Secţiuni » Jurisprudenţă
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţă curentă ÎCCJ / Dezlegarea unor chestiuni de drept / Recurs în interesul legii
Curţi de apelTribunaleJudecătorii
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE)
DezbateriCărţiProfesionişti
JURIDICE
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Jurisprudenta comunitara si inceputurile invocarii normelor de protectie a drepturilor omului, in special ale Conventiei Europene a Drepturilor Omului (CEDO)
01.06.2009 | JURIDICE.ro, Adriana Georgescu

JURIDICE - In Law We Trust

Jurisprudenta CJCE a fost marcata de o interpretare diferita, trecandu-se de la refuzul aplicarii regulilor juridice referitoare la drepturile omului, la acceptarea acestora, in mod indirect, urmand trimiterile la jurisprudenta CEDO si, in final, statuarea unor reguli proprii, in dreptul comunitar. [1]

Incepand cu Geitling [2], Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene isi limiteaza puterea de interpretare iar in cauza Stork [3], CJCE respinge aplicarea principiilor din materia drepturilor omului, acestea fiind considerate, in intregime, ca facand parte din dreptul national. CJCE interpreteaza in limitele tratatelor si nu prin prisma dreptului national si, in consecinta, nu se poate pronunta prin raportare la dreptul constitutional al unui stat membru (R.F. Germania). in cauza Sgarlata [4], CJCE a respins aplicarea normelor din domeniul drepturilor omului, subliniind competentele sale, prin trimitere la art. 173.

Presiunea curtilor constitutionale germane, a determinat CJCE sa-si modifice semnificativ pozitia fata de protectia drepturilor omului, intemeindu-si hotararile in baza principiilor constitutionale comune statelor membre. [5]

Cauza Stauder [6] este prima in care instanta comunitara ia in considerare protectia juridica a drepturilor omului. [7]

In aceasta cauza, Verwaltungsgeright Stuttgart a adresat intrebarea preliminara, daca se poate considera compatibil cu principiile generale de drept comunitar in vigoare o dispozitie dintr-un act comunitar (articolul 4 din decizia Decizia 69/71/CEE a Comisiei Comunitatilor Europene).

Decizia mentionata anterior se adresa tuturor statelor membre si autoriza aceste state, in vederea stimularii comercializarii cantitatilor de unt excedentare pe piata comuna, sa puna la dispozitia anumitor categorii de consumatori, care beneficiaza de asistenta sociala, unt la un pret mai mic decat pretul normal.

Decizia prevedea in doua din versiunile sale, printre care si versiunea germana, ca statele trebuie sa ia toate masurile pentru ca beneficiarii sa nu poata cumpara produsul in cauza decat dupa prezentarea unui „bon pe care sa fie mentionat numele acestora”, in timp ce in celelalte versiuni se face referire doar la un „bon individualizat”, care ar permite aplicarea unor mijloace de verificare, altele decat o desemnare nominala a beneficiarului.

Cu privire la interpretarea deciziei, CJCE a subliniat ca trebuie avuta in vedere intentia reala a autorului sau, cat si scopul urmarit de acesta, avand in vedere, in special, versiunile redactate in toate limbile. De asemenea, nu se paote admite ca autorii deciziei au dorit, in anumite state membre, sa impuna obligatii mai stricte decat altele. Comisia a publicat o rectificare a deciziei pentru versiunea germana.

In paragraful 7 al hotararii se subliniaza ca „astfel interpretata, dispozitia care face obiectul litigiului nu evidentiaza niciun element care sa poata pune in cauza drepturile fundamentale ale persoanei inscrise in principiile generale ale dreptului comunitar, a caror respectare este asigurata de catre Curte.”

Hotararea din cauza Internationale Handelsgesellschaft [8] a fost considerata drept o revenire la principiile expuse anterior, in materia drepturilor omului, de catre Curte cu scopul de a proteja dreptul comunitar [9], insa, in privinta doctrinei suprematiei dreptului comunitar [10], este utilizata cel mai dur limbaj de pana atunci. [11]

In aceasta cauza, avocatul general Dutheillet De Lamothe a prezentat concluziile la data de 2 decembrie 1970, cand a fost pronuntata si hotararea [12]. Avocatul General arata ca in patru cauze (11/70, 25/70, 26/70 si 30/70) se ridica aceleasi probleme, privind interpretarea Regulamentelor 102/64, 120/67 si 473/67 referitoare la licentele de import-export; in acest mod, Avocatul General analizeaza trei probleme (i) legalitatea externa (competentele institutiilor; procedurile incorecte din regulamente); (ii) legalitatea interna si (iii) validitatea Regulamentelor in cauza. Intrebarile transmise Curtii, referitoare la legalitatea interna a masurilor dispuse prin Regulament. „Legalitatea actelor comunitare poate fi judecata numai in lumina dreptului comunitar, scris sau nescris, dar niciodata in lumina dreptului national, chiar daca este vorba de dreptul constitutional.” (The legality of a Community measure can be judge in the light of the ordinary law, whether written or unwritten, but never in the light of the national law, even if that is a constitutional law.) Referirea Avocatului General la dreptul nescris are in vedere aplicarea principiilor dreptului comunitar in cauzele CJCE.

Avocatul General se intreaba daca principiile fundamentale ale sistemelor dreptului national pot functiona in dreptul comunitar? Raspunsul acestuia este ca „acestea contribuie la formarea filosofica, politica si legala a substratului comun al statelor membre, din care, prin jurisprudenta, apare dreptul comunitar nescris, unul dintre obiectivele esentiale ale acestuia [al dreptului] este, in mod precis, sa asigure respectarea drepturilor fundamentale ale particularului.”

„In acest sens, principiile fundamentale ale sistemului juridic national contribuie la a permite dreptului comunitar sa gaseasca in sine [in el insusi] resursele necesare asigurarii, in cazul in care este necesar, respectarea drepturilor fundamentale care formeaza de mostenire comuna a statelor membre.”

„Acesta posibilitate a dreptului comunitar, de asigurare prin sine si in toate circumstantele si in orice situatie a protectiei drepturilor omului, recunoscute ca fundamentale, a fost deja afirmata in hotararea Curtii din 12 noiembrie 1969 in Erich Stauder v. City of Ulm Sozialamt ([1969], Culegere). Curtea ar trebui sa reafirme aici, chiar mai puternic, in opinia mea, pentru cauza de fata aplicabilitatea in acest scop.”

In fapt, drepturile fundamentale invocate aici – si anume ca particularului nu trebuie sa i se limiteze libertatea de actiune dincolo de gradul necesar pentru interesul general – este deja garantat, atat de catre principiile generale de drept comunitar, a caror respectare este asigurata de catre Curte, precum si printr-o dispozitie expresa a tratatului.” [13]

CJCE a preluat din concluziile avocatului general si, pe fond, a pastrat propunerile acestuia de solutionare a cauzei.

In cauza Internationale Handelsgesellschaft instanta de trimitere (Verwaltungsgeright – tribunalul administrativ din Frankfurt am Main) a apreciat ca sistemul de garantii [al Comunitatii Europene] este contrar anumitor principii structurale ale dreptului constitutional national, care trebuie sa fie protejate in cadrul dreptului comunitar, astfel incat suprematia dreptului supranational sa cedeze in fata principiilor Legii fundamentale Germane. Se precizeaza ca „sistemul de garantii aduce atingere principiilor libertatii de actiune si de dispozitie, libertatii economice si proportionalitatii care rezulta, in special, din articolul 2 primul paragraf si din articolul 14 din Legea fundamentala.”

Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene a luat in discutie problema protectiei drepturilor fundamentale in ordinea juridica comunitara, observand ca recurgerea la norme sau notiuni juridice ale dreptului national pentru aprecierea validitatii actelor adoptate de institutiile Comunitatii ar aduce atingere unitatii si eficientei dreptului comunitar.

Mai mult dreptul nascut din tratat, izvor de drept autonom [14], nu poate, prin natura sa, sa fie inlaturat prin normele de drept national, oricare ar fi acestea, fara a-si pierde caracterul comunitar si fara a pune in discutie fundamentul juridic al Comunitatii insasi.

Prin urmare, invocarea atingerilor aduse fie drepturilor fundamentale, astfel cum sunt prevazute de Constitutia unui stat membru, fie principiilor unei structuri constitutionale, nu poate afecta validitatea unui act al Comunitatii sau efectul acestuia pe teritoriul respectivului stat.

Cu toate acestea este necesar – din perspectiva CJCE – sa se examineze daca a fost incalcata o alta garantie similara, inerenta dreptului comunitar.

Intr-adevar, admite CJCE, respectarea drepturilor fundamentale face parte integranta din principiile generale de drept a caror respectare este asigurata de Curtea de Justitie. De asemenea, CJCE a aratat ca protejarea acestor drepturi, care se inspira din traditiile constitutionale comune ale statelor membre, trebuie sa fie asigurata in cadrul structurii si obiectivelor Comunitatii.

In cauza Nold [15], o societate in comandita din Germania a fost dezavantajata de o decizie a Comisiei care autoriza anumite vanzari conditionate de angajamentul pentru cumparatorul comerciant angrosist de a incheia contracte pe doi ani privind o achizitie minima de 6000 tone.

Cu privire la obiectia de pretinsa incalcare a drepturilor fundamentale, societatea Nold a sustinut ca unele dintre drepturile sale fundamentale au fost incalcate prin aceea ca restrictiile impuse de noua reglementare comerciala autorizata de Comisie au ca efect, prin eliminarea aprovizionarii directe, periclitarea atat a rentabilitatii intreprinderii, cat si a deuvoltarii libere a activitatii sale comerciale, pana la punctul in care este pusa in pericol insasi existenta acesteia.

Reclamanta (Nold) sustine ca i se aduce atingere unui drept asemanator dreptului de proprietate, precum si dreptului la libera exercitare a activitatilor profesionale, protejate prin Legea fundamentala a Republicii Federale Germania, prin constitutiile celorlalte state membre, precum si prin diverse instrumente internationale, in special Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului din 4 noiembrie 1950, inclusiv Procolul aditional din 20 martie 1950.

In paragraful 13 CJCE reaminteste ca s-a pronuntat deja in privinta drepturilor fundamentale, care fac parte din principiile generale de drept a caror respectare este asigurata de catre Curte. „Pentru a asigura apararea acestor drepturi, Curtea este obligata sa se inspire din traditiile constitutionale comune statelor membre si prin urmare, nu poate accepta masuri incompatibile cu drepturile fundamentale recunoscute si garantate de constitutiile acestor state.”

Este un aspect diferit de Internationale Handelsgesellschaft in care CJCE nu admitea si nu sublinia in modul cel mai direct ca este tinuta/obligata sa ia in considerare. In acest fel, s-a realizat trecerea de la asigurarea voluntara la carcterul obligatoriu al respectarii drepturilor omului. De aici si pana la invocarea, direct de catre CJCE, a dispozitiilor CEDO nu a fost decat un pas.

In aceasta cauza, se face referire in mod direct la Conventia Europeana a Drepturilor Omului. „Instrumentele internationale privind apararea drepturilor omului, la care statele membre au cooperat sau au aderat, pot furniza, de asemenea, indicatii de care sa se tina seama in cadrul dreptului comunitar.”

Cu privire la limitarile aduse drepturilor particularilor, Curtea a subliniat ca „desi se garanteaza protectia dreptului de proprietate prin sistemul constitutional al fiecarui stat membru si se acorda garantii similare la exercitarea libera a comertului, muncii si a altor activitati profesionale, drepturile astfel garantate, departe de a parea prerogative absolute, trebuie apreciate in lumina functiei sociale a bunurilor si a activitatilor aparate.”

„Din aceasta cauza, drepturile de aceasta natura nu sunt garantate prin lege decat sub rezerva unor limitari prevazute de interesul public.”

In cadrul ordinii juridice comunitare este, de asemenea, legitim ca aceste drepturi sa fie supuse, in cazul in care este necesar, anumitor limitari justificate de obiectivele de interes general urmarite de Comunitate, cu conditia sa nu se aduca atingere substantei acestor drepturi.”

„In ceea ce priveste garantiile conferite intreprinderii in special, acestea nu pot in nici un caz sa fie extinse pentru a apara simple interese sau posibilitati comerciale, al caror caracter aleatoriu este inerent esentei activitatii economice.”

In cauza Watson si Belmann [16] prin intrebarea preliminara se solicita interpretarea dispozitiilor de drept comunitar referitoare la interzicerea discriminarii intre resortisantii statelor membre si la libera circulatie a persoanelor, precum si la aplicabilitatea, in dreptul comunitar, a principiilor fundamentale enuntate in Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

In aceasta cauza, Avocatul General Trabucchi, a aratat ca normele Conventiei Europene a Drepturilor Omului au un „caracter autonom” in interpretarea dreptului comunitar [17].

In cauza Hauer [18], se reaminteste (pct. 14) de cauza Internationale Handelsgesellschaft [19], in care a subliniat ca intrebarea preliminara privind o incalcare eventuala a drepturilor fundamentale de catre un act al institutiilor Comunitatilor nu poate fi apreciata altfel decat in cadrul dreptului comunitar insusi. Introducerea unor criterii de apreciere speciale, referitoare la legislatia sau ordinea constitutionala a unui anumit stat membru, datorita faptului ca ar aduce atingere unitatii materiale si eficacitatii dreptului comunitar, ar duce in mod inevitabil la ruperea unitatii pietei comune si la punerea in pericol a coeziunii Comunitatii.

Curtea a subliniat, de asemenea, in hotararea mentionata si, ulterior, in cauza Nold [20], ca drepturile fundamentale fac parte integranta din principiile generale ale dreptului, a caror respectare o asigura; protejand aceste drepturi, Curtea este obligata sa se inspire din traditiile constitutionale comune statelor membre, astfel incat nu pot fi admise in Comunitate masuri incompatibile cu drepturile fundamentale recunoscute de constitutiile acestor state; ca instrumentele internationale privind protectia drepturilor omului, la care statele membre au cooperat sau au aderat, pot furniza, de asemenea, indicatii de care ar trebui sa se tina seama in cadrul dreptului comunitar. Aceasta conceptie a fost ulterior recunoscuta de catre Declaratia comuna a Parlamentului European, a Consiliului si a Comisiei, din 5 aprilie 1977, care, dupa ce aminteste jurisprudenta Curtii, se refera, pe de o parte, la drepturile garantate de constitutiile statelor membre si, pe de alta parte, la Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale din 4 noiembrie 1950 (JO 1977, C 103, p. 1) (pct. 15).

Acestea sunt cateva dintre cauzele de la inceputul raporturilor dintre Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, reflectand, partial, din cuprinsul hotararilor si al concluziilor, elementele esentiale ale admisibilitatii dreptului conventional.

__________

[1] Helen Toner, Partnership Rights, Free Movement, and EU Law, Hart Publishing, 2004, 124; Karen J. Alter, Establishing the Supremacy of European Law. The Making of an International Rule of Law in Europe, OUP, 2003; J.H.H. Weiler, Principles of constitutional law – the protection of human rights, International and Regional Trade Law: The Law of the European Union, Teaching Materials for Fall 2001; Gerhard Bebr, Development of judicial control of the European communities, Ed. Brill, Nijhoff, Haga, 1981; Juha Raitio, The principle of legal certainty in EC law, Kluwer Academic Publishers, Dordrecht, 2003; capitolul „Reception of Human Rights via EC Law” in volumul Murray Hunt, Using Human Rights Law in English Courts, Hart Publishing, 1997, p. 263 si urm.

[2] CJCE, 2/56, Geitling Ruhrkohlen-Verkaufsgesellschaft e.a. / Inalta Autoritate, hotararea din 20.03.1957, Rec. 1957, p. 9

[3] CJCE, 1/58, Stork & Cie/Inaltei Autoritati a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului, hotararea din 04.02.1959, Rec. 1959, p.43. Stork, importator de carbune, a actionat in judecata CECO intrucat una din deciziile sale incalca dreptul constitutional german.

[4] CJCE, 40/64, Sgarlata e.a. / Comisia CEE, hotararea din 01.04.1965, Rec. 1965, p. 279

[5] Laurent Scheeck, Solving Europe’s Binary Human Rights Puzzle. The Interaction between Supranational Courts as a Parameter of European Governance, Questions de Recherche, N° 15 – October 2005, Centre d’études et de recherches internationales, Paris, CERI, p. 17

[6] CJCE, 29/69, Stauder / Stadt Ulm, hotararea din 12.11.1969, Rec. 1969, p. 419

[7] Concluziile avocatului general Roemer au fost prezentate la data de 29 octombrie 1969.

[8] CJCE, 11/70, Internationale Handelsgesellschaft mbH / Einfuhr- und Vorratsstelle für Getreide und Futtermittel, hotararea din 17 decembrie 1970, Rec.1970, p. 1125

[9] Renaud Dehousse, La Cour de Justice des Communautés européennes, Ed. Montchrestien, Paris, 1994, p. 61

[10] Gerhard Bebr, Development of judicial control of the European communities, Ed. Brill, Nijhoff, Haga, 1981, p. 110; Franz C. Mayer, Supremacy – Lost ?, German Law Journal, 11/2005, p. 88

[11] In continuarea motivarilor din cauzele 26/62 Van Gend and Loos, 6/64, Costa/ENEL, 106/77, Simmenthal. Aceasta motivare a fost reluata mai tarziu in cauzele C-473/93, Comisia/Luxemburg, par. 38; C-285/98, Kreil/Germania.

[12] Concluziile au fost publicate si in Andrew Oppenheimer, The relationship between European Community law and national law, Cambridge University Press, 1994, p. 425-427

[13] Principiile generale si-au gasit aplicabilitatea in cauzele 8/55, hotararea din 29.11.1955, Fédération charbonniere de Belgique / Haute Autorité, Rec. 1955, p. 201 si 15/57, hotararea din 12.06.1958, Compagnie des hauts fourneaux de Chasse / Haute Autorité, Rec. 1958, p. 157. De asemnea, au fost considerate aplicabile art. 39 si 40 referitoare la regulile de organitare a pietei, care trebuie sa tina seama de obiectivele comunitare.

[14] Cauza 6/64, Costa/Enel, citata supra

[15] CJCE, 4/73, Nold KG / Commission, hotararea din 14 mai 1974, Nold Rec. 1974, p. 491. Concluziile avocatului general Trabucchi au fost prezentate la data de 28 martie 1974.

Banu, Mihai: Drept comunitar. Principii generale de drept. Drepturi fundamentale ale persoanei. Respectare in ordinea jurica comunitara. Drept de proprietate. Exercitare libera de activitati profesionale. Limite. Functie sociala a anumitor drepturi. Interes general al Comunitatii. Substanta intangibila a drepturilor, Revista romana de drept al afacerilor 2007 no 07 p. 159-171.

[16] CJCE, 118/75, Watson et Belmann, hotararea din 07.07.1976. Rec. 1976, p. 1185; Concluziile avocatului general Trabucchi au fost prezentate la data de 2 iunie 1976.

[17] Murray Hunt, Using Human Rights Law in English Courts, Hart Publishing, 1997, p. 265

[18] CJCE, 44/79, Hauer / Land Rheinland-Pfalz, hotararea din 13.12.1979, Rec. 1979, p. 3727

[19] CJCE, 11/70, Internationale Handelsgesellschaft, citata supra

[20] CJCE, 4/73, Nold, citata supra

Adriana Georgescu


Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.