconstituţionalitatea completurilor de 5 de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ştim deja. Dar cât de legale şi constituţionale sunt cele de trei? (…) 

CCR a motivat pe larg şi aprofundat, evocând şi jurisprudenţa CEDO, decizia 685/2018, potrivit căreia formarea completurilor de cinci judecători este neconstituţională în măsura în care membrii lor nu au fost desemnaţi printr-o procedură aleatorie, respectiv prin tragere la sorţi. Pe cale de consecinţă, hotărârile acestora sunt lovite de nulitate absolută. (…)

Teoretic se poate concepe că modalitatea concretă în care se exprimă aleatoriul poate fi şi alta decât tragerea la sorţi. În orice caz, ea nu poate consta în desemnarea judecătorilor de către persoane aflate în afara procesului judiciar şi nesupuse controlului instanţei competente cu judecarea cauzei, pe baza aprecierii lor subiective.

Un judecător care datorează includerea sa într-un complet de judecată deciziei unui factor extrinsec judecăţii, va fi suspectat de dependenţă faţă de cel care l-a desemnat. Uneori o asemenea dependenţă este inevitabilă şi astfel reală, viciind rezultatul procesului. (…)

Mergând pe firul unor asemenea raţionamente, devenite de acum general obligatorii prin efectul deciziei CCR cu privire la completurile de 5, am cercetat modalitatea de constituire a completurilor de trei judecători de la ÎCCJ. (…)

Despre modul în care se constituie aceste completuri legea nu spune nimic, aşa cum se întâmplă cu cele de cinci judecători (…). Dispoziţiile referitoare la ÎCCJ din alte legi (legea 304/2004) împuternicesc Colegiul său de conducere să aprobe „Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea sa administrativă, precum şi statele sale de funcţii şi de personal”. CCR a reţinut că aceasta „nu reprezintă o formă de exercitare a atribuţiilor constituţionale ale instanţei supreme, respectiv de înfăptuire a justiţiei şi asigurare a interpretării şi aplicării unitare a legii”. Înfăptuirea justiţiei în fiecare speţă este atributul completului de judecată şi de aceea formarea acestuia este o problemă jurisdicţională, a cărei conformitate cu legea se verifică şi se asigură de formaţiunea de judecată însăşi.

Prin urmare, ca organ administrativ Colegiul ÎCCJ avea doar competenţa de a organiza aplicarea legii şi/sau de a o aplica în concret, iar nu de a legifera. El nu putea completa legea cu reguli pe care le socotea adecvate pentru formarea completurilor de judecată. De asemenea, nu putea îndeplini actul de justiţie prin stabilirea componenţei lor nominale şi certificarea caracterului legal al formării lor. Or legea, în speţă chiar legea fundamentală, prevedea că procedura judiciară, deci inclusiv procedura privind constituirea formaţiunii competente să judece, trebuie să se facă în aşa fel încât să garanteze caracterul echitabil al procesului, inclusiv prin garantarea independenţei şi imparţialităţii judecătorilor. Ulterior, îndeplinirea acelei proceduri urma a fi controlată şi, după caz corectată, de instanţa desemnată ca fiind competentă şi care trebuia să îşi înceapă activitatea jurisdicţională chiar cu cercetarea şi atestarea competenţei sale de a judeca; ceea ce includea şi controlul de legalitate a modului său de constituire. Practica recentă a CCR confirmă fără echivoc toate aceste principii şi reguli care fac distincţie între administraţia ÎCCJ şi administrarea justiţiei de către ÎCCJ. (…)

Adoptându-şi Regulamentul de ordine administrativă, Colegiul a plecat de la dispoziţiile legale care prevăd că „la începutul fiecărui an, Colegiul ÎCCJ, la propunerea preşedintelui sau vicepreşedintelui acesteia, poate aproba înfiinţarea de complete specializate în cadrul secţiilor ÎCCJ, în funcţie de numărul şi natura cauzelor, de volumul de activitate al fiecărei secţii şi de specializarea judecătorilor şi necesitatea valorificării experienţei profesionale a acestora”, şi a stabilit că „preşedintele sau vicepreşedintele ÎCCJ propun Colegiului de conducere înfiinţarea de complete specializate pe baza propunerilor formulate pentru fiecare secţie de preşedintele acesteia”. Se observă că atât legea cât şi Regulamentul se referă la ÎNFIINŢAREA de completuri iar nu la COMPUNEREA acestora.

Distincţia este esenţială. Înfiinţarea unui anumit număr de completuri cu o anumită specializare, ţinându-se seama de numărul de cauze cu un anumit profil şi de numărul de judecători cu o anumită experienţă, este o problemă de organizare a muncii; deci una administrativă. Compunerea completurilor, adică desemnarea judecătorilor care constituie un complet sau altul, este o problemă jurisdicţională şi ea trebuie rezolvată potrivit unei proceduri legale care asigură independenţa / imparţialitatea subiectivă şi obiectivă a judecătorilor efectiv implicaţi în săvârşirea actului de justiţie.

Pe această linie Decizia CCR 685/2018 spune că „atunci când legiuitorul constituţional se referă la compunerea instanţei supremenoţiune autonomă folosită de Constituţie – nu are în vedere numărul total de judecători al acesteia (şi cel al completurilor pe care ei urmează a le alcătui –n.r.), ci organizarea (constituirea – n.r.) şi compunerea (formarea – n.r.) secţiilor, secţiilor unite şi completurilor de judecată care realizează funcţia sa jurisdicţională. Or, printr-un act administrativ nu se pot sub nici o formă stabili norme de procedură judiciară, adică norme care disciplinează exerciţiul funcţiei jurisdicţionale.

Pentru reglementarea aspectelor din urmă chiar era nevoie de o lege organică. În lipsa ei, organul administrativ putea stabili doar o modalitate de lucru menită a asigura transpunerea în practică a normei constituţionale, precum şi a tratatelor internaţionale (ex. CEDO) care cer ca procesele judiciare să fie echitabile. (…)

Interpretând şi aplicând în spiritul autoritarismului birocratic Constituţia, legile, tratatele pertinente şi chiar propriul Regulament, Colegiul ÎCCJ, sub îndrumarea Preşedintelor sale succesive Livia Stanciu şi Cristina Tarcea, a aprobat liste de judecători grupaţi în completuri de câte trei, pe baza propunerilor nominale făcute arbitrar de şefii de secţii.

Prin urmare, judecătorii au intrat în complet şi au judecat fiind desemnaţi de şefii administrativi în afara oricărui control judiciar. (…)

O astfel de situaţie ar fi putut fi evitată dacă, în loc să formeze în mod direct completuri, Colegiul de conducere al ÎCCJ, din proprie iniţiativă sau sub îndrumarea CSM, ar fi stabilit, în aplicarea Constituţiei, o metodologie pentru formarea acestora cu evitarea oricăror elemente de arbitrariu şi garantarea independenţei şi imparţialităţii obiective ale judecătorilor. Aceea ar fi fost organizarea aplicării legii iar nu aşezarea unui act administrativ, fie el şi cu caracter normativ, deasupra legii adoptate de Parlament.

Potrivit jurisprudenţei CCR, cât şi celei a CEDO, prin includerea în completurile de judecată a unor membri impuşi „pe calea unor acte administrative, se pot crea presiuni latente asupra membrilor completului, constând în supunerea judecătorilor superiorilor lor judiciari sau, cel puţin, într-o ezitare / lipsă de dorinţă a judecătorilor de a-i contrazice pe aceştia”.

Situaţiile în care asemenea numiri, care îi privesc pe toţi membrii completurilor de trei judecători, se fac discreţionar de şefii secţiilor şi Colegiul de conducere al ÎCCJ, sunt cu mult mai grave decât cele ale completurilor de cinci judecători în care doar unul singur era desemnat nealeatoriu şi asta în considerarea funcţiei sale în ierarhia instanţei supreme, iar nu a unor preferinţe greu de argumentat convingător.

Prin Decizia 685/2018, cu referire la completurile de cinci judecători, CCR a statuat că respectarea dreptului la un proces echitabil depinde de garanţiile imparţialităţii subiective a judecătorului (lipsa intereselor personale în cauză sau a relaţiilor personale cu părţile litigante), ca şi de cele ale imparţialităţii obiective (repartizarea cauzei fără nici o intervenţie potenţial subiectivă, adică în mod aleatoriu), precizând că imparţialitatea obiectivă are două componente şi anume formarea completului prin tragere la sorţi şi distribuirea dosarelor către completuri prin tragere la sorţi.

De asemenea s-a precizat că obligaţia de a exclude orice factor subiectiv şi orice considerent politic din procesul formării şi investirii completului competent, decurge din prevederile Constituţiei privind dreptul cetăţenilor la un proces echitabil, precum şi din cele ale tratatelor internaţionale în materie, cărora Constituţia le dă prioritate faţă de legislaţia naţională.

Această jurisprudenţă are valoare de principiu, ceea ce înseamnă că orice alt complet de judecată care a fost constituit altfel decât în mod aleatoriu, este neconstituţional. Pentru identitate de raţiune, soluţia este identică în cazul completurilor de trei judecători ai ÎCCJ. (…)

Floriana Jucan, QMagazine

* mulțumim QMagazine
** forma publicată pe QMagazine este disponibilă aici

Cuvinte cheie: , , , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

40 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti