Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 
2 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

ÎCCJ. Daunele morale alină
07.02.2019 | JURIDICE.ro


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, deși nu există un sistem de reparare deplină a daunelor morale, rolul instanței de judecată este de a acorda reclamantului o indemnizație cu caracter compensatoriu, respectiv o sumă de bani ce poate alina durerea pricinuită de vătămările corporale. În speță, instanța supremă a considerat că stabilirea daunelor morale realizată de instanța de apel a fost subordonată unei aprecieri rezonabile si a fost facută pe o bază echitabilă, cuantumul acordat fiind de 20.000 lei (față de solicitarea de 500.000 EURO). (Decizia nr. 161 din 23 ianuarie 2018, pronunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție)

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “ÎCCJ. Daunele morale alină

  1. Amelia FARMATHY spune:

    Adică echivalentul a 4291,84 Euro, la cursul oficial din ziua pronunțării Înaltei.
    Mă întreb, retoric desigur, oare, o fi alinat – ce verb cu conotație poetică – sau l-o fi enervat pe beneficiarul alinării?
    E drept că nu rezultă, din rezumatul de mai sus, despre ce vătămări corporale o fi fost vorba, însă, când văd sumele acordate și termenii folosiți pentru a le justifica, mă trece un fior al disproporției semantice.

    Cândva, cu ceva ani în urmă, am văzut o speță în care viața unui om – rămas paralizat de la gât în jos, în timpul serviciului (l-au pus să arunce niște parazăpezi peste marginea unui camion, cu încălcarea normelor de siguranță privind descărcarea, s-a dezechilibrat, căzând din camion) – a reprezentat, pentru instanța de fond, contravaloarea, în lei, a sumei de 20000 Euro, iar nevasta omului nu a primit nimic pe motiv… de evitare a îmbogățire fără justă cauză și a neprobării suferinței (needless to say că îl îngrijea non stop: schimbat scutece, hrănit, inclusiv prin scularea în timpul nopții, de 3-4 ori, ca să îl întoarcă, de pe o parte pe alta, pe paraplegic) invocate.
    În apel, a primit, parcă, 200 000 Euro și nevasta în jur de 60000 Euro, și, chiar și așa, nu aș îndrăzni vreodată să vorbesc despre alinare.
    A, și încă ceva, nu a fost nevoie să vină biata femeie cu ”probe” în apel, ci și-a adus ”proba”: un om de 40 și ceva de ani (arăta de vreo 60) în scaunul cu rotile.
    Poate că au primit (dacă or fi primit, executarea e, iar, o poveste fără sfârșit) nu alinare, ci, măcar, o compensare parțială, limitată pentru două vieți distruse.

    Dacă am observat ceva, citind ani de zile motivări ale neacordării unor daune morale sau ale acordării unora foarte mici (de regulă, apelanții le cataloghează drept derizorii, eu le spun doar modice), e faptul că redactorii considerentelor se străduie semantic în mod deosebit, punând în text cuvinte foarte frumoase dar care mie, ca cititor (de prin reviste de specialitate), nu ca judecător, îmi sună teribil a gol.
    Un gol care,spun drept, mă urmărește de ani de zile căci consider că jurisprudența în această materie, cu rare excepții, rămâne ancorată în argumentul evitării ” îmbogățirii fără justă cauză”, argument care, după părea mea, ar trebui să lipsească cu desăvârșire din motivarea unei soluții.

  2. Să nu amestecăm borcanele.
    Fondul Victimelor Străzii este un fond de ajutorare de la stat. Este un fond de ajutorare a persoanelor prejudiciate prin accidente de vehicule neasigurate pentru riscuri de răspundere civilă sau produse de autori neidentificaţi)
    Eu NU MĂ REFER la despăgubirile morale din fondul de beneficii al statului în scop de AJUTORARE.
    Nu are nicio obligaţie statul să achite întreaga despăgubire a unei persoane private.
    Statul ajută, nu GARANTEAZĂ că oricine are o suferinţă va fi despăgubit de stat.
    Cei care cer 500.000 euro de la un Fond de ajutorare sunt persoane care depun actiuni abuzive si frivole deoarece nu înţeleg că Fondul Victimelor Străzii este un fond caritabil, cu titlu de beneficiu, nu este un girant pentru persoanele responsabile.
    Eu nu mă refer la aşa ceva.
    Eu vorbesc de pârâţi responsabili, de persoane fizice sau juridice care au săvârşit NEMIJLOCIT sau a mandantului, un delict civil grav, uneori soldat cu moartea unei persoane.

    Acolo este problema principală, că persoanele responsabile sunt tratate cu atata clemenţă.

    Nu mă refer nici la Firmele de asigurări care au o anumită limită de acoperire maximă pentru malpraxis, delicte civile, răspundere civilă auto, etc.
    Acolo e clar, este o limită contractuală. Este inutil să ceri de la asigurări mai mult decât au asigurat delicventul. Nu se poate.

    Eu discut de delincvent, direct. Spitalul, persoana responsabilă, doctorul, şoferul neglijent, acolo nu înţeleg de ce se dau despăgubiri atât de mici.

    Să nu confundăm firmele de asigurări şi Fondul, ele sunt răspunzătoare doar limitat în baza contractului sau este un simplu beneficiu de stat pentru victime.

    În cazul de la Colectiv, de exemplu, statul este responsabil prin ISU Pompieri, pentru decesuri din cauza lipsei de verificare. Am înţeles că nici măcar nu au fost introduşi în cauză ca terţă parte responsabilă.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate