Print Friendly, PDF & Email

Decizia CCR nr. 538/2018. Soluționarea conflictului între Prim-ministru și Președintele României

19.12.2018 | JURIDICE.ro

În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1076 din data de 19 decembrie 2018, a fost publicată Decizia nr. 538/2018 asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională între prim-ministrul României, pe de o parte, și Președintele României, pe de altă parte.

Pe rolul Curții Constituționale s-a aflat cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională între prim-ministrul României, pe de o parte, și Președintele României (partea care a sesizat Curtea Constituțională), pe de altă parte, generat de emiterea, de către prim-ministru, a Deciziei nr. 247/2018 pentru exercitarea unor atribuții, potrivit căreia, în perioada 6-13 august 2018, domnul Paul Stănescu, viceprim- ministru, ministrul dezvoltării regionale și administrației publice, exercită atribuțiile prim-ministrului privind conducerea operativă a activității Guvernului României (Decizia nr. 247/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 31 iulie 2018).

Expunerea reprezentatului Președintelui României

Doamna consilier prezidențial precizează circumstanțele cauzei ce au generat formularea prezentei cereri de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională, acestea constând în emiterea, de către prim-ministru, a Deciziei nr. 247/2018, potrivit căreia, în perioada 6-13 august 2018, unul dintre viceprim-miniștri este numit pentru a exercita conducerea operativă a activității Guvernului. Actul astfel emis este de natură a încălca normele constituționale sub două aspecte esențiale:
1) sunt afectate atribuțiile Președintelui României prevăzute de art. 107 alin. (1) și (3), raportat la art. 110 alin. (2) din Constituție, cu referire la prerogativa sa exclusivă de a desemna un prim-ministru interimar în situația în care prim- ministrul în funcție se află în imposibilitate de a-și exercita atribuțiile;
2) este nesocotit art. 1 alin. (5) din Constituție, având în vedere faptul că decizia atacată afectează rolul constituțional, structura și desfășurarea activității Guvernului, fragmentând atribuțiile acestuia în funcții (denumite generic) „operative” și funcții „non-operative”, în condițiile în care legislația incidentă nu prevede o asemenea clasificare sau distincție, aspect de natură a crea confuzie atât din partea persoanei delegate a îndeplini aceste atribuții, cât și din partea destinatarilor actelor emise de acea persoană în această calitate.

Problema de drept:
1)
constă în determinarea posibilității/prerogativei prim-ministrului de a-și desemna singur un înlocuitor, atunci când apreciază că nu poate să-și exercite în mod direct atribuțiile. Se arată, în acest sens, că, în ipoteza în care prim- ministrul „se îndepărtează de activitatea Guvernului„, acesta fie își exercită atribuțiile de la distanță, fie comunică Președintelui situația în care se află, pentru desemnarea unui prim-ministru interimar. În orice caz, chiar și în absența sa temporară, atribuțiile prim-ministrului nu pot fi cedate altei persoane și nu pot fi fragmentate, singura soluție prevăzută de Constituție fiind rezultată din coroborarea art. 107 alin. (1) și (3) și a art. 110 alin. (2), potrivit căreia Președintele României are un drept propriu și exclusiv de desemnare a unui prim-ministru interimar, pentru o perioadă de maximum 45 de zile. „Instituția” desemnării înlocuitorului prim-ministrului chiar de către acesta din urmă nu cunoaște reglementare juridică, iar numirea, în concret, a unei persoane în această calitate ar putea depăși chiar și termenul de 45 de zile, ceea ce ar fi evident contrar normelor fundamentale mai sus indicate.
2) se relevă faptul că Decizia nr. 247/2018 nu prevede condițiile, motivele și nici efectele delegării acelor atribuții ale prim-ministrului privind conducerea operativă a activității Guvernului României. Ambiguitatea actului administrativ criticat vizează inclusiv nedeterminarea cu exactitate a atribuțiilor delegate, ceea ce este de natură a afecta relația Guvernului cu autoritățile publice de rang constituțional (Președintele României, Parlamentul). Se arată că, deși utilizează, la nivel terminologic, un „artificiu lingvistic”, referindu-se strict la componenta operativă a activității Guvernului, decizia prim-ministrului implică, în realitate, delegarea conducerii și coordonării activității Guvernului, ceea ce Constituția nu permite. Atribuțiile prim-ministrului nu pot fi împărțite în „operative” și „non-operative”, de aceea art. 107 alin. (3) din Legea fundamentală consacră soluția potrivit căreia, în lipsa prim- ministrului titular, Președintele statului desemnează un prim-ministru interimar care are aceeași competență cu a titularului de drept al funcției. O interpretare diferită ar naște ipoteza/posibilitatea ca, la un moment dat, să existe, concomitent, doi prim-miniștri, fiecare exercitând atribuții diferite, dar specifice prim-ministrului, ceea ce nu poate fi admis.

Expunerea reprezentatului Guvernului

1. Prezenta cauză nu îndeplinește condițiile stabilite în jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005 și Decizia nr. 97 din 7 februarie 2008) pentru a ne afla în prezența unui veritabil conflict juridic de natură constituțională. Deși temeiul cererii formulate de Președintele României îl reprezintă art. 85 și art. 107 din Legea fundamentală, situația de facto nu este cea descrisă în această cerere, astfel încât să fie îndeplinite condițiile constituționale privind instituirea interimatului. Astfel, potrivit art. 107 alin. (3) din Constituție, doar cazurile reglementate la art. 106 din aceasta, precum și imposibilitatea prim-ministrului de a-și exercita atribuțiile sunt cele care justifică și impun, în același timp, desemnarea unui prim-ministru interimar de către Președintele României, până la formarea noului Guvern. Or, în perioada efectuării unui concediu de odihnă de 7 zile, prim- ministrul în funcție nu s-a aflat nicio clipă în vreuna dintre ipotezele prevăzute de art. 107 alin. (3) din Constituție. De aceea, prin Decizia nr. 247/2018 nu se prevede delegarea vreunei atribuții constituționale a prim-ministrului. În timpul concediului legal de odihnă, prim-ministrul păstrează exercițiul deplin al competenței sale și are, de asemenea, disponibilitatea de a-și exercita atribuțiile. Totodată, pentru această perioadă nu au fost „delegate” atribuții proprii ale prim-ministrului, cum ar fi cea de reprezentare, de emitere a unor acte de dispoziție, de conducere a activității unor organisme colegiale aflate în subordinea Guvernului etc. În concret, se precizează că, în perioada antereferită, nu au fost programate ședințe de Guvern, nu au avut loc numiri în funcții sau revocări din funcții, nu au avut loc ședințe ale Consiliului Suprem de Apărare a Țării, în care prim-ministrul are calitatea de vicepreședinte și nici nu a fost exercitată vreo altă atribuție exclusivă a prim-ministrului, prevăzută de Constituție sau de art. 13 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor.
2. O altă condiție necesară pentru a se putea reține existența unui conflict juridic de natură constituțională este aptitudinea acestuia de a crea un blocaj instituțional. Or, se poate constata cu ușurință faptul că nu a existat un atare blocaj și nici nu s-a încălcat principiul loialității constituționale și colaborării între autoritățile statului, astfel cum acesta a fost dezvoltat în jurisprudența Curții Constituționale.

Concluziile Curții Constituționale

Curtea constată că situația de drept și de fapt exprimată prin Decizia nr. 247/2018 a prim-ministrului României nu corespunde ipotezei instituite de legiuitorul constituant la art. 107 alin. (3) din Constituție, de vreme ce aceasta nu poate fi caracterizată drept o „imposibilitate de exercitare a atribuțiilor” ce configurează mandatul prim- ministrului, deoarece: a) lipsește elementul de obiectivitate, de veridicitate și de insurmontabilitate specific imposibilității de exercitare a atribuțiilor; b) competența atribuită prin actul prim- ministrului nu este una plenară, totală (ca în cazul prim-ministrului interimar desemnat prin decret al Președintelui), ci una partajată, limitată doar la acele atribuții ale prim-ministrului privind conducerea operativă a activității Guvernului; c) elementul temporal al pretinsei imposibilități este clar și de la bun început strict determinat în decizia prim-ministrului, fiind, în mod concret, limitat la 8 zile; d) împrejurările de fapt și de drept ce au generat emiterea Deciziei nr. 247/2018 nu pot constitui ipoteze valide pentru instituirea interimatului prim-ministrului, ce are ca scop final și esențial formarea noului Guvern. Prin urmare, art. 107 alin. (3) din Constituție nu poate fi incident în cauză.
Întrucât nu sunt întrunite condițiile art. 107 alin. (3) din Legea fundamentală cu privire la starea de imposibilitate a prim- ministrului de a-și exercita atribuțiile, nu poate fi reținută nici critica autorului sesizării referitoare la „omisiunea” prim- ministrului de a-l înștiința pe Președinte cu privire la imposibilitatea în care acesta se află. Așadar, prim-ministrul nu s-a aflat într-o stare de imposibilitate care să necesite încunoștințarea Președintelui în scopul inițierii procedurii pentru numirea unui prim-ministru interimar, în conformitate cu art. 107 alin. (3) din Constituție.
Curtea observă că Decizia nr. 247/2018 se înscrie în practica guvernamentală constantă în materie care demonstrează faptul că, în decursul anilor, prim-miniștrii în funcție au procedat similar cu privire la delegarea atribuțiilor prim-ministrului privind conducerea operativă a activității Guvernului României. Astfel, în perioada decembrie 2013 – august 2017, prim-miniștrii au emis în total 7 decizii similare ca obiect cu Decizia nr. 247/2018, fără a fi contestate de șeful statului, cu atât mai puțin să constituie motiv de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea unei cereri de constatare a unui conflict juridic de natură constituțională.
Practica prezidențială în materie este de asemenea constantă, în sensul că, în perioada decembrie 1999 – ianuarie 2018 pot fi identificate 5 cazuri de decrete ale Președintelui statului pentru desemnarea unui membru al Guvernului ca prim- ministru interimar, în toate aceste cazuri fiind vorba despre decrete prealabile formării unui nou Guvern, cu o singură excepție, respectiv Decretul nr. 565/2015  emis ca urmare a unei scrisori a prim-ministrului în funcție adresate Președintelui, prin care informa cu privire la starea sa de sănătate, ce a constituit motiv de imposibilitate a exercitării atribuțiilor. Această situație de fapt și de drept este, însă, cu totul diferită de cea care a justificat emiterea Deciziei nr. 247/2018 a prim-ministrului – contestată prin prezenta cerere.
În sfârșit, analizând dispozițiile constituționale și legale din 18 state din Europa, referitoare la procedura de înlocuire a prim-ministrului pe perioada absenței sale, Curtea constată că în 15 state, legislația prevede prerogativa prim-ministrului de a numi, prin act propriu, un înlocuitor pe perioada absenței/concediului sau imposibilității sale temporare de a-și exercita atribuțiile.

Cu privire la posibilitatea creării unui blocaj legislativ, Curtea constată, în consecință, faptul că, nefiind incident textul constituțional pretins încălcat, respectiv art. 107 alin. (3) din Constituție, nu a existat nici aptitudinea/capacitatea pretinsului conflict de a genera un blocaj instituțional. Condițiile stabilite de Curtea Constituțională pe cale jurisprudențială pentru a fi constatată existența unui conflict juridic de natură constituțională sunt subsecvente și cumulative. Constatarea încălcării unui text fundamental reprezintă condiția sine qua non pentru examinarea în continuare a condiției privind generarea unui blocaj instituțional. Doar întrunirea cumulativă a acestor condiții conduce la concluzia existenței unui veritabil conflict juridic de natură constituțională, în sensul acestui concept precizat în jurisprudența Curții Constituționale. Or, neexistând o încălcare a textului constituțional invocat, acesta nefiind incident, Curtea constată că nu a existat nici posibilitatea generării unui blocaj instituțional.

Decizia Curții Constituționale

Respinge cererea formulată de Președintele României și constată că nu există conflict juridic de natură constituțională între prim-ministrul României, pe de o parte, și Președintele României, pe de altă parte, în legătură cu emiterea de către prim-ministru a Deciziei nr. 247/2018 pentru exercitarea unor atribuții.

*Pentru a consulta Decizia integral a se vedea linkul: Decizia nr. 538/2018.


Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


 Abonare newsletter | Corporate | Membership

.