ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Opinii ale specialiștilor despre eroarea asupra normei extrapenale

31.12.2018 | JURIDICE.ro
Abonare newsletter

Ca urmare a publicării notei de jurisprudenţe ICCJ. Eroarea asupra normei extrapenale, am solicitat unor specialiști în drept penal puncte de vedere la cald cu privire la argumentele instanţei supreme, cărora le mulțumim și pe această cale.

Iată opiniile specialiștilor:

Ion Ilie-Iordachescu

Ion Ilie-Iordachescu

Av. Ion Ilie-Iordachescu: Necunoaşterea art. 28 din Legea nr. 1/2000, modificat şi completat ulterior, ca dispoziţie legală extrapenală, referitor la regimul juridic al păşunilor aflate în patrimoniul formelor asociative de proprietate, nu are aceeaşi semnificaţie şi acelaşi efect cu lipsa de claritate şi precizie invocată a acestei norme pentru a se reţine eroarea de drept extrapenală asupra tipicităţii ca o cauza de imputabilitate.

Punctul de vedere exprimat, în mod argumentat de Secţia penală a ICCJ prin Decizia 47/A din data de 1 martie 2018, este just, în condiţiile în care norma în discuţie referitoare la sfera de aplicare a interdicţiei de înstrăinare a diferitelor categorii de terenuri ce aparţin formelor asociative a fost supusă unor modificări succesive care au generat controverse în doctrina şi practica judiciară.

Îndoiala invocată, exprimată în lipsa de claritate si precizie a conţinutului art. 28 din Legea nr. 1/2000 cu modificările şi completările ulterioare, nu este identică cu eroarea de drept extrapenală, în ipoteza în care se constată că starea de fapt analizată este doar îndoielnică.


Radu Slăvoiu

Radu Slăvoiu

Av. asist. univ. dr. Radu Slăvoiu, Universitatea „Nicolae Titulescu” din Bucureşti – Facultatea de Drept: În aparență, speța soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție ridică problema principială a erorii de normă extrapenală. Instanța subliniază că aceasta nu trebuie confundată cu îndoiala. Diferența este cunoscută: eroarea (nu știi că nu știi) înlătură imputabilitatea, îndoiala (știi că nu știi) obligă la o atitudine de abținere, în caz contrar fapta va fi comisă cu intenție indirectă căci autorul își asumă riscul rezultatului periculos, fiindu-i indiferent dacă acesta se produce sau nu.

Însă, după părerea mea, substratul real al speței – dincolo de caracteristicile sale particulare, pe care nu le comentez – este altul, și anume: cum trebuie să privim greșeala unui profesionist în interpretarea unei norme extrapenale? Este eroare sau este îndoială?

O soluție apriorică pentru această problemă mi se pare improbabilă.

Pe de o parte, erorile de determinare a sensului legii nu schimbă legea, deci, teoretic, ele nu pot fi asimilate cauzei de neimputabilitate. În plus, profesioniștii – spre deosebire de omul obișnuit – au cultura înțelegerii normei ca efect al aplicării unor reguli tehnice de interpretare. Prin urmare, așteptările la un plus de diligență și rigoare din partea unui jurist sunt mai ridicate. Sunt argumentele pentru care toleranța este mai scăzută atunci când chiar juristul înțelege greșit legea. Din această perspectivă, apare ca firească reticența în a valida eroarea de normă extrapenală pentru a exclude răspunderea penală.

Pe de altă parte, la fel de adevărat este că din ce în ce mai multe legi sunt redactate neclar, iar modificările normative, și ele într-un trend inflaționist, sporesc confuzia. Așadar, sub aspect practic, cresc situațiile de interpretare neunitară a aceleași norme juridice și, relativ frecvent, ele provin chiar de la instanțele de judecată. Pus în fața unei asemenea situații, profesionistul își dă seama că, oricare ar fi abordarea sa, există riscul real ca un judecător să înțeleagă diferit sensul legii. Mi se pare greșit să apreciem automat că această ipoteză intră sub spectrul ”îndoielii”, căci atunci legea nu s-ar mai aplica în niciunul dintre sensurile ei posibile. Cred mai degrabă că problema răspunderii penale ar trebui analizată din perspectiva bunei sau relei credințe asupra modului de înțelegere a normei extrapenale, cu consecința existenței sau, dimpotrivă, a lipsei intenției fraduloase în comiterea faptei penale.

Dacă interpretarea de mai sus este cea corectă… sunt eu însumi în dubiu. M-am gândit inițial să mă abțin. Dar, de bună-credință fiind, am expus-o totuși. Eroare de drept sau intenție indirectă?

* Specialiștii consultați sunt membri PLATINUM JURIDICE.ro

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week