Alina Gaja

Curtea de Apel Alba Iulia a decis că nu există nici un impediment legal care să determine avocatul să stabilească cuantumul onorariilor la o anumită valoare, de esenţa acestei operaţiuni fiind libertatea negocierii între avocat şi client ţinând seama de criteriile legale, printre care se numără şi situaţia financiară a clientului asupra căreia numai avocatul este îndreptăţit să facă aprecieri la momentul încheierii contractului de asistenţă juridică. În speță, exercitarea în concret a dreptului de apreciere deţinut de organului fiscal, în temeiul art.6 din OG nr.92/2003, a avut loc cu depăşirea limitelor prevăzute de lege intrând astfel în sfera abuzului de putere, la baza acestuia nefiind avute în vedere toate împrejurările edificatoare în cauză. În plus, dreptul autorităţilor fiscale de a nu lua în considerare o tranzacţie sau de a reîncadra forma unei tranzacţii/activităţi pentru a reflecta conţinutul său economic, a fost exercitat abuziv, cu nesocotirea specificităţii activităţii desfăşurate de reclamant. Curtea reține că organul de inspecţie fiscală ar fi trebuit să acorde importanţă declaraţiei contribuabilului reclamant potrivit căreia contractele în cauză sunt gratuite (pro bono), iar indicarea unui onorariu simbolic în cuprinsul acestora se datorează tocmai îndeplinirii condiţiilor de valabilitate ale contractelor în sensul prevederilor legale ce țin de indicarea onorariului în contractul de asistență juridică. (Decizia nr. 3313 din 13 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, având ca obiect fiscalizarea contractului de asistență juridică)

Alina Gaja