
Curtea de Apel București a decis că sunt supuse cenzurii instanţei numai legalitatea şi temeinicia măsurii concedierii, angajatorul fiind îndrituit să decidă asupra măsurilor considerate cele mai potrivite sub aspect organizatoric pentru buna desfăşurare a activităţii şi pentru optimizarea rezultatelor, precum şi să facă selecţia posturilor pe care le desfiinţează, măsuri ce nu pot fi cenzurate de instanţă decât dacă se dovedeşte că nu a existat un interes legitim al angajatorului pentru reorganizare ori că desfiinţarea unui anumit post a avut o cauză subiectivă, în sensul că a urmărit, în realitate, înlăturarea salariatului concediat. În speță, împrejurarea că notificările de preaviz cuprind elementele unei decizii de concediere, respectiv motivele care determină concedierea, durata preavizului ori menţiunea că angajatorul nu dispune de locuri de muncă nu le schimbă natura juridică şi nu face posibilă calificarea lor ca decizii de concediere. Cum încetarea contractului individual de muncă s-a produs ca efect al deciziei de concediere, iar nu prin notificarea de preaviz, se reţine că aceasta din urmă – act premergător fără consecinţe asupra raportului de muncă – nu poate forma ea însăşi, independent de decizia de concediere, obiectul cenzurii instanței. Legiuitorul nu lasă deschisă o cale procedurală de contestare a notificărilor de preaviz, care au un caracter preliminar actului juridic de dreptul muncii de care se leagă producerea unor efecte juridice. (Decizia nr. 815 din 21 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București)
Alina Gaja
Masterand Facultatea de Drept, Universitatea din București
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.
Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!
Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.