ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

In memoriam: Centenar Radu Beligan, în Anul Centenar al României Mari. Măiastrul Magistru, Magistral într-un rol de Magistrat

16.12.2018 | Răzvan CONSTANDACHE
Newsletter
Instagram
Facebook

Motto: „M-am născut odată cu România cea Mare şi sunt legat ombilical de ea. Nicio tentaţie, şi vă închipuiţi că au fost de ajuns de multe, nu a reuşit să mă smulgă mai mult de două săptămâni de ea. Îi mulţumesc lui Dumnezeu şi-L rog fierbinte să aibă grijă de România. Vă mulţumesc, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor. Am călătorit frumos împreună. Dacă viaţa e o călătorie scurtă, să o facem la clasa I“ – Radu Beligan (2011).

Vineri s-au împlinit 100 de ani de la naşterea actorului-simbol al teatrului şi filmului românesc şi universal, legendarul Maestru Radu Beligan (14 decembrie 1918 – 20 iulie 2016), membru de onoare al Academiei Române (2004), decorat cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de „Mare Cruce” (2008), cu Distincţia Regală „Nihil Sine Deo” (2013) şi cu „Legiunea de Onoare” a Franţei în grad de Ofiţer (2002).

Actorul a fost omagiat în aceste zile de Academia Română, Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” din BucureştiTeatrul de Comedie din Bucureşti, Banca Naţională a României şi de Primăria Comunei Filipeşti, jud. Bacău, localitatea naşterii marelui artist.

Radu Beligan, pe lângă cariera sa prodigioasă de peste 75 de ani de actorie, regie şi manageriat de teatre (1947-1948 – Compania „Radu Beligan”, ulterior, 1961-1969 – Teatrul de Comedie şi, respectiv, 1969-1990 – Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” din Bucureşti), a fost profesor la Institutul de Teatru şi Film (1950-1965), preşedinte (1971-1977) şi, ulterior, preşedinte onorific ad vitam (1977-2016) al Institutului Internaţional de Teatru şi Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti (2003).

Remarcabil este faptul că, între anii 1937 şi 1938, Radu Beligan a studiat Dreptul şi Filosofia la Universitatea din Bucureşti.

În ceea ce priveşte studiile sale teatrale, regretatul actor a fost discipol al profesoarei Lucia Sturdza Bulandra la Academia Regală de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti.

Un inedit amănunt biografic al Maestrului este acela că bunica sa paternă era vară primară cu Ion Creangă.

Actorul a avut patru copii: Anamaria (scriitoare şi cineastă), Lamia (actriţă), Raluca şi Alexandru.

În anul 2013, Radu Beligan a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai longeviv actor care se afla încă în activitate (fotografia de mai sus îl înfăţişează pe acesta evoluând în rolul principal din piesa „Egoistul” de Jean Anouilh, montată în anul 2004 la TNB, în regia proprie a Maestrului Beligan).

Autorul acestui modest material şi Echipa JURIDICE dorim ca, la jubileul său comemorativ, să-l readucem pe acest aristocrat, titan şi fenomen al Thaliei în memoria admiratorilor săi jurişti şi nu numai cu un fragment din magistralul său rol al judecătorului/anchetatorului Curţii/Cancelariei Aulice (cezaro-crăieşti) de la Viena [1], contele Anton Jankovich, pe care inegalabilul Radu Beligan l-a interpretat în filmul istoric românesc „Horea” (1984 – regia Mircea Mureşan, scenariul Titus Popovici) [2].

Este vorba de memorabilul dialog privat, rămas însă în istoria noastră naţională, pe care magistratul – desemnat şi trimis special de către însuşi împăratul Iosif al II-lea de Habsburg să-i ancheteze şi judece [3] pe Horea, Cloşca şi Crişan, cei trei căpitani ai iobagilor aserviţi răsculaţi, a ţinut să-l poarte înainte de cumplita, înfricoşătoarea şi nedreapta execuţie [4], asemenea lui Pilat din Pont, cu inculpatul Vasile Ursu Nicola (Horea), conducătorul martir al Răscoalei ţărăneşti din Transilvania anilor 1784-1785 [5], personalitate simbol a istoriei noastre naţionale.

Alături de Radu Beligan îl veţi putea revedea, în rolul titular, pe regretatul actor Ovidiu Iuliu Moldovan [6], rolul împăratului apostolic austriac fiind interpretat în film de Alexandru Repan, actor licenţiat şi în istorie.

Referindu-se la un alt rol pilduitor, de o tipologie asemănătoare celui interpretat în filmul „Horea”, şi anume cel căruia i-a dat viaţă în piesa Danton” de Camil Petrescu (TNB, 1974, regia Horea Popescu), Radu Beligan se confesa: Pe Robespierre l-am interpretat (…) ca pe o individualitate fascinată, uneori până la orbire, de idealul unor transformări menite să pună capăt, odată pentru totdeauna, injustiţiei, şi pentru care orice compromis cu realitatea, fie el şi provizoriu, împinge conştiinţa la retractări şi degradări (…) am încercat să subliniez că severitatea lui Robespierre decurgea dintr-o fidelitate faţă de idee şi că legea interioară după care se conducea era nemiloasă nu numai pentru cei ce o suportau, dar şi pentru el, cel ce o aplica. (…)

Funcţia artei e să redea omului sensul pierdut al tonalităţii sale. Inteligenţa nu omoară emoţia şi efortul de generalizare nu înăbuşă fiorul dramatic al vieţii. Stilul de viaţă şi de gândire al acestui veac, prin excelenţă critic, a modificat şi calitatea emoţiei, şi resorturile ei interioare. Când lumea e privită cu luciditate, flacăra albă a pasiunii e cu atât mai pură.” [7]

Doresc să evoc şi faptul că, personal, între multele spectacole în care am fost deosebit de onorat să am ocazia de a-l admira pe Radu Beligan, am avut privilegiul ca, în anul 2002, să mă bucur de vizionarea regalului la nivel mondial Numele trandafirului” după Umberto Eco (TNB, 1998, regia Grigore Gonţa). În această minunată şi rară dramatizare [8], relevantă în contextul generoasei teme alese pentru prezentul articol, Maestrul l-a interpretat pe cãlugărul franciscan Guglielmo (William) din Baskerville, care, alături de învãţăcelul sãu, jucat de Mihai Călin, reuşeşte să ancheteze şi să dezlege taina morţilor suspecte ale membrilor abaţiei în care se desfăşoară acţiunea incitantă şi palpitantă a piesei, descoperindu-l pe criminalul dornic să păstreze pentru sine secretul unei cărţi scrisă de Aristotel şi ascunsă de acesta în misterioasa bibliotecă… Rolul interpretat impecabil şi cu strălucire de marele actor cuprindea mai mult de jumătate din întinderea piesei în două părţi, cumulând aproape două ore de partitură grea, conţinând replici cu conţinut dogmatic, în care abundau expresiile şi adagiile latine…

Cu plecăciune, Maestre Magister!

Sperăm că materialul nostru v-a prilejuit o reîntâlnire culturală plăcută, iar gândurile noastre pioase vor alina sufletul Măiastrului Radu Beligan!


[1]  În secolul al XVIII-lea, în Transilvania regimul imperial habsburgic a promovat o serie de reforme prin care a urmărit „separarea funcţiei jurisdicţionale de funcţia administrativă, separare ce a început prin instituirea unor organe speciale jurisdicţionale, distincte de cele administrative. În afară de Tabla regească, instanţă superioară, instanţele comitatelor şi scaunelor sunt transformate în 1746 în table permanente (…). Paralel cu reorganizarea administrativă s-a procedat şi la reorganizarea Tablei regeşti, instanţă (…) de apel cu sediul la Sibiu, având în subordinea ei două table districtuale, la Cluj şi la Târgu-Mureş” (Dan Ţop – „Dreptul şi statul în istoria românilor” – Ed. „Macarie”, Târgovişte, 1998 – p. 119).
[2] Filmul „Horea” poate fi vizionat integral aici.
[3] Dispozitivele sentinţelor de condamnare la moarte a celor trei conducători ai Răscoalei evocate de film pot fi citite aiciiar despre Procesul lui Horea şi Cloşca (26-28 ianuarie 1785) puteţi citi un articol excepţional aici.
[4] Horea şi Cloşca au primit cea mai grea pedeapsă prevăzută de Constitutio Criminalis Theresiana, condamnarea la moarte prin frângerea cu roata – „rota fragendos”, fără „lovitură de graţie”, execuţia având loc în dimineaţa de 28 februarie 1785 pe Dealul Furcilor (astăzi, Dealul lui Horea).
[5] Răscoala, care a avut ca principale obiective desfiinţarea iobăgiei şi emanciparea naţională, a izbucnit şi s-a desfăşurat pe fondul „conflictului tot mai acut între linia iluministă promovată de Viena (…) şi atitudinea retrogradă a nobilimii din Transilvania, ostilă oricăror transformări înnoitoare” (Emil Cernea, Emil Molcuţ – „Istoria statului şi dreptului românesc” – Ed. „Şansa”, Bucureşti, 1992 – p. 181).
Astfel, prin patenta „Certa puncta”, „în 1769 Maria Tereza a reglementat în amănunt drepturile şi obligaţiile iobagilor şi jelerilor faţă de nobili pentru a curma abuzurile acestora din urmă. La rândul său, Iosif al II-lea prin actele din 1783 şi 1785 a desfiinţat dependenţa personală a ţăranilor” – aceştia dobândind dreptul de a se căsători, de a exercita dreptul de proprietate şi de a se muta de pe un domeniu pe altul (Dan Ţop – op. cit. – p. 119).
În acelaşi sens, în Conferinţa sa „De la Ediculẻ la Sighet despre credinţa şi memoria modelelor”, susţinută la 26 mai 2014 în Aula Magna a Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj, scriitoarea şi militanta civică Ana Blandiana a abordat o faţetă remarcabilă a personalităţii lui Horea: „Eram foarte tânără când am citit (…) „Răscoala lui Horea” a lui David Prodan, pe care o consider o capodoperă absolută (…) care (…) dacă ar citi-o toţi românii cred că am deveni alt popor. Pentru mine Horia este un geniu, este poate cel mai important om politic român, adică este un om care a înţeles că poporul lui trebuie să se răscoale pentru că altfel nu are nicio şansă, dar că nu se va răscula niciodată pentru că s-a obişnuit să fie supus. Şi atunci a avut enorma tărie şi enormul curaj să-şi ia răspunderea de a inventa că a zis împăratul să se răscoale şi a trimis solii că vor fi arse satele care nu se vor răscula. (…) Vă daţi seama ce capacitate de gândire a istoriei putea să aibă acest ţăran ca să-şi ia această răspundere? Ba a avut şi inteligenţa extraordinară de a se transforma pe sine însuşi într-un mit. Pentru că şi-a dat seama că un mit este întotdeauna mai puternic decât o persoană. (…) Şi mai e ceva. În cartea lui Prodan, şi acesta-i meritul birocraţiei austriece, s-au păstrat interogatoriile lui Horea. Absolut asemănătoare cu interogatoriile Jeannei d’Arc. Dar deosebirea e că acelea se învaţă în şcoală (…) în timp ce la noi câţi ştiu că sunt publicate interogatoriile lui Horea, care răspunde într-un mod incredibil de inteligent şi de demn, punând în încurcătură juriştii, care mai erau şi nobili pe deasupra. (…) Deci, mândria de a fi român vine din a cunoaşte istoria şi a fi capabil să selectezi din ea lucruri pe care poţi să le continui.”
[6] Un alt actor genial, Ovidiu Iuliu Moldovan (1942-2008) a fost fiul unuia dintre marii martiri transilvăneni, Iuliu Moldovan, care „se trăgea dintr-o familie care îşi are obârşia în familiile Bariţiu şi Raţiu, oameni influenţi, vestiţi memorandişti, printre care se aflau şi mulţi preoţi” şi în casele cărora „se discuta, fără preget, soarta Transilvaniei” (Silvia Kerim – „Amintirea ca un parfum…” – Ed. „Carminis”, Piteşti, 2007 – p. 223).
[7] Radu Beligan – „Între acte” – Ed. „ALLFA”, Bucureşti, 2015 – pp. 186-187.
[8] Varianta adaptată pentru teatru radiofonic a piesei „Numele trandafirului” poate fi ascultată integral aici.
Amintim şi faptul că, recent, JURIDICE.ro a propus utilizatorilor săi audiţia spectacolului satiric de teatru scurt radiofonic de mare succes Mişcare în magistratură de Gabriel d’Hervilliez (1970, regia artistică Grigore Gonţa), în care Maestrul Radu Beligan a interpretat rolul incitant şi savuros al unui ministru de Justiţie.


Procuror Răzvan Constandache

Newsletter
Instagram
Facebook

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate