TOP LEGAL
Print Friendly, PDF & Email

Andreea Micu: Experiența scrisului de zi cu zi m-a ajutat mult să îmi dezgheț pana de scriitor pentru copii
17.12.2018 | Alina MATEI


Alina Matei

Alina Matei

Andreea Micu

Andreea Micu

Alina Matei: Mulțumesc, Andreea, pentru că ai acceptat să acorzi un interviu cititorilor JURIDICE.ro, întrucât va fi un interviu lunez. Da, lunez, în deplină concordanță cu cele citite de mine în cele două noi cărți apărute la Editura Baroque Books & Arts: Lunus Plinus și Andrei, pe Pământ nu faci ce vrei și Lunus Plinus și Miracolul Crăciunului, continuare a primei tale cărți din această serie, Lunus Plinus și Andrei în Țara lui faci ce vrei. Cum ți-a venit ideea scrierii efective a acestor povești? Ca părinți, spunem tot felul de povești copiilor. Dar doar le spunem.

Andreea Micu: Îmi doresc să scriu povești pentru copii de foarte multă vreme. Când aveam 16 ani, am renunțat la ideea de a deveni regizor de film, pentru a alege calea dreptului. Nu am regretat niciodată această decizie; dimpotrivă, a fost cea mai bună alegere pentru felul meu de a fi. Însă atunci am făcut o promisiune: că, la un moment dat, voi scrie cărți pentru copii. Ideea de a scrie povești a fost mereu un simbol al unei alternative la rațional, la calcule și ordine. A fost acea speranță că, indiferent ce voi face în viață, mereu voi avea colțul meu de imaginație și visare. Însă nu am avut curajul să fac pasul de cealaltă parte a baricadei (de la cititor la scriitor) până când nu am dat naștere celui de-al doilea copil. Cu puțin timp înainte de a reveni din concediul de maternitate, mi-am zis: acum ori niciodată. Dacă nu încerc acum să scriu, nu voi mai reuși în viitor. Și… deși am pornit cu gândul de a scrie doar o poveste, în momentul în care am pus punct ultimei propoziții din carte, am știut că aventurile lui Lunus Plinus și ale lui Andrei vor continua.

Alina Matei: Cred că ești foarte curajoasă, pentru că la imaginea ta de mamă de băieți și de avocată dedicată, implicată în proiecte importante, se va adăuga cea de scriitoare de cărți pentru copii. Aparent, a scrie pentru copii crezi că e ușor. Doar ce știu ei, copiii? Dar, în realitate, îți trebuie un talent și o inimă care nu se fabrică. Cum ai descrie stilul tău?

Andreea Micu: Într-adevăr, copiii sunt un public pretențios. Își pierd atenția repede, nu acceptă compromisuri, sunt dinamici și vor mereu ceva nou. Dacă povestea nu îi captivează de la primele rânduri, dacă nu au loc aventuri care să îi pună pe gânduri, pot renunța ușor la o carte. De aceea, de fiecare dată când scriu, îi am în minte, dar mai ales în suflet, pe copii. Și fiindcă în ultima vreme am avut ocazia de a organiza ateliere de lectură și scriere creativă în școli și grădinițe, le-am cerut părerea copiilor despre cărți. De exemplu, povestea Lunus Plinus și Miracolul Crăciunului a fost scrisă la îndemnul unei clase de copii foarte dragi mie. Până atunci, nici prin gând nu mi-ar fi trecut să fac un volum dedicat acestei Sărbători. Iar cel de-al treilea volum, cu aventurile lui Lunus pe Pământ, conține o serie de lucruri noi, pe care le-am integrat în poveste la cererea copiilor (aventuri mai multe, personaje noi, anumite replici haioase). Sper ca poveștile mele să fie și de-acum încolo expresia vocilor interioare ale copiilor.

Alina Matei: ”Bumbarasa, Gingarasa, bum, bum, bum” este, pentru cititori, un hit, cântat de Lunii Plini cu bătăi din palme. Dar ce semnifică el pentru tine? Cu ce îl asociezi?

Andreea Micu: Da, acest cântecel a prins foarte bine în rândul copiilor. Ba chiar am inventat și un joc al palmelor, care se desfășoară pe acest cântecel și am făcut concursuri cu copiii, la ateliere, iar cei mai buni jucători au fost premiați cu cărți. Dar, trebuie să mărturisesc că acest hit nu îmi aparține; l-am preluat de la soacra mea, Liliana Ursu – de altfel, o mare poetă, apreciată pe plan internațional – care îl fredona prin casă când era mică. Era o invitație la joc, la imaginație, la aventuri nebănuite. Asta înseamnă acum și pentru mine Bumbarasa, Gingarasa – bucuria copilăriei, strigătul inocenței care învinge tot și poate tot.

Alina Matei: Realul și imaginarul sunt prezențe permanente, două lumi diferite, dar care se întrepătrund, astfel că nu miră pe nimeni cum vrăjitorii buni sunt cunoștințe salvatoare și chiar miraculoase pe Pământ. Cum ai făcut în cărți această separare?

Andreea Micu: În lumea copiilor, realul și imaginarul sunt una și așa e bine, să se întâmple. De altfel, Lunus Plinus – bărbosul rege din Țara lui Faci ce Vrei – a fost inspirat dintr-un prieten imaginar pe care mi-l făcusem pe Lună atunci când eram mică. Dintotdeauna mi-a plăcut să fiu înconjurată de copii, de prieteni, dar, în același timp, visam să trăiesc ceva inedit, unic, diferit. Iar evadarea prin imaginație a făcut posibilă descoperirea unor lumi care, iată, astăzi, se transformă în povești pentru copii. În poveștile mele, există totuși și o graniță fină care separă lumile: regatul tuturor posibilităților, Țara lui Faci ce Vrei, are clar alte reguli față de Pământ, unde trăiește Andrei. Dar aceste două lumi se amestecă mereu și tocmai întâlnirea dintre ele dă naștere aventurilor și scenelor haioase din carte: dacă Andrei e uimit de faptul că în regatul lunilor plini, orice gând se transformă în realitate imediat, Lunus Plinus e pus la grele încercări pe Pământ, unde totul se câștigă cu efort și perseverență.

Un alt aspect inedit în ultimele două volume din seria Lunus Plinus și Andrei este acela că am inclus în ele desene și scrisori a copiilor din diverse școli și licee atât din București, cât și din țară. Copiii au participat la un concurs, iar cele mai bune lucrări au fost selectate pentru publicare în cărți. Iar desenele și scrisorile lor au legătură cu subiectul și contribuie chiar la firul narativ. Cred că o poveste se desăvârșește atunci când e citită; am încercat să îi captivez pe micii cititori încă de pe acum, pentru că prin desenele și scrisorile trimise, au devenit și ei, în mod palpabil, parte din aventurile lui Lunus Plinus și ale lui Andrei. Îi felicit pe câștigători! Să fie mândri de această realizare: lucrările lor, publicate în cărți, sunt acum în librăriile din toată țara.

Alina Matei: Mi-e foarte clar că instruirea copiilor este totul. Cărțile tale sunt aluzive la ce trebuie să facă un copil, dar în același timp gingașe și cuceritoare. Cum nu și-a băgat coada pregătirea juridică într-o măsură mai mare?

Andreea Micu: Ai intuit foarte bine, îmi doresc ca aventurile lui Lunus Plinus și Andrei să reprezinte o modalitate ludică de a împrieteni copiii cu adevăratele valori: prietenia, generozitatea, cinstea, onoarea. Însă am mereu grijă (nu știu dacă îmi iese întotdeauna!) să nu dau lecții în mod direct, ci să le strecor printre rânduri, cu o glumă sau o scenă plină de umor. Copiilor nu le plac lecțiile directe de morală. Mărturisesc că și pe mine mă plictisesc cărțile în care ni se spune verde în față ce trebuie să facem și ce nu trebuie să facem. Pe de altă parte, construcția oricărei povești în sine, dincolo de ingredientele clasice (imaginație, aventură, umor), trebuie să respecte o structură bine definită. Și aici intervine experiența mea juridică. Cei peste zece ani de redactare a documentelor pentru instanță, a analizelor juridice ori a lucrărilor științifice m-au învățat să aplic logica, rațiunea și ordinea inclusiv în zona poveștilor. Mai cred că experiența scrisului de zi cu zi m-a ajutat mult să îmi dezgheț pana de scriitor pentru copii.

Alina Matei: Și dacă și azi mai umblă puricii încălțați este pentru că magicieni, ca tine, nu doar construiesc povești, dar și cred în ele. Vor urma și alte cărți dedicate copiilor?

Andreea Micu: Scrisul e ca un sac fără fund. Nu am știut acest lucru când m-am apucat să creez prima poveste. Dar am înțeles că, odată ce începi, este foarte greu să te oprești. Ideile, emoțiile, vocile, își fac loc, rând pe rând și vor să se facă auzite. Mai am câteva personaje care vor să își facă apariția în lumea copiilor. Și va trebui să îmi fac timp, cumva, să le dau și lor veșmintele potrivite. În plus, copiii mă așteaptă cu noi povești, așa că nu îi pot dezamăgi. De fiecare dată când sunt prea obosită ori lipsită de energie, mă gândesc la ei: la ai mei și la ceilalți iubitori de povești cu care m-am împrietenit. Asta mă face să scriu mai departe.

Alina Matei: ”Binoclu mustăcios”, ”prăjitură din praf de stele” sau ”căciulă-floare” sunt doar câteva dintre dorințele Lunilor Plini pentru Moș Crăciun. Andreea ce își dorește?

Andreea Micu: Îmi doresc mai mult timp pentru a scrie. Dar nu cred că voi avea parte de asta prea curând. Pe termen lung, doar sănătate, pentru mine și familie, căci cu restul ne descurcăm. Iar pentru România, îmi doresc mai mult interes pentru educația timpurie. Semințele sădite la început vor da cu siguranță roade mai târziu. De aceea, sunt foarte motivată să mă întâlnesc cu cititorii poveștilor mele, să îi încurajez să se împrietenească cu cărțile și, de ce nu, să și scrie. La un moment dat, ei vor fi noii scriitori de cărți pentru copii.

Alina Matei: Cărțile sunt anume desenate că nu le poți uita. Alina Maria Mărgulescu a făcut o treabă foarte bună. Cum a fost colaborarea?

Andreea Micu: Colaborarea noastra a fost deosebită, asta în primul rând pentru că ne leagă o lungă prietenie. Alina are o imaginație vizuală bogată, folosește o explozie de culori în desenele ei și știe să aleagă cele mai potrivite forme pentru a fi pe placul copiilor. Cărțile pentru copii se desăvârșesc prin ilustrații, așa că o bună parte din succesul acestor povești în rândul copiilor i se datorează.

Alina Matei: Cine a fost cel mai blând critic al tău?

Andreea Micu: Andrei, fiul meu cel mare, este cel mai blând critic, pentru că îi place tot ce scriu pentru el. Probabil din pricina faptului că este unul din personajele principale ale poveștilor scrise până acum. Însă apreciez criticile, ele mă ajută să devin mai bună.

Alina Matei: Te-ar mira să afli că publicul cititor al tău este alcătuit și din copiii mai mari, adică adulții?

Andreea Micu: Mă onorează acest lucru! Sunt părinți care mi-au spus că au citit cărțile cu aceeași bucurie cu care au ascultat și copiii. Lectura nu este doar un exercițiu solitar, poate fi și un bun prilej de reunire a familiei. Astfel de mici momente aduc fericire și echilibru. Sper ca poveștile mele să unească părinții și copiii.

Alina Matei: Așa cum Andrei, primul tău Lunus Plinus, s-a întristat atunci când a aflat că pe Pământ nu trăiesc doar păsările-cuvinte bune, așa și eu trebuie să închei acest interviu rugându-te să transmiți un mesaj pentru cititorii JURIDICE.ro.

Andreea Micu: Împrieteniți-vă cu cărțile, ele nu vă vor dezamăgi niciodată. Învățați-i pe copii să se bucure de cărți. Lectura este fundamentul educației. Poate fi făcută oriunde, oricând. Cărțile ne aduc adevărata libertate. Și… nu uitați să fiți un pic copii alături de copiii voștri. Îndrăzniți să pășiți în Țara lui Faci ce Vrei!

Alina Matei: Mulțumesc pentru că ai stat de vorbă cu mine.

Andreea Micu: A fost o plăcere! Bumbarasa, Gingarasa, Bum Bum Bum!

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate