BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul munciiCyberlaw
 
Banking
DezbateriCărţiProfesionişti
CMS CMK
 
Print Friendly, PDF & Email

Mugur Isărescu: Astăzi, în împrejurările în care mulți posesori de diplome universitare nu-și onorează licențele în câmpul muncii, acțiunea lor umană reducându-se la activități fizice, în țară ori în străinătate, diploma nu mai poate fi un criteriu valabil (al intelectualității)
24.01.2019 | JURIDICE.ro


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Luni, 21 ianuarie 2019, Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a ținut un discurs în cadrul conferinței „Locul și rolul elitelor în conducerea statelor democratice.” Conferința a avut loc în cadrul seriei de evenimente și dezbateri „Viitorul României” lansate de Marea Lojă Națională din România, potrivit unui comunicat.

Mugur Isărescu:Mises scrie: “Acțiunea umană este o manifestare a spiritului. Prin spirit înțelegând un factor necunoscut care le-a permis oamenilor să realizeze tot ce au realizat – teorii și poeme, catedrale și simfonii, automobile și avioane”. Într-un fel, psihologii de astăzi îl confirmă pe Mises când spun că spiritual implică un raționament bazat pe “stări mentale inobservabile”, precum dorința și credința. Dar numeroși autori contemporani fac trimitere la “stările voliționale”, făcând ample referiri la “intenționalitate – un criteriu de distincție al lumii oamenilor în raport cu lumea lucrurilor.”

Dacă însă nu doar oamenii fac lucruri – albinele bunăoară construiesc hexagoane, ca și oamenii – un străvechi dicton spune că oamenii le proiectează mai întâi în minte. Iar când mintea devine materie primă a lucrurilor pe care le fac oamenii, avem de-a face cu munca intelectuală.

Unele cărți scriu că statistica – atunci când face numărători privind acea parte a populației active numită intelectualitate – îi caută pe toți cei care își câștigă existența folosindu-și creierul ca materie primă. Ce criteriu folosește? Unul singur: diploma unei instituții de învățământ superior. Astăzi însă, în împrejurările în care mulți posesori de diplome universitare nu-și onorează licențele în câmpul muncii, acțiunea lor umană reducându-se la activități fizice, în țară ori în străinătate, diploma nu mai poate fi un criteriu valabil. De altfel, clasa intelectualilor nici nu mai e numărată.

Așadar, în expunerea din această seară nu apelez la statistici. Nu au cum să-mi fie de folos. Iată de ce – chiar dacă subiectivismul ar putea fi inevitabil – voi folosi un concept în exclusivitate calitativ. Și anume: elitele intelectuale. Viața mi-a oferit șansa, în aproape 70 de ani, să întâlnesc, să cunosc îndeaproape și să colaborez cu personalități marcante din țară și din străinătate, ce se încadrează cu brio în această categorie socială: elitele intelectuale.

Îmi face plăcere, astăzi, să-mi amintesc – nu fără firească emoție – de mulți dintre profesorii mei de la Academia de Studii Economice: o combinație de distincție, autoritate și competență. În a doua jumătate a anilor 1960, când marxismul domina științele economice, la catedrele ASE-ului urcau mari intelectuali ce reușeau să deschidă larg o fereastră prin care ne îndemnau să privim și să vedem drumul în viitor. Și care ne-au transmis spiritul gândirii novatoare și capacitatea de a înțelege știința economică dincolo de ideologii. De la marii mei dascăli de la ASE am învățat, ca student în anii ’60-’70, cât de importantă este gândirea modernă, deprinsă de povara ideologiei comuniste, în analiza economică. Idei pe care le transmiteau deseori “printre rânduri”.

După evenimentele din decembrie 1989, România a intrat într-un amplu proces de tranziție de la o economie închisă, de comandă, la o economie deschisă de piață liberă. Mi s-a făcut onoarea, în acest context, să mi se încredințeze mandatul de guvernator al Băncii Naționale. În 2000, pentru un an, am îndeplinit și un mandat de Prim-Ministru. În acei ani, am devenit membru al Clubului de la Roma, membru al „Trilateralei” (America, Europa, Asia) și al altor organisme internaționale. Am cunoscut șefi de state, de guverne, guvernatori ai băncilor centrale din întreaga lume, personalități ale vieții culturale. O mare șansă, în formarea mea profesională și intelectuală, să compar ce am aflat din lecturile mele cu nenumărate “cazuri” din realitatea vie a lumii de astăzi. Am înțeles mai bine că sublinierile lui James Surowiecki, în cunoscuta sa carte “Înțelepciunea mulțimilor” – o carte despre afaceri, societatea și viața de zi cu zi – și anume că epoca maselor nu este o închipuire, ci o realitate, nu pune în nici un fel în umbră rolul elitelor. Și, mai cu seamă, nu pune în umbră rolul elitelor intelectuale. Inteligența maselor, a grupurilor reprezintă într-adevăr o forță ce se manifestă activ în dezvoltarea societăților moderne. Surowiecki demonstrează că grupurile, împreună, pot ajunge la decizii înțelepte. Spre deosebire de Gustave Le Bon, care în faimoasa lui carte “Psihologia maselor”, vede că “o mulțime poate fi lașă, crudă, însă niciodată nu poate fi inteligentă”. Surowiecki, confirmat de multe studii contemporane – crede în inteligența colectivă, “capabilă să ducă la decizii înțelepte”. El observă că “înțelepciunea mulțimilor face ca societatea să producă motoare, îmbrăcăminte, mâncare; face ca bursele să funcționeze, magazinele să vândă fără întrerupere, contribuabilii să plătească taxe, școlile să funcționeze, câmpurile să fie lucrate”. Sintetizând, face să crească valoarea adăugată și societatea să progreseze. Referirea e făcută însă la grupurile organizate, a căror inteligență depinde de capacitatea de a gândi și a acționa a celor care le compun. Și a celor care le conduc. În astfel de grupuri influența unor personalități intelectuale poate fi mare; atât de mare încât să influențeze puternic deciziile grupului, în sensul că din informații colective se ajunge la soluții pe care niciunul dintre membrii unor colective, mici, mari sau foarte mari, să le fi menționat. Dar niciodată, în nicio împrejurare, inteligența colectivă nu se afirmă și nu ajunge la rezultate bune fără un management inteligent și fără elite intelectuale care să miște lucrurile înspre rezultate bune sau chiar excepționale. Istoria de 139 de ani a Băncii Naționale este încărcată cu dovezi certe în acest sens.”

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate