Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC




 1 comentariu

Întrebare preliminară cu privire la obligația de a numi un mandatar ad litem impusă unui inculpat. UPDATE: Hotărârea CJUE
15.05.2020 | Mihaela MAZILU-BABEL

JURIDICE - In Law We Trust
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

15 mai 2020: Curtea declară:

Articolul 6 din Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale trebuie interpretat în sensul:

– că nu se opune unei reglementări a unui stat membru în temeiul căreia termenul de două săptămâni pentru formularea unei opoziții împotriva unei ordonanțe prin care o persoană a fost condamnată la o interdicție de a conduce începe să curgă de la notificarea sa mandatarului acestei persoane, cu condiția ca, de îndată ce persoana menționată a luat cunoștință de ordonanță, aceasta să dispună efectiv de un termen de două săptămâni pentru a formula opoziție împotriva acestei ordonanțe, eventual în urma sau în cadrul unei proceduri de repunere în termen, fără a trebui să demonstreze că a întreprins demersurile necesare pentru a obține fără întârziere informații de la mandatarul său cu privire la existența ordonanței menționate, și ca efectele acesteia din urmă să fie suspendate pe durata acestui termen;

– că se opune unei reglementări a unui stat membru în temeiul căreia o persoană care locuiește într‑un alt stat membru riscă o sancțiune penală în cazul în care nu respectă, începând de la data la care a dobândit autoritate de lucru judecat, o ordonanță care a condamnat‑o la o interdicție de a conduce, deși această persoană nu avea cunoștință de existența unei asemenea ordonanțe la data la care a încălcat interdicția de a conduce care decurge din aceasta.

:: hotărârea CJUE

***

17 decembrie 2018: Judecătorul german de la granița cu Strasbourg, adică din Kehl, se întreabă cu privire la obligația de a numi un mandatar ad litem impusă unui inculpat (C-615/18).

Situația de fapt:
1. avem o reglementare a unui stat membru care permite ca în cadrul unui proces penal să se dispună ca inculpatul, pentru simplul motiv că nu are reședința în statul respectiv, ci într-un alt stat membru, să fie obligat să numească un mandatar ad litem căruia să îi fie comunicată ordonanța penală de condamnare emisă împotriva sa
2. această reglementare are drept consecință faptul că această ordonanță va deveni definitivă și, astfel, se creează condiția juridică prealabilă necesară pentru stabilirea caracterului penal al unei acțiuni ulterioare a inculpatului (caracterul definitiv), chiar dacă:
2.1. inculpatul nu a avut efectiv cunoștință de ordonanța menționată,
2.2. iar informarea efectivă a inculpatului cu privire la această ordonanță nu este asigurată într-o măsură comparabilă cu situația în care ordonanța penală de condamnare ar fi fost comunicată unui inculpat care are reședința în statul membru respectiv
3. în ipoteza în care dreptul Uniunii nu s-ar opune unei astfel de reglementări, necesitatea de a afla dacă totuși nu se opune atunci când avem o reglementare care are drept consecință faptul că ordonanța penală va deveni definitivă și, astfel, se creează condiția juridică prealabilă necesară pentru stabilirea caracterului penal al unei acțiuni ulterioare a inculpatului (caracter definitiv), iar inculpatului îi sunt impuse, în urmărirea respectivei infracțiuni, obligații mai mari, din punct de vedere subiectiv, pentru a se asigura că va lua efectiv cunoștință de ordonanța penală de condamnare decât obligațiile care i-ar reveni inculpatului în cazul în care acesta ar avea reședința în statul membru, ceea ce face posibilă urmărirea penală pentru neglijență a inculpatului.

Dispoziții invocate a fi incidente: „Dreptul Uniunii Europene, în special Directiva 2012/131 , precum și articolele 21, 45, 49 și 56 TFUE”.

dr. Mihaela Mazilu-Babel


Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Întrebare preliminară cu privire la obligația de a numi un mandatar ad litem impusă unui inculpat. UPDATE: Hotărârea CJUE”

  1. Avocatul general propune:

    „Articolul 6 din Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 Mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale nu se opune unei reglementări naționale potrivit căreia o ordonanță penală emisă împotriva unei persoane care nu are reședința în acest stat membru dobândește caracter definitiv după comunicarea către mandatarul ad litem, chiar dacă persoana acuzată nu a luat cunoștință de existența ordonanței, atât timp cât: (i) ordonanța este comunicată în mod corespunzător persoanei acuzate odată ce aceasta ia cunoștință de existența ei și este repusă integral în termen și (ii) persoana acuzată nu poate fi trasă la răspundere penală pentru nerespectarea măsurilor impuse prin ordonanță, pe baza faptului că nu a depus diligențe pentru a afla rezultatul procedurilor anterioare de la mandatarul ad litem.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.