ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Transmiterea actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă între statele membre ale UE, potrivit Regulamentului (CE) 1393/2007 privind comunicarea în statele membre ale UE a actelor în materie civilă
18.01.2019 | Mădălina-Adriana VASILOAIA


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019
Mădălina-Adriana Vasiloaia

Mădălina-Adriana Vasiloaia

Actele judiciare sunt transmise direct şi în termenul cel mai scurt între agenţiile de transmitere[1] și agențiile de primire[2], prin orice mijloace corespunzătoare, cu condiţia ca actul primit să aibă un conţinut conform şi fidel cu cel al actului înaintat şi ca toate informaţiile conţinute de acesta să poată fi citite cu uşurinţă.

Prin urmare, actele judiciare şi cele extrajudiciare pot fi transmise prin poştă, fax, email, respectând condiţia ca mijloacele folosite să îndeplinească criteriile privind lizibilitatea şi fidelitatea actului primit.

Actul ce urmează a fi comunicat trebuie să fie însoţit de un formular  – Anexa nr.  I din Regulamentul (CE) 1393/2007 privind comunicarea în statele membre ale Uniunii Europene a actelor în materie civilă (în continuare Regulament – n.red.), ce se completează în limba locului unde se realizează notificarea sau comunicarea, sau într-o altă limbă, acceptată de către statul membru în cauză.

În cazul în care agenţia de transmitere doreşte să i se returneze un exemplar al actului, însoţit de certificatul privind îndeplinirea formalităților privind notificarea sau comunicarea actului, aceasta va expedia actul de notificat sau comunicat în dublu exemplar.

Actele judiciare şi extrajudiciare transmise direct în unul dintre statele membre ale U.E. vor trebui a fi traduse, într-o limbă pe care destinatarul o înțelege sau în limba oficială a statului membru de destinație sau, în cazul în care în acest stat membru există mai multe limbi oficiale, limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale locului în care urmează să se efectueze notificarea sau comunicarea.

Totuși, dacă actul ce trebuie transmis se adresează unui destinatar ce are domiciliul în străinătate, dar care înţelege limba română, actul va fi transmis în limba română, fără a mai fi necesară traducerea lui în limba indicată de statul membru U.E. pe al cărui teritoriu se află destinatarul.

Agenţia de primire informează destinatarul, folosind formularul din anexa II din Regulament, că poate să refuze să primească actul de notificat sau de comunicat ori poate să returneze actul agenţiei de primire în termen de o săptămâna, dacă acesta nu este redactat sau însoţit de o traducere într-una din limbile arătate anterior.

Totodată, agenţia de transmitere va comunica solicitantului că destinatarul poate refuza primirea actului dacă nu este redactat într-una din limbile prevăzute în art. 8 din Regulament.

Atunci când agenţia de primire este informată că destinatarul a refuzat să accepte actul transmis, aceasta informează imediat agenţia de transmitere prin intermediul certificatului menţionat în art. 10 din Regulament şi returnează cererea şi documentele a căror traducere este solicitată.

Solicitantul (partea în procesul care se desfăşoară în România) suportă toate cheltuielile pentru traducere, efectuate înainte de transmiterea actului, fără a aduce atingere unei eventuale decizii adoptate ulterior de instanţă sau de autoritatea competentă cu privire la sarcina suportării acestor cheltuieli.

Verificarea efectuată de agenţia română de transmitere

În primul rând,  se va verifica dacă destinatarul domiciliază într-un stat membru al U.E.: Austria, Belgia, Bulgaria, Marea Britanie, Cipru, Cehia, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxembourg, Malta, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria.

Dacă destinatarul domiciliază în alt stat atunci instanţa sau agenţia de transmitere  trebuie să formuleze cererile în temeiul convenţiilor internaţionale la care România este parte sau în temeiul curtoaziei internaţionale şi să le transmită Ministerului Justiţiei.

În cazul în care destinatarul domiciliază într-un stat membru U.E., agenția de transmitere se va asigura că actele ce se doresc a fi notificate sau comunicate se află într-un exemplar în limba română și într-un exemplar sau, după caz, în două exemplare, în limba oficială a statului de destinație sau într-o limbă pe care destinatarul o înțelege, traduse de către un traducător autorizat și că aceste acte sunt însoțite de formularul prevăzut în Anexa I a Regulamentului, formular întocmit în limba oficială a statului de destinație.

Primirea actelor de către agenţia de primire

După primirea actului judiciar sau extrajudiciar, agenţia de primire expediază agenţiei de transmitere o confirmare de primire, în cel mai scurt termen, dar nu mai mult de şapte zile de la primire, prin cel mai rapid mijloc de transmitere, utilizând formularul din Anexa I la Regulament.

În cazul în care nu se poate da curs cererii de notificare sau comunicare, agenţia de primire contactează prin cele mai rapide mijloace agenţia de transmitere, în vederea obţinerii informaţiilor sau actelor lipsă.

Dacă cererea de notificare sau de comunicare este, în mod evident, în afara domeniului de aplicare a Regulamentului sau dacă neîndeplinirea condiţiilor de formă impuse face imposibilă notificarea sau comunicarea, cererea şi actele transmise sunt returnate, imediat după primire, agenţiei de transmitere , împreună cu adresa de restituire al din Anexa I a Regulamentului.

Agenţia de primire care primeşte un act pentru notificarea sau comunicarea căruia nu are competenţă teritorială transmite acest act, precum şi cererea, agenţiei de primire care are competenţă teritorială în acelaşi stat membru, dacă cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 4 alineatul (3) din Regulament şi informează în mod corespunzător agenţia de transmitere, utilizând formularul din Anexa I la Regulament.

Agenţia de primire care are competenţă teritorială informează, prin cele mai rapide mijloace agenţia de transmitere, cu privire la primirea actului, folosind formularul din Anexa I la Regulament.

Dacă notificarea sau comunicarea nu poate fi efectuată în termen de o lună de la primire, agenţia de primire informează imediat agenţia de transmitere prin intermediul certificatului din Anexa I la Regulament şi continuă să ia măsurile necesare pentru notificarea sau comunicarea actului, cu excepţia unor dispoziţii contrare din partea agenţiei de transmitere, în cazul în care notificarea sau comunicarea pare să se poată efectua într-un termen rezonabil.

Dacă formalităţile de notificare sau comunicare a actului au fost îndeplinite, se redactează un certificat completează în limba statului transmiţător sau într-o altă limbă pe care statul membru de origine a indicat că o acceptă şi se expediază agenţiei de transmitere împreună cu o copie a actului notificat sau comunicat, în cazul în care autoritatea transmiţătoare a solicitat, în condiţiile prevăzute de art. 4 alin. 5 din Regulament, să i se înapoieze un exemplar al actului.

Data comunicării sau a notificării

Data notificării sau comunicării unui document în temeiul articolului 7 din Regulament este data la care acesta este notificat sau comunicat în conformitate cu legislaţia din statul membru primitor.

Cu toate acestea, dacă actul trebuie notificat sau comunicat într-un termen determinat, în cadrul unei proceduri care va fi iniţiată sau este în curs de desfăşurare în statul membru transmiţător, data care se ia în considerare în ceea ce-l priveşte pe solicitant este stabilită în conformitate cu legislaţia din statul membru transmiţător.

Alte mijloace de transmitere şi de notificare sau comunicare a actelor judiciare
1. Transmiterea prin intermediul canalelor consulare sau diplomatice (art. 12 din Regulament);
2. Comunicarea de către agenţii diplomatici sau consulari (art. 13 din Regulament);
3. Comunicarea actelor prin intermediul serviciilor de curierat (art. 14 din Regulament).

Fiecare stat membru este liber să comunice actele judiciare, direct prin intermediul serviciilor de curierat, persoanelor care au reşedinţa într-un alt stat membru, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau echivalentul acesteia.

Costuri – Conform art. 5 alin. 2 din Regulament solicitantul suportă toate cheltuielile de traducere făcute înainte de transmiterea actului, fără a aduce atingere vreunei decizii adoptate ulterior de instanţă sau de autoritatea competentă cu privire la suportarea acestor cheltuieli.

Cerere directă de notificare sau comunicare

Orice persoană interesată într-o procedură judiciară poate comunica actele judiciare direct prin intermediul funcţionarilor publici, autorităţilor sau altor persoane competente din statul membru primitor.

În conformitate cu articolul 23 alineatul (1) din Regulament, orice stat membru îşi poate face cunoscută opoziţia faţă de notificarea sau comunicarea actelor judiciare pe teritoriul său.

Suspendarea pronunţării hotărârii sau repunerea în termen a pârâtului pentru exercitarea căilor de atac

În cazul în care o citaţie sau un act echivalent a trebuit să fie transmis într-un alt stat membru în vederea comunicării în conformitate cu dispoziţiile din Regulament, iar pârâtul nu s-a prezentat la înfăţişare, pronunţarea hotărârii se suspendă, până când se stabileşte existenţa următoarelor două situaţii:
– dacă actul a fost comunicat conform unei proceduri prevăzute de dreptul intern al statului membru de destinaţie pentru comunicarea actelor, în cauzele interne, persoanelor care se află pe teritoriul său, sau
– dacă actul a fost în fapt înmânat pârâtului sau la reşedinţa acestuia,  printr-un alt mijloc prevăzut în Regulament.

Totodată, se va verifica dacă, în ambele situaţii descrise mai sus, fie comunicarea, fie notificarea a avut loc în timp util, pentru ca pârâtul să se poată apăra.

Judecătorii pot pronunţa o hotărâre, chiar dacă nu s-a primit nicio dovadă de comunicare, în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ condiţiile următoare:
– actul a fost transmis prin unul din mijloacele prevăzute în Regulament,
– de la data transmiterii actului a trecut un termen considerat adecvat de către judecător în acel caz, dar nu mai puţin de şase luni,
– nu a putut fi obţinut niciun tip de certificat, cu toate că autorităţile sau organismele competente ale statului membru de destinaţie au  întreprins toate demersurile rezonabile în sensul obţinerii acestuia.

Când o citaţie sau un act echivalent a trebuit să fie transmis unui alt stat membru în scopul comunicării, în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului şi când s-a pronunţat o hotărâre împotriva unui pârât care nu s-a prezentat la înfăţişare, judecătorul are atribuţia de a dispune repunea pârâtului în termenul de exercitare a căii de atac (cu excepţia hotărârilor privind statutul sau capacitatea persoanei), dacă termenul a expirat, şi dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
–  pârâtul, din motive care nu îi sunt imputabile, nu a luat cunoştinţă în timp util de actul respectiv pentru a se apăra, sau nu a luat cunoştinţă de hotărâre în timp util pentru a o ataca în justiţie,
– pârâtul a prezentat la acţiune o apărare la prima vedere întemeiată.

Cererea de repunere în termen poate fi depusă numai după un termen rezonabil de la momentul în care pârâtul a luat cunoştinţă de hotărâre.

Regulamentul nu defineşte noţiunea de termen rezonabil, lăsând la aprecierea judecătorului calculul termenului şi aprecierea lui ca rezonabil, în funcţie de fiecare situaţie particulară în care este invocat.

Totuşi, orice stat membru poate face cunoscut, în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) din Regulament, faptul că o astfel de cerere este inadmisibilă dacă este formulată după expirarea termenului indicat în respectiva comunicare care nu poate fi în nici un caz mai scurt de un an de la data pronunțării hotărârii.


[1] Agenţiile care urmează să notifice sau să comunice acte judiciare sau extrajudiciare într-un alt stat membru.
[2] Agenţiile care primesc aceste acte judiciare sau extrajudiciare provenind dintr-un alt stat membru.


Grefier Mădălina-Adriana Vasiloaia

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate