Cristiana Oprea: Am decis să elimin toate lucrurile din viața mea pe care nu le făceam cu toată convingerea
29 ianuarie 2019 | Alina MATEI
Alina Matei
Cristiana Oprea
Alina Matei: Mulțumesc, Cristiana, pentru că ai acceptat să acorzi un interviu cititorilor JURIDICE.ro. Te rog să ne povestești cum ai făcut virajul – nu îmi dau seama dacă e la dreapta sau la stânga – de la arhitectură la pilot de raliu.
Cristiana Oprea: Mulțumesc pentru invitație! Trecerea de la arhitectură la raliuri nu a fost neapărat un viraj, cât un demaraj spre viitor. Pasiunea pentru mașini a început să se concretizeze în 2015 prin blogul meu emoticar.ro. S-a extins firesc cu o componentă educativă extrem de importantă: conducerea defensivă, apoi conducere sportivă și în cele din urmă un curs de pilotaj – toate pentru a învăța ce înseamnă să controlez cu adevărat o mașină. Odată ce mi-am îmbrăcat combinezonul și am urcat într-o mașină de raliu, mai degrabă din curiozitate (la Transilvania Rally 2015, în rolul copilotului), am știut că acolo mă simt “acasă”. În 2017, după 5 ani de făcut 2 facultăți în paralel (arhitectură și urbanism) am decis să elimin toate lucrurile din viața mea pe care nu le făceam cu toată convingerea. De atunci am început să caut necontenit variante pentru a putea petrece cât mai mult timp în mașina de curse și mi-am construit o viață și o carieră în acest domeniu.
Alina Matei: A încercat cineva să te oprească, să îți zică vorbe înțelepte, să faci ceva mai bun cu viața ta?
Cristiana Oprea: Inevitabil au fost multe ziduri pe care am fost nevoită să le sar sau să le ocolesc. Părerea unor membri ai familiei a fost “lasă, mamă, că îți trece și în câțiva ani o să faci arhitectură”. Am învățat în ultimii ani că cel mai important lucru este ca eu să cred în mine însămi, eu să fiu cel mai mare susținător al meu. Restul nu contează, întotdeauna oamenii își vor da cu părerea despre subiecte pe care nu le înțeleg. Apoi, am câteva persoane cheie care au crezut de la început în mine: mama, principalul sponsor, coach și – din 2018 – team manager, iubitul meu, Tudor Mârza (de altfel, noi ne-am cunoscut la raliuri, el fiind copilot de vreo 16 ani) și mentorul meu în motorsport George Grigorescu.
Alina Matei: De unde această pasiune? E cineva din familie fan al mașinilor?
Cristiana Oprea: Am tot încercat să identific cele mai adânci rădăcini ale acestei pasiuni. Când eram copil mergeam în multe excursii cu mașina, așadar întotdeauna am asociat asta cu libertatea, cu vacanța și cu bucuria explorării unor locuri noi. Îmi aduc aminte că mama mă ținea în brațele ei uneori, la volan, când parca mașina în curtea de la țară. M-am jucat jocuri pe calculator cu mașini și mă mândream în gașca de la școală că le puteam recunoaște pe stradă sau în poze. Poate că toate astea s-au dezvoltat în subconștient în ultimii ani, însă până la 20 de ani eu nu am fost niciodată spectator la vreo competiție de automobilism…
Alina Matei: În ce direcție o iau celulele tale când te urci la volan?
Cristiana Oprea: În vârful degetelor de la mâini și de la picioare și în ochi – îmi aduc aminte că totul este despre “aici și acum” și despre libertatea de a fi cu adevărat fericit așa cum vrei.
Alina Matei: Se câștigă din această pasiune? Pare mai degrabă că se cheltuie îngrozitor…
Cristiana Oprea: Aparențele nu înșală de data asta… Din păcate, chiar în acest moment viitorul meu ca pilot de raliuri stă sub semnul întrebării. Sezoanele 2017 și 2018 au fost susținute 99% de mine și de mama – am învățat, am progresat, mi-am construit o imagine și am făcut primii pași spre performanță. Asta a însemnat cam 20.000 de euro pe an, plus încă pe atât pentru construirea mașinii de raliu. De acum totul stă în mâna oamenilor care ar putea și ar vrea să susțină continuarea poveștii mele, prin asociere de imagine, campanii curajoase de comunicare și proiecte autentice…
În paralel, adevăratul meu job este de PR în motorsport și designer la NUCA (nucagency.ro), firma pe care am făcut-o împreună cu mama mea. Lucrez pe proiecte de branding, comunicare vizuală și web design, însă am și un shop online pe blog cu #masinicupoveste de purtat – tricouri cu ADN de motorsport.
Alina Matei: Am văzut că ai un blog – emoticar.ro. Care e scopul lui? Să trezești la viață și jumătățile altor oameni, pornind de la ce spunea Haruki Murakami (Nu trăiești decât pe jumătate… Cealaltă jumătate așteaptă undeva, încă neatinsă.)?
Cristiana Oprea: Încă de la început mi-am dorit să inspir oamenii să aibă curajul să facă “acel pas”. Acea mutare în afara zonei de confort, împotriva stereotipurilor, către o viață autentică și fericită. “Toți cei care își urmează visul dau dovadă de curaj” e motto-ul sub care scriu. Prin Jurnalul de Pilot vreau să scot în evidență faptul că frica e întotdeauna o negociere, indiferent că ești la raliu sau într-un început antreprenorial. Apoi, am vrut să aduc mai aproape mașinile de publicul mare, de oamenii care ar fi curioși să citească despre acest domeniu dacă ar găsi alte ingrediente în articole: umor, povești, romantism sau exemple pragmatice.
Desigur, acum blogul și canalele de social media sunt și o parte importantă a proiectelor pe care le construiesc în jurul activității mele ca pilot de raliuri – o platformă prin care comunic un alt set de valori decât cele “standard” din online și din societate, sper eu mai puțin superficiale și mai utile pentru cei care mă urmăresc.
Alina Matei: Te pricepi să schimbi bujii/roți? Unde ai învățat?
Cristiana Oprea: Mă pricep să schimb roți – am învățat la curse, de nevoie. Mai mult însă nu am reușit să aprofundez zona asta “tehnică”, dar pentru toate celelalte există echipa de mecanici Mach 1 Sport, cei care mă însoțesc la fiecare raliu.
Alina Matei: Cred că la fiecare raliu ai parte de întâmplări interesante. Care a fost cea mai înfricoșătoare?
Cristiana Oprea: Aș spune că a fost abandonul de la Raliul Bacăului 2018, atunci când ne-am răsturnat în pădure pe un drum de macadam. Însă aceea a fost mai degrabă o întâmplare amară, dar previzibilă. Cele mai înfricoșătoare momente sunt probele pe timp de noapte: Dobârca de la Raliul Sibiului 2018 – era o noapte răcoroasă de sâmbătă, în jur de ora 22-23. Noi eram undeva pe coclaurii din jurul Poienii Sibiului, iar traseul de concurs era murdar și alunecos. Țin minte și acum că râdeam cu Diana (copilotul meu) că în loc să fim ca fetele în club, noi treceam cu tupeu peste orice frică sau limită și ne luptăm cu secundele în sportul pe care îl iubim.
Alina Matei: Ce motoare îţi plac? Îndrăgosteala este doar pentru BMW X3, cum am citit în editorial?
Cristiana Oprea: Iubirea mea este Leo – companionul meu de zi cu zi din ultimii 4 ani, cel care mi-a indus obsesia pentru oglinzile portocalii la mașini. De la prima mașină, o Ibiza verde, am rămas fan Seat pentru consistența designului și pentru acel autoemocion pe care îl simți la volan. Deși am testat multe mașini în ultimii ani, pentru blog și nu numai, într-adevăr BMW X3 este singurul care mi-a furat inima de la Leo încoace – am simțit la volanul lui că m-am maturizat și că într-un viitor apropiat mi s-ar potrivi să conduc așa ceva. E o chestie de sincronizare, a personalității mașinii cu o anumită etapă a vieții tale…
Alina Matei: Te-ai obișnuit cu lumea ta cea nouă?
Cristiana Oprea: Da. Nu mi-aș putea imagina altceva.
Alina Matei: Cum te-au schimbat acești doi ani de când ești pilot?
Cristiana Oprea: Sunt mult mai calmă, înțeleg altfel dimensiunile concentrării și gestionez altfel frica.
Alina Matei: Îți șade foarte bine cu ochelari de soare și cască. Costumul lasă să se vadă silueta. Așa te vezi și peste 10-15 ani?
Cristiana Oprea: Mulțumesc! Zilele trecute mă uitam prin pozele din 2009, cu ocazia #tenyearchallenge. Mi-am dat seama că habar nu aveam că voi deveni pilot de raliu, nu exista niciun indiciu și nicio afinitate…Mă vedeam un arhitect boem cu o viață care gravitează în jurul design-ului. Așadar pot spune cu certitudine că habar nu am unde voi fi peste 10 ani: cu siguranță voi face în continuare ce iubesc și da, este foarte probabil ca asta să țină de mașini. Dar nu știu să îți spun dacă voi fi pilot, PR în motorsport, brand manager într-o companie auto sau pur și simplu un jurnalist auto recunoscut internațional.
Într-o lume ideală aș fi pilot de raliuri, aș progresa pas cu pas și m-aș concentra 100% pe tot ceea ce înseamnă pregătirea în motorsport: fizic, mental, mașină din ce în ce mai puternică. Dar cum nu știu ce bugete îmi rezervă viitorul, o iau pas cu pas.
Alina Matei: Şi în lumea juridică sunt pasionaţi de motoare, fie patru sau două roţi. Ce sfaturi ai avea pentru ei?
Cristiana Oprea: În primul rând, mi-aș dori foarte tare ca această pasiune să fie exprimată doar într-un cadru legal și organizat. Apoi îi încurajez să caute să își perfecționeze aptitudinile: primul pas este un curs de conducere defensivă, apoi există diverse cursuri de pilotaj în funcție de nevoi și nivel. Dacă vor să trăiască senzațiile dintr-o mașină de curse din scaunul copilotului, îi aștept cu drag la evenimentele viitoare, pe care le voi anunța pe social media și pe blog în perioada următoare.
Alina Matei: Mulţumesc pentru că ai stat de vorbă cu mine.
Cristiana Oprea: Și eu îți mulțumesc pentru întrebările interesante. Vreau să invit cititorii juridice.ro să îmi scrie pe mail, blog sau pe social media dacă au întrebări legate de raliuri sau cursuri de pilotaj. Sper să ne vedem și la raliuri, vă garantez că experiența “pe viu” este extrem de intensă și poate schimba vieți, așa cum mi s-a întâmplat și mie.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
