Secţiuni » Selected
Selected Top Legal
CorporatePlatinum members
3 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Valeriu Stoica: Nu e Dumnezeu judecătorul, dar, în acelaşi timp, dintre toate profesiile, cea mai dificilă meserie este cea de judecător
28.01.2019 | JURIDICE.ro

Duminică, 27 ianuarie 2019, prof. univ. dr. av. Valeriu Stoica, fondatorul STOICA și Asociații, a acordat un interviu portalului adevărul.ro.

Prof. univ. dr. av. Valeriu Stoica: „În afară de motivarea sentinţei, ce ar mai putea face judecătorii ca să convingă? Spre deosebire de cei pe care-i condamnă, ei nu au televiziuni la dispoziţie. Judecătorii trebuie să convingă, în primul rând, prin motivarea sentinţei, prin modul în care analizează probele, prin felul în care le interpretează, prin modul în care stabilesc adevărul şi aplică legea. Nu e uşor. Nu e o simplă profesie.

Nu e Dumnezeu judecătorul, dar, în acelaşi timp, dintre toate profesiile, cea mai dificilă meserie este cea de judecător. Poate, după aceea, este cea de medic. Cred că e nevoie ca, în corpul magistraţilor, să se creeze masa critică pentru autocorectarea erorilor judiciare. Există un sistem specific de corectare în justiţie – e vorba de acest sistem al căilor de atac. Dar el nu e suficient. Pentru că se pot face erori chiar în sistemul căilor de atac.

E nevoie de conştiinţa faptului că poţi greşi. Un magistrat bun este conştient de faptul că poate greşi. Tocmai pentru că, în scaunul judecăţii, are cea mai mare putere, tocmai pentru că el decide, trebuie să fie mereu conştient că nu e infailibil. Asta îi dă resursa intelectuală şi sufletească pentru a se verifica în permanenţă şi pentru a preveni săvârşirea eroilor. Nu înseamnă că nu se pot face greşeli. Toate sistemele de justiţie din lume, chiar şi cele mai performante săvârşesc erori. Dar trebuie ca sistemul însuşi să aibă forţa să se corecteze. Pentru că, în momentul în care sistemul de justiţie nu are această capacitate, cei din afara sistemului profită de aceste erori şi transformă erorile în vârful de lance pentru demolarea sistemului.

Este ceea ce s-a întâmplat în  ultimii doi ani în România, pornind de la erorile judiciare, unele reale, altele nu chiar atât de reale. Dar, speculându-se aceste erori, s-a creat imaginea că, în întregul ei, justiţia funcţionează rău. Or, asta e o imagine falsă. O manipulare. În realitate, de 10-15 ani, sistemul de justiţie din România a mers din ce în ce mai bine. Dacă facem o comparaţie între puterea judecătorească, puterea executivă şi puterea legislativă, de departe, puterea judecătorească funcţionează cel mai aproape de parametrii democraţiei constituţionale.

Nu fac parte dintre aceia care hulesc Curtea Constituţională. Acolo unde e loc de alb şi de negru, e loc şi de gri. Sunt multe decizii foarte bune pe care le-a dat CCR pentru consolidarea statului de drept în România. E adevărat că au fost şi unele decizii care, în momente importante, au stricat echilibrul.

Trebuie să existe un sistem care să garanteze neutralitatea membrilor CCR, pe de-o parte, iar pe de altă parte să garanteze competenţa lor profesională. De-a lungul timpului, au fost la CCR foarte buni profesionişti. Unii dintre ei, însă, n-au uitat cine i-a numit. Şi nu mă refer doar la cei care au fost numiţi de forţe de stânga, ci şi la cei care au fost numiţi de forţe de dreapta. Partizanatul, din păcate, s-a manifestat şi într-un sens, şi în celălalt. Este nevoie de o schimbare a acestui sistem. Nu cred că se va putea face, pentru că nu cred că e posibilă o revizuire a Constituţiei mai ales în chestiuni radicale, de maximă importanţă, foarte curând. Până la urmă, CCR, aşa cum ea, cu bune şi rele, se poate consolida prin jurisprudenţa constituţională. Speranţa mea e că, în timp, aceste influenţe politice se vor diminua, în aşa fel încât, pe lângă textele Constituţiei, să avem un corp de reguli stabilite în mod raţional în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Şi ele să completeze foarte bine Legea fundamentală.”


Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!






JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Au fost scrise până acum 3 de comentarii cu privire la articolul “Valeriu Stoica: Nu e Dumnezeu judecătorul, dar, în acelaşi timp, dintre toate profesiile, cea mai dificilă meserie este cea de judecător”

  1. Amelia FARMATHY spune:

    Din păcate, trebuie să îl contrazic pe unicul ministru al justiției care i-a scos, efectiv, pe judecători din mizerie_căci așa a fost -, ocupându-se, fără a se teme de populism ieftine ce fac carieră în ziua de astăzi, de lefurile magistraților care, pe vremea domniei sale, erau mai mici decât cele încasate de personalul cu studii medii sau opt clase de la fosta Electrica.

    Profesia de judecător nu e ca mai grea dintre toate, nici pomeneală (dacă te duce capul și și știi să conduci tu dosarele, iar nu ele pe tine, adică dacă nu ești ezitant și știi de ai de făcut, restul e destul de ok, altminteri oamenii ar fugi,dacă ar fi atât de greu), un medic, spre exemplu, are treburi mult mai complicate de rezolvat, însă această profesie are o altă trăsătură: fie te consumă_ dacă îți pasă și te apasă sau dacă ai avut realul și frecventul ghinion să nimerești în instanțe (secții) cu volum mare sau extrem de mare de activitate, dacă nu…, boier rămâi până la pensie și intri lejer ”în prelungiri” după 65, adică nu te dai dus la pensie – fie te menține veșnic tânăr pentru că niciodată, în realitate, nu ți-a păsat și tot ce a contat a fost prestigiul social al funcției și,acum, de vreo 10-maxim 15 ani, și banii (indemnizația adică) care vin la pachet odată cu funcția.
    Judecătorul nu e Dumnezeu pentru că dreptatea și procesele sunt, aici, pe pământ, iar judecata e, pentru cine crede, doar acolo, Sus, în Ceruri.

    În ceea ce îi privește pe judecătorii Curții Constituționale, mi se pare nepotrivită această denumire pentru că nu au nici o legătură cu cariera de magistrat (cel puțin o parte din ei), și atunci nu pot fi confundați cu aceștia.
    De aceea, cred că mai nimerit ar trebui redenumiți consilieri ai Curții Constituționale, nu judecători, dacă numirea lor nu se dorește a se realiza, prin tragere la sorț, așa cum ar fi firesc _dacă tot se bate toba pe spinarea Înaltei Curți cu nesfârșite trageri la sorți, ca și când regula ar fi parțialitatea judecătorului, nu imparțialitatea_ dintre judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, 3 din contencios (cel mai apropiat domeniu de constituțional), câte doi de la secțiile civile și un penalist, spre exemplu.

    Și, în cazul acesta, să redevină concursul serios de promovare la Înalta, nu interviuri despre banalități, cum se întâmplă în prezent, plus compuneri despre ”stilul” hotărârilor (rareori am citit evaluări în care să se sublinieze carența de logică a motivărilor prezentate ca model de activitate, mai degrabă se realiza, așa cum fac și eu, numai că eu nu evaluez pe nimeni, o absolut necesară – dar nu suficientă pentru evaluarea capacității profesionale a celui evaluat – ”poliție” a stilului și a ortografiei) prezentate la mapa de candidatură.
    Este de neconceput, dacă vrei să promovezi meritocrația, să nu evaluezi profesional serios, chiar extrem de riguros, candidații și să îi întrebi despre… deontologie, când de deontologie a fost vorba până să ajungă la candidatură, că, altminteri, nu mai ajungeau.
    A, și să nu uit, poate, într-o zi, o auzi careva, pe lângă evaluarea drastică, și un test de logică, căci o să susțin întotdeauna că, dacă avem ceva ce ar prisosi, aceea e prostia.

    În cazul sistemului de justiție, fără a generaliza desigur, se întâlnește, sporadic, dar periculos, prostia harnică: niciodată în urmă, cu toate lucrările la zi(d), dar capabilă de mari inepții și, de regulă, foarte ambițioasă, extrem de ”deontoloagă”, pătrunsă de ”misie”_aproape că ar pleca cu plăcuța de DUJE pe frunte la metrou sau la mașina ce o așteaptă (de regulă, deși, hm, acum pare mai degrabă invers, prostia nu conduce) – și, uneori (absolut neplăcut), puțin isterică (atunci când e scoasă din ”tipic”).

    Dar să nu ne dați de numărat… ”furnici”, cum am m-am trezit de curând, pe birou, cu un așa – zis test psihologic, ceva de nu se mai termina, cu tot felul de întrebări stupide de genul: ”Vă simțiți uneori singur? (DA, când plec seara de la muncă și mă gândesc că mașina e în spatele cam nesigur al Curții), ”Ce vă place să faceți în timpul liber?”(eu m-am gândit să scriu că îmi place să… sXx, dacă tot vor un răspuns direct, la așa întrebări idioate), ”Ați avut gânduri/sentimente negative în ultima vreme?” (m-am întrebat dacă înjuratul în surdină, în intimitate, atunci când vezi/auzi/citești aberații e un sentiment negativ), ”Dormiți bine noaptea?” (bine că nu ne întreabă dacă dormim singuri sau nu)) etc…..
    Bănuiesc că au dat bani buni pe așa chestionar, că era al naibii de lung și savant întocmit, cu chenărele, cu sublinieri, cu grafică ”mișto”, ce mai încoace și-ncolo, asta știu singur, numai că, deși avem printre noi și din aceia cu probleme la mansardă (pariu că pot răspunde al naibii de bine la testul lor de doi lei și o sută de pagini), îs bani aruncați pentru 95% dintre noi căci: nu suntem nebuni și nici nu ne propunem să o luăm razna.
    Avem încă răbdare.

    • Florin-Iulian HRIB spune:

      E bună asta cu „prostia harnică”, m-am lovit şi eu de ea la CAAI, unde conta cantitatea, nu calitatea, cel puţin la secţia penală. Ba mai mult, grefierii erau, practic, şantajaţi cu chestia asta, în sensul că şefii refuzau să-ţi dea liber dacă nu erai la zi cu lucrările. Prima dată am păţit-o cînd am vrut să înregistrez o cerere pentru acordarea a două zile de concediu de odihnă pentru a merge la nunta unei rude şi trebuia să confirm participarea cu 3 săptămîni înainte. Eu, de bună-credinţă, m-am dus să anunţ grefiera-şefă şi preşedintele secţiei penale că peste o lună aveam nevoie de liber ca să particip la nunta respectivă, însă am avut surpriza neplăcută să constat că „nu aşa se procedează aici”! Pur şi simplu nu-ţi semnează nimeni cererea de concediu dacă grefiera-şefă sau şeful secţiei susţine că nu eşti la zi cu lucrările. În plus, la CAAI (nu ştiu la alte instanţe cum e), nici măcar nu vor cei de la registratură să-ţi înregistreze cererea de concediu dacă nu are semnătura şefilor!? Cred că e inutil să menţionez că abia cu o zi înainte de nuntă, adică vinerea, pe la ora 15, m-a anunţat grefiera-şefă a secţiei penale că mi-a fost aprobată cererea de concediu, pe care am fost silit să o reiterez cu cîteva zile înainte de eveniment…

      Şi eu îmi permit să-l contrazic pe fostul meu profesor de la Fac. de Drept din Bucureşti, în sensul că profesia de judecător nu este mai grea decît cea de medic, chirurg, îndeosebi. De altfel, un alt profesor de la aceeaşi facultate ne spunea exact invers, anume că medicii au o profesie mai grea decît judecătorii. Consider că profesiile care implică răspunderea directă pentru vieţile oamenilor (chirurg, pilot de avioane, ofiţer pe front etc.) sînt mult mai dificile, cel puţin din punct de vedere al stresului suportat. Desigur, vorba dnei Farmathy, dacă nu-ţi pasă de meseria ta, atunci „boier rămâi până la pensie”…

      Citez din autor: „E nevoie de conştiinţa faptului că poţi greşi.” Dar cînd judecătorul din faţa ta are conştiinţa faptului că greşeşte şi, totuşi, te arde, cu luciri demente de satisfacţie că ţi-a tras-o?! Ce ziceţi de asemenea specimene, care se mai caţără şi în funcţii de conducere?

      Consider că justiţia nu se va însănătoşi atîta vreme cît recrutarea judecătorilor, a procurorilor şi a grefierilor se va face pe criterii diferite. Eu aş obliga toţi juzii şi procurorii din sistem la ora actuală să dea examene de Drept, de Logică, interviu şi test psihologic, aşa cum se dau la INM. De asemenea, aş obliga toţi grefierii din sistem să dea acelaşi examen de drept care se dă la SNG. Aş face pariu că mai mult de jumătate dintre cei aflaţi în sistem ar pica la astfel de examene.

      Cît despre CCR, cred că nici Dunărea nu-i mai spală pe membrii săi după numeroasele decizii „controversate”, ca să fiu blînd în exprimare, pe care le-au dat în ultimii 7 ani, începînd cu infama „erată” din 2012.

  2. Amelia FARMATHY spune:

    Scuze pentru erorile de tehnoredactare, încet-încet cad și eu sub vraja acestei ”președenții”, visez la cormorani și, cum nu, la băi lungi în piscină.
    Și, atunci, îmi scapă neesențialele. 🙂

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.