BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
Print Friendly, PDF & Email

Prevederi ref. strămutarea în procesul civil. Excepție de neconstituționalitate respinsă

16.01.2019 | Alina GAJA
Abonare newsletter

Alina Gaja

În Monitorul Oficial al României nr. 1068 din 18 decembrie 2018, a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 236 din 16 martie 2018 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140-142 din Codul de procedură civilă.

Dispozițiile legale criticate pentru neconstituționalitate

Art. 140 Temeiul strămutării
1. Strămutarea procesului poate fi cerută pentru motive de bănuială legitimă sau de siguranță publică.
2. Bănuiala se consideră legitimă în cazurile în care există îndoială cu privire la imparțialitatea judecătorilor din cauza circumstanțelor procesului, calității părților ori unor relații conflictuale locale.
3. Constituie motiv de siguranță publică împrejurările excepționale care presupun că judecata procesului la instanța competentă ar putea conduce la tulburarea ordinii publice.

Art. 141 Cererea de strămutare
1. Strămutarea pentru motiv de bănuială legitimă sau de siguranță publică se poate cere în orice fază a procesului.
2. Strămutarea pentru motiv de bănuială legitimă poate fi cerută de către partea interesată, iar cea întemeiată pe motiv de siguranță publică, numai de către procurorul general de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Art. 142 Instanța competentă
1. Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia. Dacă strămutarea se cere de la curtea de apel, competența de soluționare revine Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cererea de strămutare se depune la instanța competentă să o soluționeze, care va înștiința de îndată instanța de la care s-a cerut strămutarea despre formularea cererii de strămutare.
2. Cererea de strămutare întemeiată pe motive de siguranță publică este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, care va înștiința, de îndată, despre depunerea cererii instanța de la care se cere strămutarea.
3. La primirea cererii de strămutare, instanța competentă să o soluționeze va putea să solicite dosarul cauzei.

Dispozițiile constituționale presupus încălcate

Art. 1 privind statul de drept, art. 21 privind accesul liber la justiție, astfel cum se interpretează potrivit art. 20 din Constituție și prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 124 privind înfăptuirea justiției și art. 126 privind instanțele judecătorești.

Aprecieri și argumente ale Curții Constituționale

1. Dispozițiile legale criticate sunt norme de procedură edictate de legiuitor, în virtutea mandatului constituțional conferit de art. 126 alin. (2) din Constituție. Legiuitorul poate adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situații, în mod egal, pentru toți cei interesați în exercitarea acelorași categorii de drepturi sau în îndeplinirea acelorași categorii de obligații. Principiul accesului liber la justiție presupune posibilitatea neîngrădită a tuturor celor interesați de a utiliza aceste proceduri în formele și în modalitățile instituite de lege, nicio lege neputând exclude vreo categorie sau vreun grup social de la exercițiul drepturilor procesuale astfel instituite. Or, sub acest aspect, textele de lege criticate sunt în deplină concordanță cu prevederile Legii fundamentale.

2. Curtea reține că pronunțarea asupra cererii de strămutare nu implică judecarea aspectelor ce privesc fondul cauzei, astfel încât, în vederea împiedicării tergiversării soluționării aspectelor ce privesc drepturile și obligațiile ce rezultă din raporturile juridice deduse judecății, legiuitorul a instituit o procedură simplificată de judecată, ce implică judecarea cererii de strămutare în camera de consiliu, cu citarea părților, dând expresie în acest fel principiului contradictorialității și al respectării dreptului la apărare.

3. Curtea observă că, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, imparțialitatea magistratului poate fi apreciată într-un sens dublu: din perspectiva unui demers subiectiv – imparțialitatea subiectivă și din perspectiva unui demers obiectiv – imparțialitatea obiectivă. În acest sens, Curtea a reținut că demersul subiectiv tinde a determina convingerea personală a unui judecător într-o cauză anume, ceea ce semnifică așa-numita imparțialitate subiectivă, iar demersul obiectiv are scopul de a determina dacă există garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privința sa, ceea ce semnifică așa-numita imparțialitate obiectivă. Cu privire la imparțialitatea obiectivă, analizând dispozițiile procesual civile referitoare la temeiurile strămutării, Curtea a constatat că, în unele cazuri, există elemente obiective care conduc în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparțialitatea instanței. Astfel, Curtea a constatat că strămutarea la altă instanță judecătorească din circumscripția aceleiași curți de apel nu este în toate cauzele suficientă pentru a înlătura motivele de bănuială legitimă care au stat la baza măsurii strămutării, ceea ce înseamnă că ele vor exista la orice instanță judecătorească din circumscripția aceleiași curți de apel.

4. Curtea reține că aprecierea faptului că motivele de bănuială legitimă pe care s-a fundamentat prima cerere de strămutare ar putea subzista și în cazul instanței competente să soluționeze cererea de strămutare nu poate constitui prin ea însăși motiv determinant al suspiciunii de parțialitate a judecătorilor învestiți cu soluționarea cererii de strămutare. În aceste condiții, nu se poate identifica vreun motiv care să permită constatarea că normele procesual civile criticate contravin dispozițiilor constituționale invocate și pot conduce la înfrângerea principiului înfăptuirii în numele legii și al unicității, imparțialității și al egalității justiției pentru toți, de vreme ce hotărârea asupra strămutării rezolvă un incident procedural cu privire la instanța sesizată, iar nu fondul cauzei.

5. Curtea statuează că posibilitatea formulării unei cereri de strămutare la Înalta Curte de Casație și Justiție a cererii de strămutare judecate de curtea de apel este o problemă de interpretare a legii, revenind instanței de judecată competența de a soluționa o astfel de cerere prin interpretarea textelor de lege antereferite. Așadar, problematica ridicată reprezintă o contrarietate între norme legale din același domeniu, coordonarea legislației în vigoare fiind de competența autorității legiuitoare.

Decizia Curții Constituționale

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a  dispozițiilor art. 140-142 din Codul de procedură civilă.

Alina Gaja
Masterand Facultatea de Drept, Universitatea din București

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week