Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Dreptul Uniunii Europene
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Declarația reprezentanților guvernelor statelor membre privind consecințele juridice ale hotărârii Curții de Justiție din Achmea, precum și protecția investițiilor în Uniunea Europeană
21.01.2019 | JURIDICE.ro


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice

REPREZENTANȚII GUVERNELOR STATELOR MEMBRE, ADOPTĂ URMĂTOAREA DECLARAȚIE

În Hotărârea din 6 martie 2018 din cauza Achmea/ Republica Slovacă (hotărârea Achmea), C-284/16, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că „articolele 267 și 344 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene] trebuie interpretate în sensul unei opozitii fata de prevederile din acord internațional încheiat între statele membre, […] în temeiul căruia un investitor dintr-unul din statele membre poate, în cazul unui litigiu privind investițiile într-un alt stat membru, să inițieze o procedura împotriva celui din urmă stat membru în fața unui tribunal arbitral a cărui jurisdicție se angajează să o accepte „(” clauze investitionale de arbitraj”).

Statele memebre sunt obligate să extragă toate efectele benefice din această hotărâre conform obligațiilor care le revin în temeiul dreptului Uniunii.

Dreptul Uniunii are prioritate faţă de tratatele bilaterale investiţionale încheiate între statele membre.[1] În consecinţă, toate clauzele de arbitraj investiţional cuprinse în tratatele bilaterale de investiţii încheiate între statele membre sunt incompatibile cu dreptul Uniunii şi, prin urmare, inaplicabile. Clauzele de arbitraj investiţional nu produc efecte, inclusiv în ceea ce privesc dispozițiile care prevăd o protecție extinsă a investițiilor efectuate înainte de reziliere pentru o perioadă suplimentară de timp (așa-numitele clauze de caduicitate sau clauze de încetare).

Un tribunal arbitral stabilit pe baza clauzelor de arbitraj investiţional este lipsit de jurisdicție, din cauza lipsei unei cereri întemeiate de arbitraj de către statul membru care este parte la tratatul bilateral de investiții.

În plus, acordurile internaționale încheiate de Uniune, inclusiv Tratatul privind Carta energiei, fac parte integrantă din ordinea juridică a UE și, prin urmare, trebuie să fie compatibile cu tratatele.[2] Tribunalele arbitrale au interpretat Tratatul privind Carta Energiei,  ca având de asemenea o clauză de arbitraj investiţional şi care se aplică între statele membre.[3] Interpretată într-o asemenea manieră, această clauză ar fi incompatibilă cu tratatele și, prin urmare, ar trebui să nu fie aplicată.[4] Atunci când investitorii din statele membre exercită una dintre libertățile fundamentale, precum libertatea de stabilire sau libera circulație a capitalurilor, acționează în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii și, prin urmare, se bucură de protecția acordată de aceste libertăți și, după caz, de legislația secundară relevantă, de Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene și de principiile generale ale dreptului Uniunii care includ, în special, nediscriminarea, proporționalitatea, securitatea juridică și protecția încrederii legitime.[5] În cazul în care un stat membru promulgă o măsură care derogă de la una dintre libertățile fundamentale garantate de dreptul Uniunii, această măsură intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii și drepturile fundamentale garantate de Cartă se aplică, de asemenea.[6]

Statele membre sunt obligate să furnizeze remedii suficiente pentru a asigura o protecție juridică efectivă a drepturilor investitorilor în temeiul dreptului Uniunii.[7] În special, fiecare stat membru trebuie să se asigure că instanțele sau tribunalele sale, în sensul dreptului Uniunii, îndeplinesc cerințele unei protecții jurisdicționale efective.[8]

Statele membre subliniază importanța  orientărilor privind modul în care legislația Uniunii protejează investițiile intracomunitare, inclusiv în ceea ce privește căile de atac. În acest context, statele membre iau act de Comunicarea „Protecția investițiilor intracomunitare” adoptată de Comisie la 19 iulie 2018.[9]

În lumina concluziilor Consiliului ECOFIN din 11 iulie 2017, statele membre și Comisia vor intensifica discuțiile fără întârzieri nejustificate, în scopul unei mai bune asigurări a unei protecții complete, puternice și eficiente a investițiilor în cadrul Uniunii Europene. Aceste discuții includ evaluarea proceselor și a mecanismelor existente de soluționare a litigiilor, precum și necesitatea și, în cazul în care se constată necesitatea, mijloacele de a crea noi sau de a îmbunătăți instrumentele și mecanismele relevante existente în conformitate cu legislația Uniunii.[10]

Această declarație nu aduce atingere repartizării competențelor între statele membre și Uniune.

Având în vedere cele de mai sus, statele membre declară că vor întreprinde următoarele acțiuni fără întârzieri nejustificate:

1. Prin prezenta declarație, statele membre informează tribunalele arbitrale de investiții cu privire la consecințele juridice ale hotărârii Achmea, astfel cum sunt enunțate în prezenta declarație, în toate procedurile de arbitraj intracomunitare de investiții care au fost inițiate fie în temeiul unor tratate bilaterale de investiții încheiate între state membre sau prin Tratatul privind Carta Energiei.

2. În cooperare cu un stat membru aflat în situaţia de a se apăra, statul membru pe teritoriul căruia este stabilit un investitor care a introdus o astfel de acțiune, va lua măsurile necesare pentru a informa tribunalele arbitrale investiţionale în cauză, cu privire la aceste consecințe. În mod similar, statelor membreaflate în situaţia de a-şi apăra interesle vor solicita instanțelor judecătorești, inclusiv intstanţelor din orice altă țară terță, care urmează să decidă în cadrul procedurilor legate de o hotărâre arbitrală în materie de investiții intracomunitare, să retragă aceste excepții sau să nu le execute din cauza lipsei unui consimțământ valabil.

3. Prin prezenta declarație, statele membre informează comunitatea investitorilor că nu ar trebui inițiată nicio procedură nouă de arbitraj intra-UE.

4. Statele membre care controlează întreprinderile care au inițiat proceduri de arbitraj în materie de investiții împotriva unui alt stat membru vor lua măsuri în temeiul legislației lor naționale care reglementează astfel de întreprinderi, în conformitate cu dreptul Uniunii, astfel încât acele întreprinderi să se retragă din cazurile pendinte de arbitraj investițional.

5. În lumina hotărârii Achmea, statele membre vor înceta toate tratatele bilaterale de investiții încheiate între ele prin intermediul unui tratat plurilateral sau în cazul în care acest lucru este recunoscut reciproc ca fiind mai avantajos, prin intermediul unui tratat bilateral.

6. Statele membre vor asigura o protecție juridică efectivă, în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, sub controlul Curții de Justiție, împotriva măsurilor de stat care fac obiectul procedurilor pendinte arbitrale investiționale intracomunitare.

7. Deciziile și sentințele arbitrale în cazurile de arbitraj investițional intra-UE care nu mai pot fi anulate și care au fost respectate în mod voluntar sau executate definitiv înainte de pronunțarea hotărârii Achmea nu ar trebui contestate. Statele membre vor discuta, în contextul tratatului plurilateral sau în contextul încheierii bilaterale, aranjamente practice, în conformitate cu dreptul Uniunii, pentru acordarea unor astfel de sentinţe și decizii arbitrale. Aceasta nu aduce atingere lipsei de competență a tribunalelor arbitrale în cazurile în curs de desfășurare intracomunitare.

8. Statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a depune instrumentele de ratificare, aprobare sau acceptare a tratatului plurilateral sau a oricărui tratat bilateral care reziliază tratate bilaterale de investiții între statele membre până la 6 decembrie 2019. Ei se vor informa reciproc și vor informa în timp util pe Secretarul General al Consiliului Uniunii Europene cu privire la orice obstacol pe care îl întâmpină și la măsurile pe care le iau pentru a depăși acest obstacol.

9. Dincolo de acțiunile referitoare la Tratatul privind Carta Energiei, pe baza acestei declarații, statele membre, împreună cu Comisia, vor discuta fără întârziere dacă sunt necesare măsuri suplimentare pentru a deduce toate consecințele hotărârii Achmea în ceea ce privește aplicarea în interiorul UE a Tratatului privind Carta Energiei.

În orice moment, pot fi adăugați semnatari suplimentari.

Întocmit la Bruxelles 15 ianuarie 2019.

State semnatare:

Belgia, Bulgaria, Cehia, Danemarca, Germania, Estonia, Irlanda, Grecia, Spania, Franţa, Croaţia, Italia, Cipru, Letonia, Lituania, Olanda, Austria, Polonia, Portugalia, Romania, Slovacia, Marea Britanie şi Irlanda de Nord.


[1] În ceea ce privește acordurile încheiate între statele membre, a se vedea hotărârile în cauza Matteucci, 235/87, UE: C: 1988: 460, punctul 21; și Budějovický Budvar, UE: C: 2009: 521, C-478/07, punctele 98 și 99 și Declarația 17 a Tratatului de la Lisabona privind supremația dreptului Uniunii.Același argument este regasit și în dreptul internațional public, în special în dispozițiile  Convenției de la Viena privind Legea Tratatelor și dreptul internaţional  (lex posterior).
[2] Hotărârea din Sahara Occidentală, C-266/16, UE: C: 2018: 118, punctele 42-51. În ceea ce privește Tratatul privind Carta Energiei, interpretarea sa sistemică în conformitate cu tratatele împiedică arbitrajul intracomunitar al statului investitor.
[3] Articolul 26 alineatul (3) din Tratatul privind Carta Energiei. Această interpretare este în prezent contestată în fața unei instanțe naționale în cauza nr. 4658-18, Curtea de Apel Svea, Novenergia II – Energie și Mediu (SCA) (Marele Ducat al Luxemburgului), SICAR vs Regatul Spaniei, Arbitrajul CSC (2015/06) .
[4] A se vedea Comunicarea „Protecția investițiilor intracomunitare”, adoptată de Comisie la 19 iulie 2018 (COM (2018) 547 final), paginile 3-4.
[5] Hotărârea Pfleger, C-390/12, UE: C: 2014: 281, punctele 30-37.
[6] Hotărârea Handels Jocuri online, C-685/15, UE: C: 2017: 452, punctele 55 și 56.
[7] Articolul 19 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), al doilea paragraf.
[8] Hotărârea Asociației sindicale a judecătorilor portughezi, C-64/16, UE: C: 2018: 117, punctele 31-37.
[9] COM (2018) 547 final
[10] Concluziile Consiliului privind Comunicarea Comisiei privind revizuirea la jumătatea perioadei a Planului de acțiune al Uniunii privind Piețele de Capital; disponibil aici.


Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate