Studii, opinii, interviuri ⁞⁞ RNSJ ⁞⁞ ESSENTIALSPovestim cărţi
 
 
Opinii
Înregistrările video sunt accesibile pentru membri şi parteneri. Cheltuială deductibilă fiscal. Reducere 39,6 euro pentru avocaţii din barourile Bucureşti, Ilfov, Dolj, Timiş, Prahova şi Sibiu. Se acordă 20 de puncte de pregătire profesională. UNBR încurajează extinderea naţională, detalii aici. Reducere 19,8 euro pentru executorii Camerei Executorilor Bucureşti, membrii UNELM şi notarii Camerei Notarilor Publici Bucureşti.
Proiect UNBR JUST ACCESS
40 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Către ÎCCJ: Cât de legale sunt completurile de trei?

14.12.2018 | Floriana JUCAN

Floriana Jucan

Floriana Jucan

Despre neconstituţionalitatea completurilor de 5 de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ştim deja. Dar cât de legale şi constituţionale sunt cele de trei? (…) 

CCR a motivat pe larg şi aprofundat, evocând şi jurisprudenţa CEDO, decizia 685/2018, potrivit căreia formarea completurilor de cinci judecători este neconstituţională în măsura în care membrii lor nu au fost desemnaţi printr-o procedură aleatorie, respectiv prin tragere la sorţi. Pe cale de consecinţă, hotărârile acestora sunt lovite de nulitate absolută. (…)

Teoretic se poate concepe că modalitatea concretă în care se exprimă aleatoriul poate fi şi alta decât tragerea la sorţi. În orice caz, ea nu poate consta în desemnarea judecătorilor de către persoane aflate în afara procesului judiciar şi nesupuse controlului instanţei competente cu judecarea cauzei, pe baza aprecierii lor subiective.

Un judecător care datorează includerea sa într-un complet de judecată deciziei unui factor extrinsec judecăţii, va fi suspectat de dependenţă faţă de cel care l-a desemnat. Uneori o asemenea dependenţă este inevitabilă şi astfel reală, viciind rezultatul procesului. (…)

Mergând pe firul unor asemenea raţionamente, devenite de acum general obligatorii prin efectul deciziei CCR cu privire la completurile de 5, am cercetat modalitatea de constituire a completurilor de trei judecători de la ÎCCJ. (…)

Despre modul în care se constituie aceste completuri legea nu spune nimic, aşa cum se întâmplă cu cele de cinci judecători (…). Dispoziţiile referitoare la ÎCCJ din alte legi (legea 304/2004) împuternicesc Colegiul său de conducere să aprobe „Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea sa administrativă, precum şi statele sale de funcţii şi de personal”. CCR a reţinut că aceasta „nu reprezintă o formă de exercitare a atribuţiilor constituţionale ale instanţei supreme, respectiv de înfăptuire a justiţiei şi asigurare a interpretării şi aplicării unitare a legii”. Înfăptuirea justiţiei în fiecare speţă este atributul completului de judecată şi de aceea formarea acestuia este o problemă jurisdicţională, a cărei conformitate cu legea se verifică şi se asigură de formaţiunea de judecată însăşi.

Prin urmare, ca organ administrativ Colegiul ÎCCJ avea doar competenţa de a organiza aplicarea legii şi/sau de a o aplica în concret, iar nu de a legifera. El nu putea completa legea cu reguli pe care le socotea adecvate pentru formarea completurilor de judecată. De asemenea, nu putea îndeplini actul de justiţie prin stabilirea componenţei lor nominale şi certificarea caracterului legal al formării lor. Or legea, în speţă chiar legea fundamentală, prevedea că procedura judiciară, deci inclusiv procedura privind constituirea formaţiunii competente să judece, trebuie să se facă în aşa fel încât să garanteze caracterul echitabil al procesului, inclusiv prin garantarea independenţei şi imparţialităţii judecătorilor. Ulterior, îndeplinirea acelei proceduri urma a fi controlată şi, după caz corectată, de instanţa desemnată ca fiind competentă şi care trebuia să îşi înceapă activitatea jurisdicţională chiar cu cercetarea şi atestarea competenţei sale de a judeca; ceea ce includea şi controlul de legalitate a modului său de constituire. Practica recentă a CCR confirmă fără echivoc toate aceste principii şi reguli care fac distincţie între administraţia ÎCCJ şi administrarea justiţiei de către ÎCCJ. (…)

Adoptându-şi Regulamentul de ordine administrativă, Colegiul a plecat de la dispoziţiile legale care prevăd că „la începutul fiecărui an, Colegiul ÎCCJ, la propunerea preşedintelui sau vicepreşedintelui acesteia, poate aproba înfiinţarea de complete specializate în cadrul secţiilor ÎCCJ, în funcţie de numărul şi natura cauzelor, de volumul de activitate al fiecărei secţii şi de specializarea judecătorilor şi necesitatea valorificării experienţei profesionale a acestora”, şi a stabilit că „preşedintele sau vicepreşedintele ÎCCJ propun Colegiului de conducere înfiinţarea de complete specializate pe baza propunerilor formulate pentru fiecare secţie de preşedintele acesteia”. Se observă că atât legea cât şi Regulamentul se referă la ÎNFIINŢAREA de completuri iar nu la COMPUNEREA acestora.

Distincţia este esenţială. Înfiinţarea unui anumit număr de completuri cu o anumită specializare, ţinându-se seama de numărul de cauze cu un anumit profil şi de numărul de judecători cu o anumită experienţă, este o problemă de organizare a muncii; deci una administrativă. Compunerea completurilor, adică desemnarea judecătorilor care constituie un complet sau altul, este o problemă jurisdicţională şi ea trebuie rezolvată potrivit unei proceduri legale care asigură independenţa / imparţialitatea subiectivă şi obiectivă a judecătorilor efectiv implicaţi în săvârşirea actului de justiţie.

Pe această linie Decizia CCR 685/2018 spune că „atunci când legiuitorul constituţional se referă la compunerea instanţei supremenoţiune autonomă folosită de Constituţie – nu are în vedere numărul total de judecători al acesteia (şi cel al completurilor pe care ei urmează a le alcătui –n.r.), ci organizarea (constituirea – n.r.) şi compunerea (formarea – n.r.) secţiilor, secţiilor unite şi completurilor de judecată care realizează funcţia sa jurisdicţională. Or, printr-un act administrativ nu se pot sub nici o formă stabili norme de procedură judiciară, adică norme care disciplinează exerciţiul funcţiei jurisdicţionale.

Pentru reglementarea aspectelor din urmă chiar era nevoie de o lege organică. În lipsa ei, organul administrativ putea stabili doar o modalitate de lucru menită a asigura transpunerea în practică a normei constituţionale, precum şi a tratatelor internaţionale (ex. CEDO) care cer ca procesele judiciare să fie echitabile. (…)

Interpretând şi aplicând în spiritul autoritarismului birocratic Constituţia, legile, tratatele pertinente şi chiar propriul Regulament, Colegiul ÎCCJ, sub îndrumarea Preşedintelor sale succesive Livia Stanciu şi Cristina Tarcea, a aprobat liste de judecători grupaţi în completuri de câte trei, pe baza propunerilor nominale făcute arbitrar de şefii de secţii.

Prin urmare, judecătorii au intrat în complet şi au judecat fiind desemnaţi de şefii administrativi în afara oricărui control judiciar. (…)

O astfel de situaţie ar fi putut fi evitată dacă, în loc să formeze în mod direct completuri, Colegiul de conducere al ÎCCJ, din proprie iniţiativă sau sub îndrumarea CSM, ar fi stabilit, în aplicarea Constituţiei, o metodologie pentru formarea acestora cu evitarea oricăror elemente de arbitrariu şi garantarea independenţei şi imparţialităţii obiective ale judecătorilor. Aceea ar fi fost organizarea aplicării legii iar nu aşezarea unui act administrativ, fie el şi cu caracter normativ, deasupra legii adoptate de Parlament.

Potrivit jurisprudenţei CCR, cât şi celei a CEDO, prin includerea în completurile de judecată a unor membri impuşi „pe calea unor acte administrative, se pot crea presiuni latente asupra membrilor completului, constând în supunerea judecătorilor superiorilor lor judiciari sau, cel puţin, într-o ezitare / lipsă de dorinţă a judecătorilor de a-i contrazice pe aceştia”.

Situaţiile în care asemenea numiri, care îi privesc pe toţi membrii completurilor de trei judecători, se fac discreţionar de şefii secţiilor şi Colegiul de conducere al ÎCCJ, sunt cu mult mai grave decât cele ale completurilor de cinci judecători în care doar unul singur era desemnat nealeatoriu şi asta în considerarea funcţiei sale în ierarhia instanţei supreme, iar nu a unor preferinţe greu de argumentat convingător.

Prin Decizia 685/2018, cu referire la completurile de cinci judecători, CCR a statuat că respectarea dreptului la un proces echitabil depinde de garanţiile imparţialităţii subiective a judecătorului (lipsa intereselor personale în cauză sau a relaţiilor personale cu părţile litigante), ca şi de cele ale imparţialităţii obiective (repartizarea cauzei fără nici o intervenţie potenţial subiectivă, adică în mod aleatoriu), precizând că imparţialitatea obiectivă are două componente şi anume formarea completului prin tragere la sorţi şi distribuirea dosarelor către completuri prin tragere la sorţi.

De asemenea s-a precizat că obligaţia de a exclude orice factor subiectiv şi orice considerent politic din procesul formării şi investirii completului competent, decurge din prevederile Constituţiei privind dreptul cetăţenilor la un proces echitabil, precum şi din cele ale tratatelor internaţionale în materie, cărora Constituţia le dă prioritate faţă de legislaţia naţională.

Această jurisprudenţă are valoare de principiu, ceea ce înseamnă că orice alt complet de judecată care a fost constituit altfel decât în mod aleatoriu, este neconstituţional. Pentru identitate de raţiune, soluţia este identică în cazul completurilor de trei judecători ai ÎCCJ. (…)

Floriana Jucan, QMagazine

* mulțumim QMagazine
** forma publicată pe QMagazine este disponibilă aici


Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Au fost scrise până acum 40 de comentarii cu privire la articolul “Către ÎCCJ: Cât de legale sunt completurile de trei?”

  1. Citesc acest articol și nu-mi vine să cred ce îmi apare în minte în mod spontan și deci instantaneu:
    – Cum de e posibil ca ÎCCJ să fi procedat precum se arată în acest articol și să fi fost liniște și pace până acum?!?!
    – Cum de e posibil ca acest articol să fie semnat de Floriana Jucan și deloc de un profesor universitar specializat?
    – Care o fi părerea profesorilor universitar, ce dețin catedrele menite să formeze viitorii juriști și legiuitori ai acestei țări întru respectarea și garantarea drepturilor fundamentale, în legătură cu acest subiect și/sau de ce nu au tot dezbătut pe la conferințe/prin reviste de specialitate acest subiect?! (sau mi-a scăpat mie?!?! )
    – Oare societatea chiar nu cunoaște care este rațiunea pentru care există un așa-zis contract social și ideea de stat?!? Adică de ce a apărut această noțiune de stat?!? Oare chiar s-a uitat cu totul de scopul pentru care există state din moment ce astfel de procedee se întâmplă la nivelul unei instanțe supreme într-un stat de drept ani de zile și doar acum zvâcnește ceva ce nici nu știi dacă e puroi sau bătaie încă de inimă?!?!

    • Ioan BUCSA spune:

      Articolul denaturează principiul repartizării aleatorii a cauzelor! Deşi acest principiu a fost introdus destul de târziu în legislaţia noastră, prin 2006 parcă, acum, pornind de la chestiunea de excepţie ce este reglementată prin lege doar în ceea ce priveşte completurile de 5 de la ÎCCJ, se trage concluzia că şi completurile de 3 ar trebui să fie compuse din judecători numiţi aleatoriu! De unde atâta înţelepciune!? Poate ar trebui şi la CC să fie măcar două complete şi compuse aleatoriu, nu ca acum! Oameni buni, vorbim de judecători de la cea mai înaltă instanţă a ţării, nu de la vreo comisie de funcţionari numiţi politic; eu zic că până nu se aduc judecători din alte ţări, ca arbitrii la fotbal, nu se liniştesc apele!!!

      • Bună ziua domnule avocat,

        În acest comentariu mi se pare că faceți mai multe erori logice:
        – duceți o situație la extrem și atunci trageți concluzia că doar pentru situația la extrem sună aiurea, atunci și situația cu aleatoriu pentru completele de trei ar fi tot una eronată – ceea ce nu e așa
        – puneți semnul egal între ÎCCJ și CCR, ceea ce iar nu e așa
        – ziceți – iar prin dus la extrem – că doar judecătorii din alte țări ar mai liniști apele – ceea ce iar nu e așa. Eu cred că dacă s-ar fi aplicat legea – și nu s-ar fi adăugat la lege contrar CEDO (adică puteau să adauge la lege în favoarea drepturilor fundamentale, dar nu contra lor), nu am fi avut ce liniști acum, că erau ele liniște – oricum vorbim de varianta „dacă și cu parcă s-au urcat în barcă” ceea ce iar e o deviere de la subiect.

        Dar știți cumva alte articole de specialitate scrise în legătură cu acest subiect semnate de profesori universitari specializați în această materie? Chiar aș avea nevoie să citesc mai mult pe acest subiect.

      • Adică pot rămâne să liniștească apele și judecătorii din .ro atât timp când învață , cei de la conducerea instanței supreme (mai ales), să nu mai adauge la lege în contra drepturilor fundamentale și de asemenea, dacă legea permite mai multe variante de interpretare, să o aleagă pe cea mai favorabilă celor care se află în domeniul ei de aplicare. Chiar nu e ceva atât de dificil ce ar putea fi realizat doar de judecătorii din străinătate.

        • Ioan BUCSA spune:

          Eu nu duc la extrem nimic, alţii o fac… au în cap numai teorii ale conspiraţiei dintre judecători şi procurori, dar niciodată dintre judecători şi avocaţi! D-voastră nu ştiţi că acest principiu al repartizării aleatorii a cauzelor (nu al repartizării aleatorii a judecătorilor în completuri… nu există aşa ceva) s-a instituit tocmai pentru a nu se mai dirija dosarele către anumite completuri (de aceea nici nu prea existau mari condamnări perioada anterioară anului 2006), lucru ce-l făceau în special şefii de instanţe numiţi politic până în 2004, dar şi pentru a echilibra încărcătura de dosare între complete. De la o situaţie de excepţie (iar excepţiile sunt de strictă interpretare), introdusă mult mai târziu şi doar pentru cele 2 complete de 5 de la ÎCCJ, se vrea acum ca şi celelalte complete să fie compuse la fel! Autorul spune de identitate de raţiune-total fals. Administrativ este imposibil să asiguri o continuitate/stabilitate pentru toate completele de 3 judecători (poate ar trebui extins şi la celelalte complete colegiale ale tuturor instanţelor după înţelepciunea autorului articolului) având în vedere multitudinea acestora, dar şi numărul mult mai mare de cauze ce cad în competenţa acestora, situaţiile de incompatibilitatea/deces/promovare/pensionare/boală etc. ce pot apărea în timp. Ca să nu mai spun că un complet trebuie să ajungă să fie o echipă, unde membrii săi se cunosc foarte bine, ştiu din priviri cum gândeşte unul sau altul despre o anumită chestiune de drept, inclusiv un avocat bun să ajungă să cunoască optica acelui complet; or, acest lucru nu s-ar mai realiza vreodată dacă în fiecare an ai schimba componenţa completurilor, s-ar ajunge să se intre pe dosare toată lumea cu toată lumea, de nu mai ştii pe ce listă de şedinţe ai dosarul! Cine a scris articolul HABAR nu are cum funcţionează administrativ o instanţă, cum se compun şi descompun completele, ci doar vrea să le cânte în strună unor inculpaţi care vor să tergiverseze judecăţile până se prescriu faptele, i se pare că descoperit garanţia maximă de independenţă şi imparţialitate a judecătorilor (mai ales că vorbim de judecători de ÎCCJ care au trecut prin mai multe filtre de-a lungul timpului)! Nu cunosc care a fost exact raţiunea pentru ca să se tragă la sorţi cei 10/15 membri din cele două completuri de la ÎCCJ (poate ca să nu se supere vreunul că judecă cauze puternic mediatizate!!!), dar având în vedere că sunt foarte puţine dosare care se judecă de acestea, apreciez că doar aici se poate asigura o continuitate/stabilitate a membrilor săi într-o cauză. În rest, doar am exagerat intentionat (cu CCR şi judecători străini) ca să se vadă ridicolul situaţiei! D-voastră luaţi de bun ce scrie câte un autor neavizat, nu aduceţi niciun exemplu de jurisprudenţă CEDO în sprijinul articolului (cum clamaţi de obicei)… De ex. nu stiu cum credeţi ce spune un interlocutor mai jos despre completuri de achiziţii formate din 4 judecători… poate a numărat şi grefierul, confundă alcătuirea completului cu alcătuirea instanţei! De 10 ani de când intru şi pe achiziţii publice, dar nici în jurisprudenţa anterioară, nu am văzut aşa ceva (aţi văzut d-voastră!??), nu ştiu unde a văzut d-lui!

      • Florin-Iulian HRIB spune:

        Trist e că aberaţia asta cu repartizarea aleatorie a judecătorilor – sau, ca să citez concluzia autoarei articolului, „orice alt complet de judecată care a fost constituit altfel decât în mod aleatoriu, este neconstituţional” – începe să fie colportată cu frenezie de către unii infractori (condamnaţi la închisoare în mod definitiv sau în primă instanţă), cum ar fi dna I.L.M., fostă vicepreşedintă la ANRP (o cloacă pe care am cunoscut-o personal în scurta perioadă în care am lucrat acolo), sau dl A.T.N., fost judecător, fost preşedinte de tribunal şi fost membru al CSM… – v. link: https://www.luju.ro/dezvaluiri/anchete/se-naruie-completurile-de-3-iccj-ccr-loveste-mortal-inalta-curte-toate-completurile-de-3-nu-au-fost-alese-legal-ci-puse-cu-mana-mii-de-procese-stau-sub-spectrul-nulitatii-justitiabilii-nu-au-avut-parte-de-repartizare-aleatorie-a-judecatorilor-ccr-a-statua

        De altfel, constat că luju.ro a devenit oficina (ca să nu zic cocina…) tuturor infractorilor cu pretenţii de mari jurişti, gen A.N. (fost premier), A.S. (fost europarlamentar), G.G. (fostă procuroare) etc.

        • Domnule Hrib,

          eu mă uit la argumentele avansate când citesc un articol. Nu la cine semnează respectivele argumente avansate. Poate și Diavolul în persoană să semneze. E irelevant raportat la calitatea respectivelor argumente. Pentru că asta înseamnă știință, și nu ideologie. De asemenea, asta înseamnă să nu faci erori logice ad hominem.

        • În plus, dacă prin absurd ar fi să luăm în considerare argumente ad homine în analize de drept, cum am putea noi oare crede că am avea capacitatea de a citi în sufletul unei persoane pentru a ști dacă e bun sau rău? De abia reușește Dumnezeu.

        • Floriana JUCAN spune:

          Domnule Florin Iulian Hrib, nu mă pot abține să nu observ că lipsa argumentelor crează totdeauna tentația folosirii expresiilor tari, de tipul „asta este o aberație”, fără a se demonstra de ce este așa, precum și pe cea a atacurilor la persoană. Eu nu mă simt calificată să judec contribuțiile unor mari juriști precum AN sau AS, la care vă referiți în termeni depreciativi, dar a căror operă științifică vorbește pentru ei. Mi-am expus niște opinii și atât. Pentru mine infractori sunt doar cei care au fost condamnați definitiv printr-un proces corect, echitabil. Dvs se vede că aveți alte criterii. Am căutat opera personală care vă îndreptățește la asemenea judecăți de valoare și nu am găsit-o. Vă urez spor în realizarea ei.

          • Florin-Iulian HRIB spune:

            Dnă Floriana Jucan, observ şi eu că lipsa argumentelor vă creează (cu 2 e, nu cum aţi scris dvs., care se pare că aţi terminat vreo facultate de litere sau ceva similar, din moment ce figuraţi pe JURIDICE.ro cu titlul de „jurnalistă”, dar mă mir că nu v-a faultat niciun profesor de limba română pe traseul profesional… Deh, poate iritarea pe care v-a stîrnit-o comentariul meu v-a deraiat condeiul şi aţi scris mai încet sau mai puţin decît aţi gîndit ce replică să-mi daţi!) un complex de superioritate faţă de subsemnatul, ceea ce este ok, dacă vă face să vă simţiţi mai bine. Există şi judecători care nu suportă să fie contrazişi, aşa că nu mă mai miră o simplă jurnalistă, de care nici nu aş fi auzit dacă nu vă prelua JURIDICE.ro articolul dintr-o revistă obscură…

            Însă, aşa cum v-aţi „expus nişte opinii şi atît”, tot aşa ar trebui să înţelegeţi că şi eu am dreptul să îmi expun opinia. Cu atît mai mult, pregătirea mea juridică mă îndreptăţeşte să emit opinii mai calificate în domeniul dreptului, zic eu, decît o jurnalistă… Iar experienţa acumulată într-o instanţă de judecată, unde am lucrat cot la cot cu diverşi judecători, îmi serveşte drept bază pentru a considera că repartizarea aleatorie a judecătorilor este realmente o aberaţie. Dacă spun că iarba este verde, pentru că o văd cu ochii mei aşa, nu trebuie să demonstrez ştiinţific această realitate evidentă pentru toată lumea normală la cap (deşi un biolog ar putea să vă explice că plantele au culoarea verde datorită clorofilei, dar eu nu am chef să fac pe profesorul cu dvs. într-un amărît de comentariu)! Dvs. doriţi să organizăm acum o loterie în justiţie, cu trageri la sorţi a judecătorilor în fiecare zi, pentru fiecare dosar în parte, ceea ce chiar este absurd şi nici nu merită comentat mai mult decît am făcut-o în primul comentariu.

            Cît despre zicerea dvs. că „nu mă simt calificată să judec contribuțiile unor mari juriști precum AN sau AS”, aşa e, într-adevăr nu păreţi calificată să judecaţi pe nimeni! Dar eu pot şi vreau să o fac, mai ales cînd individul A.N., pe vremea cînd era premier, chiulea de la toate cursurile pe care, cică, le preda la Fac. de Drept din Bucureşti, pentru care lua o căruţă de bani în contumacie, ca să zic aşa, căci tot a fost el condamnat penal. Şi aş putea să mai dau şi alte exemple de comportament ale infractorului A.N., constatate cu propriile mele simţuri cînd eram student, dar nu e cazul acum şi aici.

            Cît despre infractorul A.S., vă reamintesc panseul lui mirobolant, citez: „Dacă toți suntem corupți, înseamnă că nimeni nu e corupt”!!

            Pentru mine, un infractor condamnat definitiv rămîne un infractor, indiferent cîte cărţi a scris şi indiferent cît de inteligent e. Iar pe cei pomeniţi de mine, nici Dunărea nu-i mai spală/reabilitează, pentru că de la înălţimea funcţiilor în care s-au cocoţat au murdărit imaginea României, deci şi a mea şi a tuturor cetăţenilor din ţara asta care nu sînt corupţi şi nici nu tolerează corupţia.

            Atîta vreme cît există o hotărîre judecătorească definitivă, e irelevant ce înţelegeţi dvs., dnă Jucan, despre „printr-un proces corect, echitabil” (sic!).
            Faptul că unul din 5 juzi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a fost tras la sorţi la alcătuirea unui complet de judecată, aşa cum prevede art. 32 din Legea 304/2004, oricît de regretabil ar fi pentru conduita unui magistrat care a ales să ignore legea (poate tot la îndemnul unui politician…), nu schimbă fondul problemei şi nu înseamnă că probele administrate în dosar devin nule sau că soluţia definitivă ar fi alta. Interesul infractorilor este să tragă de timp, poate se prescriu faptele… Numai că nu toţi avem prilejul (ca să nu spun privilegiul) să dăm ordin guvernului să sesizeze CCR cu pretinse conflicte de constituţionalitate sau chiar să plantam pseudojudecători în această CCR. De asemenea, nu toţi cetăţenii au privilegiul să fie judecaţi de ÎCCJ sau să beneficieze de „imunitate parlamentară”, chestii care sînt realmente inechitabile.

            Referitor la opera personală, ar trebui să vă uitaţi în oglindă înainte să mai faceţi astfel de afirmaţii hazardate! Pentru că nimic din ce aţi scris în articolul de mai sus nu vă susţine concluzia aberantă, citez: „orice alt complet de judecată care a fost constituit altfel decât în mod aleatoriu, este neconstituţional”!

      • Floriana JUCAN spune:

        Domnule Ioan Bucșa,

        Am citit cu interes comentariile dvs. Am înțeles din ele că eu habar nu am despre ce vorbesc. Am căutat atunci să aflu ce habar aveți dvs. Mărturisesc că nu am găsit decât teze, nu și vreo demonstrație. Nu eu, ci CCR și CEDO au spus că tragerea la sorți ca modalitate de compunere a instanțelor este o garanție a independenței și imparțialității judecătorilor. Aceasta se adaugă celeilalte garanții care este repartizarea aleatorie a dosarelor. Iar când este vorba de a garanta caracterul echitabil al unui proces de care depind destinele unor oameni, și în acest sens a asigura independența și imparțialitatea judecătorilor, niciodată numărul garanțiilor nu este prea mare. Oricât de puțin drept am ști, este evident că un judecător desemnat prin „voința” sorților (în unele țări a computerului) este mai liber decât cel împuternicit de un șef ierarhic administrativ. Și numai un judecător liber poate fi în mod obiectiv imparțial. Dacă aceste principii sunt corecte – și nu văd nici un motiv pentru care nu ar fi – toate completurile de judecată, iar nu numai unele dintre ele, trebuie constituite în baza lor. Nu s-a identificat nici un criteriu pentru a discrimina. Aceasta este regula, iar nu excepția. O lege care ar face din această regulă o simplă excepție este neconstituțională. Da, aplicăm aici principiul „pentru identitate de rațiune, identitate de soluție”, iar nu regula potrivit căreia „excepțiile sunt de strictă interpretare” care nu are nici o legătură cu subiectul pe care îl discutăm. Nu văd nici o problemă administrativă pentru a se aplica această regulă. În schimb, subliniez că problema nu este un administrativă, sau organizatorică, precum auzeam zicând zilele aceastea un procuror care nu citise bine decizia CCR, ci una jurisdicțională. Formarea completului ține de competența acestuia de a judeca și aceasta trebuie să urmeze dispozițiile legii în literă și în spirit, oricât de multe probleme administrative ar ridica. Dacă doriți jurisprudență CEDO în acest sens o puteți găsi ușor în bibliografia de specialitate, dar și în recenta Decizie CCR 685/2018, pe care am comentat-o. Nu pot încheia fără să mă opresc asupra comentariului dvs referitor la faptul că membrii completului trebuie desemnați în așa fel încât să fie o echipă care să împărtășească aceleași concepții, să aibă aceleași sensibilități și să raționeze identic. Ceea ce, evident, nu se poate realiza prin tragere la sorți. Cu tot respectul, sunt de opinia complet contrară. Dincolo de expertiză, de competența profesională, este de dorit ca membrii completului să aibă concepții de viață diferite, care pot fi și complementare iar nu numai opuse, aderență la teorii juridice diferite, temperamente diferite. Aceasta dă șanse atât actului de justiție cât și justițiabililor, de a se apropia de adevăr. Or, unul dintre principiile unui proces echitabil este chiar principiul aflării adevărului. Lupta contrariilor este sursa progresului; inclusiv a progresului în aflarea adevărului. Sper să nu spuneți despre mine, la citirea acestui argument, că aș fi o nostalgică a dialecticii marxiste. Dialectica a fost creată de Platon și dezvoltată de Hegel, înainte de a ajunge la Marx. Aș mai adăuga celor spuse până aici, observația că un complet format din judecători care nu sunt prieteni este mai greu de influențat din afară prin metode subiective, ca să nu spun mai greu de corupt. Ceea ce nu este rău.

      • Si calculatoarele care repartizeaza aleatoriu cauzele si repartizeaza judecatorii ar trebui sa fie alese digital de alte calculatoare, superioare ierarhic, altfel exista posibilitatea unei conspiratii cibernetice.
        Se pare ca la CCR nu s-au gandit prea mult la implicatiile administrative ale acestei decizii, dand apa la moara conspirationistilor.
        Pe de o parte este de inteles, deoarece lipsa publicarii sentintelor, netransparenta generalizata a sistemului judiciar (accesul foarte greoi la arhive), lipsa de respect fata de jurisprudenta si precedent, toate dau nastere la suspiciuni.
        De asemenea, incuviintarea cu MARE usurinta a mandatelor de ascultare si perchezitie, de multe ori fara cauze probabile, fara temei, contribuie la suspiciunea publica.
        Lipsa de acces la mandate (desigur,post factum) este un alt aspect.
        Desigur, trebuie sa recunoastem ca lipsa de transparenta a sistemului judiciar duce la aceasta stare de neincredere in justitie.

        Pe primul loc as pune instabilitatea jurisprudentei si nepublicarea hotararilor judecatoresti fara de care nu poate exista precedent.
        Publicarea hotararilor in formatul ROLII sau jurindex este total neadecvata deoarece nu permite verificarea veracitatii – daca acea sentinta exista in realitate intr-o arhiva reala, pe hartie.
        Jurisprudenta ar trebui tratata cu respect maxim.

    • Floriana JUCAN spune:

      Vă mulțumesc pentru frumoasele și încurajatoarele cuvinte. Sunt total de acord cu dvs. Mediul academic – cu foarte puține excepții – nu s-a implicat în controversele care au frământat dezbaterea publică din ultimii ani referitoare la problemele justiției. Mă refer în special la cele privind dreptul penal, dreptul constituțional și organizarea justiției. Profesorii – mai ales cei care nu sunt implicați în activitatea politică – au o foarte mare credibilitate. Ca să nu mai vorbim de expertiză. Ea ar fi putut ușor tranșa anumite dispute și închide discuții inutile, lăsând apoi factorul politic să ia deciziile de oportunitate. A nu face politică nu înseamnă a nu participa la viața cetății. Activismul politic și participarea cetățenească nu sunt același lucru. Reprezentanții mediului academic ar trebui să participe la viața cetății de pe poziții nonpartizane, ridicându-se deci deasupra hărțuielilor din și dintre partide. Nu o fac. De ce? Poate din lașitate. În orice caz, din comoditate. Ceilalți membri ai societății civile, ca dvs sau ca mine, trebuie să îi cheme în agora. Și nu numai pe ei, ci și pe avocați, care, de asemenea, în majoritate, deși au știut sau au putut ști, au tăcut sau au întors capul în altă parte. Acum un an, parcă, în condițiile în care abuzurile justiției deveneau tot mai grave și mai vizibile, Uniunea avocaților a dat o declarație prin care se pronunța împotriva amnistiei și grațierii. Cum este oare posibil așa ceva? Avocații?!!!?

      • Acolo unde frică e, nimic nu e care să dăinuiască. E doar distrugere.

        Am avut avocați renumiți și cunoscuți, prieteni, care m-au apelat pe privat pentru că se temeau pentru mine (probabil), încercând să mă facă să nu mă mai contrazic cu doamna judecător Farmathy pe JURIDICE.ro de-a lungul anilor. Atât de speriați erau, în condițiile în care oricum doamna Farmathy sunt convinsă că nu era deranjată de discuțiile noastre juridice în contradictoriu, câteodată, și în acord, altădată.

        Sau am avut comentarii care mi-au fost cenzurate, în diferite locuri, câteodată, și am impresia că tot din frică și din dorința de a mă proteja pe mine. Vă dați seama… niște comentarii juridice… nu bombe. Și totuși…

        Dar cam așa sunt avocații și cred că și profesorii. Probabil că or ști ei ce știu. Adică acum văzând cum se stabileau completele, probabil că au și avut dreptate să le fie teamă. Dar eu speram să fi avut și înțelepciunea să înțeleagă că în frică nu poți trăi și că niciodată frica nu e un argument să nu acționezi atunci când observi că ceva nu funcționează în domeniul tău de specializare.

        Se vor schimba lucrurile? We shall see. Acolo unde frica este împământenită din copilărie, din educație, din mentalitate, greu e să fie altfel. Se schimbă doar sursa fricii.

        Mi se pare că cei care s-au obișnuit cu frica de când s-au născut ajung să le fie frică inclusiv atunci când nu mai au motiv ca să le fie frică. Mă opresc aici deoarece deja o dau în psihologie.

        Mult spor vă doresc! M-a zdruncinat articolul dumneavoastră și atunci când am postat comentariul plângeam în hohote. Pentru că mi-am dat seama cât de dureros trebuie să fi fost pentru toți să accepte așa condiții, atâția ani, să tacă și să le fie frică.

        • Domnule Kurtyan,

          Mie argumentele din articol mi se par destul de pertinente.
          Caut să citesc mai multe despre acest subiect scris de profesorii de drept.
          Nu găsesc. Îmi puteți indica niște articole? Mulțumesc anticipat.
          Până una alta, comentez în marginea acestui articol deoarece prima facie mi se pare logic și cu mari șanse de adevăr juridic.

          • Articolul si discutiile despre „repartizarea aleatorie” a cauzelor pornesc de la o teza / premiza gresita conspirationista, si anume ca judecatorii cu functii administrative din sistem sunt papusari si conspiratori care controleaza pe toti ceilalti judecatori „subordonati”.
            Ceea ce nu se intelege este ca fiecare judecator este total independent si simplul fapt ca un judecator este numit administrativ intr-o cauza nu este o conspiratie, ci modul normal in care functioneaza justitia.

            Dupa parerea mea, intreaga discutie este perpetuata si promovata de persoane cu interese personale, cu dosare penale, distorsionata de grupuri de presiune finantate si sprijinite de persoane care au interes sa mai bata un cui in cosciugul justitie romanesti.
            Nu este ceva anormal intr-o democratie, dar este ciudat sa vezi cata putere pot avea unele persoane din spatele gratiilor, daca pana si unii politicieni isi cer iertare public in fata acestor condamnati ca nu au putut sa le livreze amnistia si/sau gratierea.

            Oricum, discutia este la un nivel academic foarte scazut si este deturnata si controlata de elemente declasate ale societatii.

            Aici CCR a gresit prin hipercorectitudine prost inteleasa. In plus, am observat ca la nivelul ICCJ exista o lupta pentru putere, pentru functiile de conducere, in care judecatorii se critica unii pe altii in mod deschis, de parca ar fi membri de partide.

            Eu raman la parerea mea ca judecatorii ar trebui sa fie alesi, in niciun caz numiti cum este acum, deoarece ajungem sa numim pe viata judecatori care ajung sa dicteze viitorul si legile tarii, fara sa aiba girul si aprobarea electoratului.

            In plus, judecatorii ar trebui sa aiba dreptul la 2-3 asistenti judiciari in fiecare an, studenti sau absolventi de drept. Calitatea hotararilor este foarte scazuta.

            • Eu înainte să-mi formez o opinie fermă cu privire la cât de bune sunt argumentele doamnei Jucan, am nevoie să citesc mai mult pe acest subiect.

              Unde găsesc articole/pasaje scrise în legătură cu acest aspect de profesorii de drept din România, conducători mai ales de doctorate în materie?

              În rest, nu fac procese de intenție și ca atare nu mă interesează ce se ascunde în spatele acestor argumente, atât timp cât argumentele îmi par logice prima facie. Ar fi o eroare logică clasică să încep să bănuiesc de ce s-a scris acest articol, sau de ce se discută acest subiect. Eu mă bucur că se discută și că nu e tabu ca în alte vremuri.

              Mulțumesc anticipat,

            • Razvan Nicolae MICUL spune:

              D-le. Kurtyan, daca tot ne tineti prelegeri din sistemul american, The Southern District of New York, the preeminent Federal Court in the country, still uses an actual wooden wheel covered in index cards in order to determine which cases will be assigned to which Judges. A wheel like you might find in an Atlantic City casino or on the popular game show Wheel of Fortune. In SUA de ce se distribuie aleatoriu cauzele? Or fi inapoiati americanii.

              • Conducatori de doctorate?
                Titlul de doctor in drept in Romania este aproape o garantie a incompetentei sau coruptiei.
                Plagiatele sunt regula.

              • Ce treabă am eu cu sistemul american? Eu discut de legea românească.

              • Razvan Nicolae MICUL spune:

                Nu ati raspuns la intrebare, d-le. Kurtyan. Revin, de ce credeti ca in America dosarele sunt distribuite aleatoriu? De ce credeti ca in Romania nu ar trebui aplicat standardul american? Eu intreb in concret. La dezbateri abstracte vad ca va pricepeti.

              • Domnul Kurtyan nu va răspunde la întrebare domnule Micul la fel cum nu răspunde nici la ce îl rog eu.

                De ce nu răspunde? Pentru că mie mi se pare că domnul Kurtyan nu crede în ceea ce gândește, ci gândește și crede în ceea ce vrea.

                O irosire? Cu siguranță. Dar nu e prima.

    • Asa se intampla cand ajung sa se pronunte pe chestiuni juridice niste persoane total neavenite. Floriana Jucan este un fel de **** a politicii romanesti – analizele ei juridice sunt hilare…
      A ajuns acest subiect al compunerii instantelor sa fie dezbatut de personaje din cele mai pestrite din peisajul autohton: judecatori dezrobati transformati in avocati cu cazier, jurnaliste amatoare fara studii juridice, politicieni cu 7 clase… e o comedie a erorilor…

  2. Razvan Nicolae MICUL spune:

    Înalta Curte de Casație și Justiție este o instanță profund politizată. Un număr semnificativ dintre judecătorii secției penale au fost transformați din procurori în judecători ÎCCJ de **** peste noapte. Similar, la multe instanțe din țară e plin de procurori făcuți judecători peste noapte. Deteriorarea actului de justiție e cauzată de lipsa de profesionalism și politizarea excesivă a funcției judiciare. Cine seamănă vânt, invariabil culege furtună. Anumite persoane au ridicat problema formării completurilor de judecată și anterior acestei hotărârii CCR, însă o mână a spălat mereu alta și în final a albit Inspecția Judiciară și CSM. Desigur, în contextul actual, mizeria nu mai poate rămâne sub preș, iar societatea și-a pierdut încrederea în puterea judecătorească. Sub aspectul comunicării, împrejurarea că formațiunile de judecată din România sunt constituite din judecători DESEMNAȚI pe cale administrativă (pe ce bază obiectivă? prietenii? cumetrii? cum se stabilesc punctajele în ECRIS? de ce nu sunt publice nomenclatoarele și manualele ECRIS? care este algoritmul de atribuire aleatorie a cauzelor – înțeleg de la MJ că e 10% distribuire aleatorie, restul este influențabil după data ședinței, punctajul completului, ”compatibilitatea” cu părțile șamd), este un dezastru. Cei cu memoriile și petițiile contra corapșăn vor înțelege acum că, precum orice normă juridică, inamovibilitatea judecătorului este o ficțiune juridică, a cărei existență în planul realității obiective este intrinsec legată de încrederea populației în sistemul judiciar, care încredere nu mai există. Cum era, se ia maimuța, se taie coada și se duce la arestare, sau cum explica procurorul contra corapșăn ****? Sigur, se dădea și la TV și prin ziare că s-a luat maimuța, îi era obliterată imaginea, familia, cariera, venea ”justiția” peste el. Sigur, unii erau vinovați. Însă, ÎN SOCIETĂȚILE CIVILIZATE, VESTICE (despre care tot zbiară unii), una nu o scuză pe alta. Sistemul cu maimuța de la ploiești a fost mimat de tot felul de **** la nivel local, prin județe și București. **** sau **** nu au absolut nici o vină, ei au făcut cât i-a dus capul. Vina și răspunderea se oprește unde se închide lanțul de control, adică la judecătorii care băgau ”maimuța” la beci. În mod obiectiv, acești judecători trebui să răspundă penal (dacă există vinovăție) și civil (cu tot ce au, inclusiv pentru culpa cea mai mică întrucât știau ce fac, că doar de aia erau și sunt judecători).

    • Amelia FARMATHY spune:

      Într-adevăr, transformarea în judecători a unor procurori este nepotrivită, pentru că, în esență, jobul pe care îl fac e diferit.
      Prin urmare, dacă un procuror dorește să ajungă judecător de Supremă, începe de la Judecătorie, promovează (sau nu) ca urmare a susținerii unor concursuri – nu din acelea pe bază de interviu și ”ievaluări” de lucrări_ și vede ce iese după.
      Cot la cot cu judecătorii care așa procedează.
      Dar de aici până la amplifica totul într-un soi de ”conspirație” intergalactică, cu trecere prin beci și pe la maimuțe (am impresia că mai mult îi urâți decât îi analizați, cu răceală și detașare, pe cei, pe care, altminteri, vă feriți să îi nominalizați sau, mă rog, procentul e undeva cam 50-50), e un pic cam ciudat, cred că pe undeva ”scapă”, se ”încurcă” firul dvs. epic al conspirațiunii.

      Sunt foarte mule aspecte de îndreptat, în comentariile anterioare am încercat să le expun (sunt și altele, desigur), ce semnalați dvs. e doar o mică parte, în plus văd că porniți de la premisa că un judecător care a fost procuror nu poate fi obiectiv, o premisă pentru care nu veți putea invoca o practică substanțială a CEDO, nu de alta dar, dacă ar fi existat, probabil că ar fi curs cererile de anulare a hotărârilor CSM (din care, apropo, fac parte și judecători, prin urmare nu s-au numit, între ei, procurorii, judecători) prin care au fost numiți procurori în funcția de judecător, cu toată practica Curții Constituționale (presupun că sunteți, mai nou sau mai vechi, fan ala cestei instituții, dacă greșesc, cer scuze) care zice_adică are practică – că nu e nimic neconstituțional în această ”mutare”.

      Cu privire la trasul la sorți generalizat, vorba președintelui Înaltei, a început asaltul inepțiilor – bine, domnia sa nu l-a numit așa, a fost mai blândă -, căci cineva care nu e în măsură să facă distincția între afinități de apreciere pe marginea unor dispoziții legale, pe care chiar și avocații le interpretează diferit atunci când le invocă în sprijinul pretențiilor clienților pe care îi reprezintă, și o… pandemică și apăsătoare conspirație nu e cred în măsură nici să întrevadă ce se va întâmpla dacă ”rețelele” invocate ar fi ”destructurate”: complete de divergență cu carul, contestații referitoare la împrejurarea rotirii anuale a judecătorilor pe complete – dacă tot le tragi la sorți anual -, plus harababură la nivel de planificare de ședințe: nu ai săli și nu ai oameni să intre în câte ședințe ar rezulta în urma schimbării anuale a componenței completului, plus divergențe (ca să nu mai vorbim că, dacă ai același om pe planificarea de permanență, pentru o anumită zi, să intre la divergență, aspect hotărât, de regulă, la început de an pentru întreg anul în curs, iar nu o să fie bine, că eu știu ce altă ”conspirațiune” mai intervine, așa că am ține-o dintr-o tragere la sorți în altă tragere la sorți) etc.
      Dar, pentru cineva care nu se pricepe și vorbește din afară – că doar e simplu -, totul ar arăta ”perfect”, în realitate așa ar arata imaginea unei harababuri complete și complexe, ca cea mai sus descrisă.

      De fapt, citindu-vă comentariul și altele anterioare, e clar că nu vă place cum se judecă în prezent – fie prea ”aspru” în penal, fie prea ”procedural” în civil – și vă gândiți că, dacă se trag la sorți completele, se vor schimba aceste aspecte: nu, stimate domn, ele vor rămâne așa cum rezultă din judecata unor judecători independenți (singura problemă e să fie selectați la promovarea în sistem, prin criterii corespunzătoare, adică obiective, cei f. bine pregătiți și capabili de logică maximă în raționamente) pe care nu îi influențează/impresionează nici ifosele, nici titlurile mai mult sau mai puțin universitare, nici mârlănia, nici tânguiala veșnică, nici aroganța, nici ”atmosfera” din jurul procesului, posibil realizabilă prin mijloace media, pentru că toate acestea sunt aspecte străine acului judecății lor, iar, acolo unde doi juzi nu se înțeleg pe o anumită interpretare ce vizează încadrarea situației de fapt sau chiar asupra situației de fapt rezultate din aprecierea asupra probatoriului, e simplu: o să vă mai cheme încă o dată să puneți concluzii în fața a trei judecători.
      Ceea ce înseamnă, în esență, tot raționamentul a doi judecători (cu opinie majoritară).
      Și, dacă nu o să vă placă nici atunci, eventual, rezultatul deliberării, mă întreb, oare, ce nu va mai fi mers și atunci:))))?

      Cam atât ar rezulta dintr-o generalizare a tragerii la sorți: o harababură generalizată (nu cred să existe așa ceva, generalizat, în vreun sistem de drept, dimpotrivă cred că se optează pentru armonizarea opiniilor în completele de judecată, tocmai pentru că stabilitatea și previzibilitatea sunt și ele importante), creată de paranoia conspirației sau, mai rău, de o eventuală penultimă încercare a unora care știu ce au săvârșit sau știu că nu au dreptate, dar își pun speranța în tragerea de timp (a se vedea instituția prescripției în materie penală) și, desigur, în… cea la sorți.

      • Razvan Nicolae MICUL spune:

        Eu am dat nume concrete în comentariul meu, au fost moderate. De altfel aspectul cu maimuța este de notorietate, fiind amplu dezbătut în presă. Ideea este că, în final, oricare dintre noi poate fi maimuța respectivă atât timp cât regulile sunt maleabile și arestarea pe suspiciuni. În rest, aveți un talent deosebit în a transforma probleme concrete în dezbateri abstracte.

      • Floriana JUCAN spune:

        Doamnă Amelia Farmathy,

        Văd că împărtășiți opinia dnei Cristina Tarcea potrivit căreia tragerea la sorți a judecătorilor ar fi o inepție. Nu argumentați decât, cel mult, prin disconfortul administrativ la nivelul instanțelor și cel personal al avocaților. Eu una sunt mult mai preocupată de disconfortul justițiabililor executați de completuri care, constituite pe baza unei selecții subiective, au practicat o justiție selectivă, precum și de disconfortul societății în ansamblul său, care nu poate avea încredere într-un asemenea act de justiție. În lipsa acestei încrederi, pe care formarea aleatorie a completurilor și distribuirea aleatorie a dosarelor o susține, nu există stat de drept. În acest context ar trebui să vorbim și despre așa zisa distribuire aleatorie a dosarelor, care, adesea, este o farsă. Știți desigur că ceea ce se distribuie aleatoriu sunt doar numerele de dosare de care urmează să se ocupe anumite completuri. Cauza propriu-zisă este abia ulterior introdusă între coperțile dosarelor astfel distribuite. Mi-e teamă că tăcerea de azi a celor obligați să vorbească, se va transforma în curând într-o altă bombă care va exploda în fața justiției noastre și a magistraților ei.

        • Razvan Nicolae MICUL spune:

          Nu există nici o distribuire aleatorie a dosarelor. Nimeni nu a văzut sau auditat independent algoritmul ECRIS privind această așa-zisă distribuire aleatorie. Toți factorii sunt influențabili spre rezultatul dorit de specialistul IT, sau rezultatul care i se cere de către șeful instanței/secției. Cel care pune componența completurilor cu mâna poate să dirijeze dosarul spre ce complet dorește. Nu existe fișe jurnal care să ateste distribuirea aleatorie a cauzei. Ca să mă exprim colocvial, totul în această materie este o ”vrăjeală”.

    • Bună ziua domnule avocat,

      Spuneți că „anumite persoane au ridicat problema formării completurilor de judecată și anterior acestei hotărâri CCR”. Îmi puteți vă rog indica niște articole de specialitate scrise de aceste anumite persoane? Și mai ales cele ce vizează completul de trei judecători ÎCCJ? M-ar ajuta mult să ies din depresie 😀

      Mulțumesc,

    • Floriana JUCAN spune:

      Domnule Răzvan Nicolae Micul,

      Sunt total de acord cu dvs. În ultimă instanță vinovați de abuz sunt judecătorii care puteau pune capăt derapajelor parchetului și apăra drepturile fundamentale ale inculpaților, și nu au făcut-o. Din această cauză acum vom fi în situația să scutim de pedeapsă și pe unii vinovați, căci, atunci când toate procesele au fost incorecte, nu se mai poate face distincția dintre cei care au fost condamnați pe bună dreptate și cei care au fost condamnați pe nedrept. Mai mult, există situații în care instrumentele juridice la dispoziție nu sunt în măsură să ofere remediile necesare pentru reabilitarea, recuperarea și reintegrarea socială a victimelor acestei justiții aberante. Legea a fost încălcată de judecători. Prejudiciul este imens, atât în plan public, cât și în plan privat. Iată întrunite elementele constitutive ale abuzului de drept. Vinovații trebuie să răspundă penal. Asta, desigur, dacă nu vor fi amnistiați.

  3. Daniel ȘERBAN spune:

    Eu am întâlnit un caz și mai „amuzant”: ani de zile au existat completuri de soluționare a contestațiilor în materia achizițiilor publice formate din 4 membri, repet, 4 membri, în condițiile în care atât OUG nr. 34/2006, cât și Legea nr. 101/2016 impuneau completuri formate din 3.
    „Drăguț!”, nu-i așa!? CCR ce spune? 🙂

    • INCREDIBIL. Și avocații/profesorii/judecătorii ce au zis?

      • Daniel ȘERBAN spune:

        Ignorantia invincibilis.
        Poate că trebuia să constate însăși CCR nelegalitatea flagrantă a ordinelor de constituire a completurilor din 4. Nu știu cum decurgeau deliberările și cum erau stabiliți, la fiecare dosar, cei 3 semnatari ai deciziilor dintre cei 4 membri ai completului. În absența unei minime explicații, îmi imaginez că soluțiile erau deliberate în 4, căci ei toți formau completul, iar cel care avea o altă părere era exceptat de la semnarea deciziei. Sau poate foloseau bile din Franța? 🙂
        Avocații/profesorii/judecătorii nu au spus nimic, întrucât ordinele completelor de 4 nu au fost publicate nicăieri. Cine să comenteze, dacă cei interesați nu știau de ele?
        Clar este că art. 176 pct. 4 C. proc. civ. nu condiționează nulitatea de existența unei vătămări în cazul încălcării dispozițiilor legale referitoare la compunerea/constituirea instanței (inclusiv a completurilor).

      • E foarte interesant ce spuneți deoarece pentru Curtea de Justiție acest complet de soluționare a contestațiilor în materia achizițiilor publice este instanță în sensul lui art. 267 TFUE și deci poate realiza trimiteri preliminare. Bine, cel din România nu a învățat cum să procedeze atunci când realizează o trimitere preliminară și de aceea avem o ordonanță de respingere a trimiterii pe motiv că nu au știu cum să redea situația de fapt și problema de drept incidentă. (C-353/18)

    • Bună ziua,

      Dacă nu au fost publicate și astfel avocații/profesorii/judecătorii nu știau, dumneavoastră cum ați aflat? Așa mă gândesc că așa puteau afla și avocații/profesorii/judecătorii.

      Cum e posibil ca ceva ce nu e publicat niciunde și care produce efecte ani de zile în sensul descris de dumneavoastră, să nu se afle ani de zile!? Unde e presa?!
      Chiar nu înțeleg. Ceva nu funcționează absolut deloc.

  4. Un lucru nu se intelege deloc in sistemul nostru de drept.
    Judecatorii legifereaza, in sensul ca prin interpretarea normelor, stabilesc intelesul legii.
    Desigur ca autoritatea judecatoreasca ARE puterea conferita de Constitutie de a crea legi, adica de a legifera.
    Judecatorii legifereaza prin hotarari, prin precedent, prin decizii CEDO, prin hotarari ale CCR.
    De cand s-a inventat institutia judecatorului in istoria omenirii, judecatorii (arbitrii, spuneti-le cum vreti), au legiferat, adica au creat norme de lege.
    Este irelevant ca ii spuneti „drept comun”, „practica”, „jurisprudenta”… totul este o legiferare.
    Bineinteles, ca legiferarea judecatoreasca este mai subtila decat legiferarera parlamentara, este mai limitata, mai precisa, mai aplicata, mai profunda decat generalitatile scrise in normele prescrise de Parlament.
    Cine spune ca judecatorii nu legifereaza, habar nu are de principiile fundamentale ale dreptului sau se joaca cu cuvintele.
    Desigur, judecatorii nu legifereaza prin legi sau decrete, ca Parlamentul, judecatorii legifereaza prin hotarari judecatoresti.
    Astfel a legiferat Curtea Constitutionala ca tragerea la sorti este metoda constitutionala de „numire” a judecatorilor in complete, desi tragerea la sorti nu are nicio baza constitutionala, nici macar nu e mentionata pe undeva in Constitutie.
    CCR legifereaza – iar asta nu este ceva ilegal sau imoral, ci este rolul ei fundamental.
    CCR a legiferat loteria judecatoreasca in formarea completelor – este dreptul ei sa interpreteze Constitutia.
    Puterea legilor create de Curtea Constitutionala este invincibila. Deciziile CCR nu pot fi schimbate nici macar de Parlament, de nimeni. Daca Parlamentul da o lege de schimbare a legii care intra in conflict cu legea data de CCR prin deciziile emise… intotdeauna va castiga CCR.
    CCR are putere suprema, absoluta – legea data de CCR este imuabila.
    Deci de aici inainte, gandindu-va la conceptul de „lege”, veti ajunge la concluzia ca autoritatea judecatoreasca a legiferat intotdeauna prin interpretare sau chiar prin creerea de institutii complet noi.
    Legea nu este creata doar de Parlament sau Guvern, ci si de Autoritatea Judecatoreasca.

    Sa spunem ca o decizie a ICCJ este nelegala este un nonsens, deoarece ICCJ face legea, ICCJ spune care este legea.

    CCR a schimbat legea, a creat o lege noua prin decizia data. Asta nu inseamna ca ICCJ a comis vreo „ilegalitate”. Schimbarea legii nu inseamna ca legea veche este „ilegala”.

    As dori sa se inteleaga clar aceasta paradigma fundamentala, si anume cine face legea in sistemul de drept modern si sa nu mai discutam in termeni de „incalcare a legii”.

    Schimbarea legii de catre Curtea Constitutionala are efect pentru viitor, ca orice lege data de parlament.
    CCR nu modifica sentinte, nu critica instante sau judecatori.
    CCR legifereaza si schimba legi sau adopta legi complet noi sau abroga norme de lege, folosind metode proprii de interpretare a legii.
    Instantele sunt in acest sens, creatoare de lege. Instantele (si aici includ si CCR) LEGIFEREAZA, creeaza lege.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.