Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Asigurări
CărţiProfesionişti
Millenium Insurance Broker
 
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

ICCJ. Natura procedurii în faţa Fondului de garantare a asiguraților
17.12.2018 | JURIDICE.ro


Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că procedura care se desfăşoară în faţa Fondului de garantare a asiguraților este o procedură administrativă și nu una jurisdicţională (caracterizată prin dezbateri contradictorii finalizate printr-un act înzestrat cu autoritate de lucru judecat, al cărui emitent să fie independent și terț față de părțile procedurii) ca să aibă caracter facultativ – în sensul art. 21 alin. 4 din Constituţie. Fiind un organ administrativ, constituit ca persoană juridică de drept public, scopul Fondului este plata indemnizaţiilor/despăgubirilor rezultate din contracte de asigurare încheiate de asigurători faţă de care s-a deschis procedura falimentului, plată care se face pe baza dosarelor de daună, în temeiul unor verificări specifice procedurii administrative prealabile. În cadrul acestei proceduri, Fondul se pronunţă deopotrivă, asupra despăgubirilor materiale şi morale, asemănător situaţiei în care asupra acestora s-ar fi pronunţat asigurătorul (intrat în procedura falimentului), cu observarea condiţiilor rezultate din contractele de asigurare, iar ulterior epuizării procedurii prealabile, potrivit art. 13 alin. 5 din Legea nr. 213/2015, împotriva deciziei organului administrativ partea interesată are deschisă calea contestaţiei în instanţă. (Decizia nr. 2174 din data de 30 mai 2018 pronunţată de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având ca obiect acţiune în despăgubiri)

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “ICCJ. Natura procedurii în faţa Fondului de garantare a asiguraților”

  1. Florin BORNEA spune:

    Problema nu o reprezintă existența acestei proceduri administrative prealabile, ci durata emiterii deciziei de către Fondul de garantare a asiguraților, pe care, într-o speță concretă, nu am primit-o deși am formulat cererea acum cca 2 ani. Am constatat că deciziile întârzie foarte mult în special în cererile de despăgubire cu privire la daunele morale aferente vătămărilor corporale.
    Așadar, până când Fondul de garantare a asiguraților nu emite decizia, trebuie să așteptăm sine die, atâta timp cât practica instanțelor este unanimă în a respinge ca inadmisibile acțiunile în pretenții formulate înainte de existența deciziei.
    În opinia mea, trebuie sesizată Curtea Constituțională cu privire la neconstituționalitatea art. 19 alin. 2 din Legea nr. 503/2004 raportat la prevederile art. 21 din Constituție și invocată ca precedent Decizia nr. 956/2012 a Curții Constituționale, în considerentele căreia se reține:
    ”Cu toate acestea, așa cum o demonstrează practica judiciară invocată de autorii excepției, unele instanțe de judecată interpretează prevederile art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 ca un obstacol de a se adresa justiției nu doar în situația în care contestatarul nu a parcurs procedura administrativă prealabilă obligatorie, ci și în cazul în care acesta a făcut toate demersurile necesare, dar comisia de contestații nu a soluționat cererea în termenul legal. Textul de lege în discuție, prin redactarea sa lacunară, dă posibilitatea unei astfel de interpretări ce are drept consecință încălcarea dreptului fundamental de acces liber la justiție.
    Curtea, prin Decizia nr. 953 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007, a statuat că existența oricărui impediment administrativ, care nu are o justificare obiectivă sau rațională și care ar putea până la urmă să nege accesul liber la justiție, încalcă în mod flagrant prevederile art. 21 alin. (1) – (3) din Constituție.
    Într-adevăr, prevederea dreptului de acces la justiție, în condițiile în care acesta poate fi obstrucționat sau amânat fără termen din motive imputabile unui organ administrativ, poate pune în discuție afectarea acestui drept ori chiar lipsirea sa de substanță. Astfel, împrejurările care pot aduce atingere dreptului de acces liber la justiție trebuie căutate nu doar în modul de reglementare a acestui drept, ci și în modalitatea prin care, în practică, acesta se poate realiza în funcție de condițiile existente. Făcând trimitere la raționamentul Curții Europene a Drepturilor Omului statuat încă din anul 1979 în Hotărârea pronunțată în Cauza Airey contra Irlandei, instanța de contencios constituțional reține că, asemenea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Constituția României nu are ca scop să apere drepturi teoretice sau iluzorii, ci concrete și efective.
    Or, interpretarea dată dispozițiilor art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, în sensul că acestea ar putea amâna fără limită de timp realizarea drepturilor titularilor dreptului de pensie, poate fi privită, fără îndoială, ca o atingere a dreptului de care aceștia trebuie să se bucure potrivit art. 21 din Constituție. (…)
    Având în vedere cele reținute, Curtea apreciază că dispozițiile art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 sunt constituționale în măsura în care se interpretează că nesoluționarea contestațiilor și necomunicarea în termenul legal a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestații, respectiv ale comisiilor de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații nu împiedică accesul la justiție.”
    Pentru aceleași considerente și art. 19 alin. 2 din Legea nr. 503/2004 trebuie interpretat ca fiind constituțional doar în măsura în care se interpretează că nesoluționarea cererii de despăgubire și comunicarea deciziei în termenul legal nu împiedică accesul la justiție al păgubiților.
    Din păcate, eu nu am acceptul clienților în a demara litigiul și de a invoca în cadrul acestuia această excepție de neconstituționalitate.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate